Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Despre viruși

dr. Virgil MATEESCU

Există trei motive pentru care analiza virusurilor este importantă. În primul rând, reprezintă un mod foarte ușor de studiere a evoluției, pentru că ei evoluează foarte rapid. În al doilea rând, virusurile sunt paraziți dependenți, care își alterează dramatic gazdele. În sfârșit, virusurile sunt studiate pentru că sunt extrem de interesante.

La o privire mai atentă la viteza de evoluție a virusurilor, ob­ser­văm că aceștia au o pe­rioadă foarte scurtă de generare în interiorul celulei, producând până la 20-30 de generații într-o singură zi. Cât despre virusurile care își alterează gazdele, nu trebuie decât să vedem cum sunt afectați oamenii de organis­mele parazite. Nouăzeci la sută din azteci au murit de variolă, iar febra galbenă a făcut ravagii în cele două Americi după ce a început comerțul cu sclavi din Africa.
Virusurile sunt definite ca paraziți sub-microscopici dependenți intra­ce­lu­lari. Sunt numiți sub-microscopici deoarece nu pot fi observați cu un micro­scop obișnuit. Cel mai mare virus are o lungime de 0,2 mm, mărimea unui singur ribozom. Sunt organisme dependente intracelulare deoarece nu se pot reproduce decât în interiorul unei alte celule.
Virusurile sunt clasificate în funcție de mărime, formă și structură. De exemplu, pox virusul este format dintr-o unitate de forma unei cărămizi de ADN dublu-catenar înconjurat de o capsidă de proteine și carbohidrați. Virusurile ADN sunt mult mai stabile decât virusurile ARN. Vaccinarea este posibilă pentru variolă și poliomielită pentru că acestea sunt provocate de virusuri ADN care evoluează mai lent.
Virusurile ARN sunt mai puțin sta­bile decât cele bazate pe ADN. Ele se modifică mai rapid și fac mai multe erori în procesul de replicare. Se crede că viața a început sub formă de ARN, deoarece acesta este mai reactiv. Instabilitatea ARN-ului se datorează grupului de hidroxid din riboză. Slaba fidelitate determină rata mutațiilor. În replicarea ADN-ului, rata medie de eroa­re la copierea genomului este de 1 la 100.000. Ceea ce înseamnă că la oameni sunt 30 de erori genetice care trebuie evitate. Însă enzimele corec­toare reduc acest număr. În replicarea ADN-ului, enzimele corectoare acțio­nea­ză ca funcția de verificare a ortografiei la computere, detectând mul­te din aceste erori înainte ca acestea să fie transmise. În lumea ARN nu există un astfel de „spell check”; retrovirusurile fac erori la aproximativ 1 din 10.000 de perechi replicate.
Ivanovski a arătat că virusurile sunt mai mici decât bacteriile. El a folosit filtre de porțelan, ai căror pori au împiedicat trecerea bacteriilor, dar au permis trecerea virusurilor. A crezut că filtrul este de vină, dar a publicat rezul­tatele, iar alți cercetători au repetat expe­rimentul în speranța de a-i contra­zice concluziile. S-a dovedit însă că uni­tăți mai mici, virusurile, trec prin filtre.
Wendell Stanley (1935) a crista­li­zat virusul mozaicului de tutun. Întru­cât a reușit să forțeze trecerea viru­su­lui într-o structură cristalină, a crezut că acesta nu poate fi viu. Însă, atunci când a rehidratat cristalele, acestea funcționau normal. Virusurile au forme simetrice. Un exemplu ilustrativ este ade­novirusul, un icosaedru format din subunități de forma triunghiului echi­la­teral. Această structură asigură o si­me­trie rotațională dublă, reprezentând cea mai puternică structură cu cele mai puține subunități (întâlnită și în construcții de tip dom geodezic).
Introducerea iepurilor europeni în Aus­tralia a prilejuit un studiu inte­re­sant al evoluției virusurilor. Iepurii au fost aduși în Australia pentru ca vână­torii să aibă ce împușca. Dar apoi s-au înmulțit atât de rapid încât amenințau serios pășunile rezervate oilor. Erau prea mulți pentru a fi împușcați, așa încât oamenii de știință au dezvoltat un pox virus numit myxoma, care să îi omoare. Au introdus virusul, transmis prin intermediul țânțarilor. În primul an au murit 90% din iepuri. În al doilea an, virusul a ucis încă 90% din iepurii rămași. Dar deja în al treilea an au murit doar 50% din iepuri. În fiecare an iepurii care avuseseră o formă ușoară a virusului supraviețuiau în perioada de iarnă și se reproduceau în primă­va­ra următoare. La șapte ani de la intro­ducerea virusului, populația de iepuri revenise la numărul inițial. Când oamenii de știință au reintrodus viru­sul, prin re-inocularea iepurilor, doar 25% au murit, deoarece 75% dobân­diseră imunitate față de acest virus. Rezistența la virus a fost selectată pentru transmitere pe cale genetică.
În timp evoluează atât virusurile, cât și gazdele. Virusurile la om pot evolua din virusuri întâlnite la animale, cele mai interesante venind de la animalele din zona tropicală, izolate și extrem de diversificate. Un exemplu de secvență de transmitere ar fi de la o maimuță la un țânțar, la un om, la un alt țânțar și în sfârșit la un alt om. Unii cred că este posibil ca virusurile să fi apărut prin evoluție degenerativă din informații genetice umane. Este posibil ca ADN-ul să se fi degradat într-o uni­tate mică și apoi să se fi replicat de nenumărate ori. Acceptând această ipoteză, ar însemna că apariția de noi viruși este posibilă oricând.
Virusul gripei (un virus ARN) poate provoca două tipuri de epidemii. Primul tip este o epidemie locală. Fenomene de acest gen apar o dată la doi-trei ani și sunt provocate de ratele de mutație ridicate ale virusurilor. Epidemiile reapar deoarece virusul suferă mutații în învelișul de proteine în care se atașează anticorpii. Al doilea tip de epidemie este numit pandemie, deoa­rece are dimensiuni globale. Virusul gripei este format din opt cromozomi ARN și înconjurat de un înveliș de proteină din hemoglutinină, care fize­ază virusul pe o celulă. Pentru a lupta cu virusul, anticorpii schimbă hemo­glutinina și o împiedică să se atașeze și să atace celulele. Gripa se multiplică la rațe, porci și alte câteva animale, așa încât uneori formele animale și umane ale virusului se pot recombina, rezultând un virus ușor diferit.
Întrucât nimeni nu are imunitate la noua formă virală, virusurile noi și puternice pot provoca pandemii mon­diale. Coabitarea cu animalele este o cauză principală a acestor schimbări virale și a epidemiilor rezultate. Au fost înregistrate pandemii în 1900, 1908, 1918 (gripa spaniolă), 1957 (gripa asiatică), 1968 (gripa Hong-Kong) și 1977 (gripa porcină). Virusul imuno­de­fi­cienței umane (HIV) preferă inte­gra­rea în gene active, în timp pe virusul leu­cemiei murine (MLV) preferă inte­grarea în apropierea siturilor de inițiere a transcripției și insule CpG. Pe de altă parte, integrarea virusului leucemiei aviare (ASLV) arată o preferință scă­zută pentru gene, situri de inițiere a trans­cripției sau insule CpG.
Deși trăsăturile celulei-gazdă joacă un rol important în selectarea sitului-țință, integraza virală este probabil cel mai important determinant viral. Există motive să presupunem că retro­viru­su­rile cu integraze asemănătoare au pre­ferințe asemănătoare pentru alegerea sitului-țintă. Deși profilele de integrare sunt bine definite pentru membrii genurilor lentivirus, spumaretrovirus, alfa-retrovirus și gamma-retrovirus, nu au fost evaluați membrii genului delta-retrovirus, de exemplu virusul leuce­miei cu celule T de tip 1 (HTLV-1). S-au identificat 541 situri de integrare HTLV-1 în celulele umane HeLa și s-au desco­perit că HTLV-1, ca și ASLV, nu alege în mod necesar ca țintă unități de transcripție și situri de inițiere a transcripției. Comparând siturile de integrare ale HTLV-1 cu cele ale ASLV, HIV, ale virusului simian al imuno­de­ficienței și MLV, s-a arătat că prefe­rin­țele privind siturile de integrare globală și locală sunt în corelație cu secven­ța/structura integrazelor, sprijinind ideea că integraza este determinantul principal al selecției sitului de integrare retrovirală.
Publicat în : Sanatate  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: