Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Economia românească suferă patologic din cauza prețurilor excesive

Andreea VASS

Manifestarea bruscă și dureroasă a prețurilor i-a surprins deopotrivă pe români și europeni, grăbiți acum să revizuiască prognozele de inflație. Cauzele des invocate ale abaterii severe de la ținta de inflație, cu circa jumătate din nivelul său, țin de mixul de politici economice și influențele externe – creșterea prețului la țiței și efectele secetei asupra ofertei, imposibil a fi atenuate de agricultura încă nerestructurată. Un al treilea factor, absent în dezbaterile curente, ține de persistența piețelor ineficiente. Să nu scăpăm, astfel, din vedere că plătim tribut toleranței față de prețurile excesive, pe fondul veritabilului dezinteres față de concurența eficientă.

E drept, nici statele europene nu se înghesuie în a utiliza regulile împotriva prețurilor excesive (art. 82 din Tratat), cu excep­ția notabilă a Marii Britanii. Respon­sa­bilitatea majoră revine autorităților de reglementare a sectoarelor specifice, iar arbitrii concurenței se concentrează asupra sursei problemei prin contra­ca­rarea abuzurilor de poziție dominantă sau a acordurilor restrictive. Totuși, au­to­ritatea de concurență irlandeză lansa în 2004 o investigație asupra prețurilor excesive de pe piața alimen­telor. Ea a găsit un an mai târziu expli­cația într-o ordonanță a guvernului (Grocery Order) care proteja compa­ni­ile din sectorul alimentar, pe spezele consumatorilor irlandezi: peste 600 milioa­ne euro anual. Automat, i s-a soli­citat guvernului retragerea respec­ti­vului ordin. Acesta s-a conformat.
Spre deosebire de statele euro­pene, economia noastră suferă pato­lo­gic din cauza prețurilor excesive. Longevitatea morbidă a inflației nu este specifică nici celorlalte economii în tranziție.
Concurenții de pe piața energetică, imobiliară, a cimentului, telecomu­ni­ca­țiilor, țigărilor, produselor farmaceu­ti­ce, a asigurărilor sau a apei minerale resimt acut ineficiența aplicării legis­la­ției concurenței. De cea din urmă de­pin­de expansiunea firmelor private eficiente. Laxitatea politicii concu­ren­țiale nu reușește să garanteze funcțio­narea normală a economiei românești, căci aprigii oponenți ai concurenței li­be­re nu s-au oprit să alimenteze insta­bilitatea financiară, opacitatea, alo­că­ri­le discreționare și alte comportamente anormale.
La rândul lor, consumatorii care călă­toresc în străinătate știu foarte bine că bunurile de larg consum sau medicamentele, cum ar fi insulina, sunt mult mai scumpe la noi decât pe alte piețe europene și că nu reușim să controlăm fenomenul prețurilor exce­sive.
Cu toții suntem afectați, prețurile fiind invariabil împinse în sus:
- fie de tolerarea practicilor exclu­si­viste ale actorilor din piață – con­secin­ța abuzului de poziție dominantă, a înțelegerilor restrictive de stabilire a prețurilor, distribuției sau împărțire a piețelor;
- fie de intervențiile statului și ploaia de acte normative care au favorizat practicile anticoncurențiale – întârziind nejustificat liberalizarea prețurilor și încheierea privatizării, reforma achizițiilor publice, a ajutoarelor de stat, a subvențiilor și a altor facilități fiscale;
- fie de corupția care le tapează.
Legislația concurenței nu poate constitui un remediu îm potriva corup­ției (dar reforma juridică da) și nici împotriva întârzierii privatizării (unde AVAS este direct vizat). Cert este că noi, cei lezați, nu știm să ne apărăm de prețurile excesive apelând la instru­men­te economice. Optăm pentru argumentul cel mai la îndemână, arătând cu degetul spre pensiile și salariile care au crescut atât de anevoios până în 2007, când Guvernul a hotărât să facă un șpagat mortal spre viitor.
Cine poate ajusta prețurile excesive?
În primul rând, cum bine se știe, autoritățile de reglementare, cu avizul Ministerului Economiei și Finanțelor, stabilesc prețurile și tarifele practicate în activitățile economice specifice. Lipsa de transparență justifică existen­ța prețurilor mult mai mari decât ale costurilor.
În al doilea rând, controlul prețu­ri­lor poate fi exercitat de Guvern, cu avi­zul Consiliului Concurenței, în sectoa­rele economice unde concurența este exclusă sau substanțial restrânsă, prin efectul unei legi, datorită existenței unei poziții de monopol sau a unei situ­a­ții de criză, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, putând fi extinsă în împre­jurări excepționale (art. 4 din Legea concurenței).
În al treilea rând, Consiliul Concu­ren­ței are menirea de a elimina dena­tu­rările concurenței induse de prac­ti­cile exprese sau tacite ale agenților eco­nomici de fixare a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a adao­surilor și a oricăror alte condiții comer­ciale (art. 5). După cartelurile interzise, cinci la număr în 1999 și doar unul singur în 2006, ai spune că piața funcționează pe criterii tot mai echitabile, însă realitatea o infirmă ra­pid. Apoi, nu sunt puține cazurile în care partenerii comerciali „se bucură” de condiții inegale la prestații echiva­len­te, provocând unora dintre ei, în acest fel, un dezavantaj în poziția concu­rențială. Nici cazurile de exploa­tare a stării de dependență a unui agent economic sau a consumatorilor pe o piață nu ne sunt străine. Nici chiar practicarea unor prețuri excesive pe piața internă care să poată susține vânzarea la export sub costul de producție (art. 6).
Din păcate, Consiliul Concurenței nu are în palmares prea multe investigații în acest sens și, cu atât mai puțin, interdicții și sancțiuni. Căutările noastre au evidențiat un singur caz de amendă aplicată în 2004 împotriva unui agent economic care, după con­cen­trarea economică inițiată, și-a crescut prețurile cu 50%. El a fost obli­gat să le reducă și să prezinte trimes­trial, timp de doi ani, situația financiară lunară și fundamentarea costurilor, iar semestrial situațiile privind negocierile purtate cu beneficiarii produselor sale în vederea stabilirii prețurilor în condiții de piață (Decizia 329/2004).
Efectul este scontat: pe de o parte, prețurile majorate subțiază forțat buzunarele consumatorilor interni, fără a reflecta raportul preț-calitate, inte­rac­­țiunea cererii și ofertei sau investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare, pe scurt, nefundamentată economic; pe de altă parte, prețurile excesive înso­țesc rentabilități și profituri ale agen­ților economici non-inovatori nejus­ti­ficat de mari. Anomalia nu se oprește aici, căci cei din urmă continuă să câș­tige cote de piață tot mai largi și, astfel, poziția dominantă riscă să conducă la abuzul impunerii unor prețuri mult prea ridicate.
Nu în ultimul rând, după 1 ianuarie 2007, Consiliul Concurenței are o altă atribuție vrednică a fi luată în seamă, dar neactivată până acum, pentru remedierea comportamentului anti­con­cu­rențial al autorităților publice legiuitoare. Mai concret, el poate declara inaplicabil un act normativ care favorizează sau conduce la prac­tici anticoncurențiale, după care poate aplica și sancțiuni agenților economici care continuă să se conformeze acelei legi, decizii sau hotărâri guverna­men­tale. Comportamentele pe piață pot fi astfel corectate, dar în lipsa respon­sa­bilizării, lipsesc pârghiile specifice de coerciție în sensul modificării actului legislativ vizat, ca în cazul irlandezilor.
De ce nu avem o piață funcțională și eficientă?
O piață nu este suficient să fie funcțională – criteriu de admitere în UE, ci ea trebuie să fie și eficientă. Din păcate, condiția de funcționalitate nu induce automat eficiența. Cea din urmă presupune aplicarea corespun­ză­toare a legilor, fie că discutăm de produse, de echipamente, de forță de muncă sau de capital. La ea se adaugă existența lichidității pe piață și, în sfâr­șit, costurile de tranzacționare scăzute. De exemplu, dobânzile, comisioanele și formalitățile necesare la creditele imobiliare sunt încă mult prea mari și alimentează prețurile excesive.
Lipsa de reacție a actorilor din piață este dezarmantă, pe când cele mai multe cazuri de încălcare a concu­renței în UE sunt semnalate de firmele concurente deranjate de o anumită practică anticoncurențială, respectiv de la consumatorii prejudiciați. Con­cep­ția protecției proactive, prin înain­ta­rea de sesizări sau plângeri la Consiliul Concurenței, ne este cu atât mai străină.
Totuși, răspunsul la întrebarea de ce nu avem o piață funcțională și competitivă este mult mai complicat. El nu se rezumă doar la eficiența insti­tu­țiilor statului sau a operatorilor din piață în îndeplinirea rolului lor esențial în buna funcționare a piețelor. De exem­plu, afacerea Caritas a fost posibilă deoarece nu am avut o lege care să interzică jocurile piramidale. Fondul SAFI s-a bucurat de prezența legii permisive, dar și de lipsa unei instituții care să supravegheze com­por­tamentul lui, cum este actualul CNVM. La rândul său, FNI a fost posibil pentru că, deși era permis de lege și CNVM exista, el nu și-a îndeplinit rolul de supraveghetor corect și a dat derogări lună de lună.
Paradoxal, în România, gravitatea și durata perpetuării practicilor anti­con­curențiale la toate nivelurile găsesc autoritățile responsabile mult prea iner­te, inofensive și adaptate la con­tinua proastă gestiune economică. La rândul său, BNR, lipsită de mijloace eficiente de apărare și sub pericolul iminent al agențiilor internaționale de rating, alege o colorație de avertizare și o atitudine amenințătoare: “Nu mai tra­geți de economie.” Ea provoacă surpri­za Guvernului și a sindicatelor agresoa­re, fără însă nici o referire la activitatea arbitrilor din piață. Ba mai mult, homo­cromia politicilor economice s-a reflec­tat și în atitudinea asumată în cadrul Parlamentului României cu privire la bugetul anului 2008. BNR trebuia să fie mult mai aspră și să justifice riscu­rile majore asumate.
Neputința românilor de a reduce inflația și de a eficientiza piețele stă, așadar, sub zodia culturii concuren­ția­le deficitare. Concurența este distorsio­nată, iar autoritățile statului care tre­buie să acționeze în favoarea nor­ma­lizării comportamentelor pe piață o fac încă neconvingător și nu sunt susținute de actorii economici și consumatori. Autoritățile guvernamentale, Consiliul Concurenței, BNR, mediul de afaceri și analiștii economici au cu toții partea lor de responsabilitate.
Publicat în : Economie  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: