Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Reprezentarea politică a României în Parlamentul European

Mihaela ENACHE

Pentru majoritatea statelor recent admise în Uniunea Europeană, alegerile naționale pentru desemnarea de reprezentanți în Parlamentul European nu au reprezentat o miză foarte importantă.

Nu este surprinzător, așadar, în cazul României, faptul că alegerile din 25 noiembrie nu au generat un interes deosebit la nivelul opiniei publice românești, dar nici al mediului politic. Rolul Parla­men­tului European în schema instituțională comunitară este unul mai puțin media­tizat.
Trebuie să spunem că prin atribu­țiile sale, Parlamentul este acea componentă instituțională prin care se dorește democratizarea mecanismului comunitar. De la constituirea sa, în 1979, Parlamentul și-a extins treptat atribuțiile și rolul în procesul decizional al Uniunii Europene. Astfel că, la fie­care revizuire a tratatelor, compe­ten­țele Parlamentului European în cadrul sistemului instituțional comunitar au sporit treptat, o dată cu instituirea proce­durii de codecizie introdusă prin Tratatul de la Maastricht (1992), extinsă și eficientizată prin Tratatul de la Amsterdam (1999). În fapt, se poate aprecia că Parlamentul reprezintă componenta politică a Uniunii, forța aces­tuia este dată de activitatea gru­purilor sale politice. Este un fapt cunoscut că deputații europeni se constituie în grupuri nu în funcție de naționalitate, ci de afinitățile lor poli­ti­ce. Între cele opt grupuri politice constituite, două sunt mai puternice –  Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) și al Democraților Europeni (EPP-ED) și respectiv Grupul Socialist din Parlamentul European (PES).
În cazul partidelor politice românești, alegerile europarlamentare au o semnificație mai specială. Pentru fiecare dintre ele, un număr cât mai mare de deputați presupune o d­e­le­gație mai numeroasă în cadrul familiei politice de care aparține. De ase­menea, pentru grupurile politice este foarte important ca partidele naționale să aibă o cât mai mare reprezen­tati­vitate în țara de origine.
În ultimii ani, partidele din Ro­mâ­nia au reușit să-și consolideze relațiile cu principalele familii politice euro­pe­ne. Perioada de tranziție în care for­ma­țiunile parlamentare au avut ocazia să-și trimită observatori în Parlamentul European a fost extrem de utilă aces­tora. Se poate aprecia că în acest con­text, politicienilor români li s-a oferit oca­zia de a se familiariza cu procesul legislativ european și de a consolida relația partidelor românești cu cele din grupul politic la care s-au afiliat. În măsuri diferite, partidele românești au reușit să-și construiască o relație cu familia politică.
Familiile europene – conectate la viața politică din România
În cazul PSD, relația cu PES a cu­nos­cut în acești ani o tendință de aprofundare. Bazele colaborării cu socia­liștii europeni au fost puse în perioada în care PSD era condus de Adrian Năstase, iar contactele au fost consolidate pe măsură ce membrii PSD au înțeles importanța apar­te­nenței la familia socialiștilor europeni în contextul integrării României în structurile comunitare. Miza era, deo­po­trivă, perspectiva participării la politica europeană, dar și prestigiul de ordin intern pe care îl oferea PSD apar­tenența la o mare familie politică europeană. Deși a evitat să se ames­tece în problemele de leadership ale social-democraților români, grupul PES s-a pronunțat deseori în legătură cu unele decizii ale PSD. Un exemplu rele­vant este restricția formulată de PES cu privire la o eventuală alianță cu PRM, sau dezacordul asupra unei posi­bilile intrări la guvernare a PSD alături de PD.
 Este cunoscută, de asemenea, sugestia pe care a dat-o PES colegilor de la PSD de a refuza colaborarea cu Traian Băsescu și de a rămâne în opo­ziție pe parcursul acestui mandat. Pentru socialiștii europeni relația cu PSD este una extrem de importantă, în condițiile în care acest partid are o pondere electorală însemnată pe de o parte, iar pe de altă parte, se consi­deră că țările din spațiul ex-sovietic au o contribuție semnificativă la întărirea segmentului de centru-stânga al politi­cii europene.
Reprezentanții PES s-au implicat activ în campania electorală a PSD, iar parlamentarii afiliați la grupul PES din Parlamentul European sunt coop­tați la diverse acțiuni ale socia­liș­tilor europeni. Deși aceste contacte au avut efecte vizibile (rezoluția în cazul românilor din Italia, demersurile și presiu­nile pe care le-au făcut socialiștii în legătură cu reprezentantul României în Comisia Europeană), se poate con­si­dera că PSD mai are mult de recuperat la nivelul relației cu grupul PES și pentru a-și consolida raporturile cu socialiștii europeni.
Raporturile PNL cu familia sa politică, ELDE, au evoluat, în ultimii doi ani, într-un sens pozitiv. Există, de altfel, o tradiție a colaborării între cele două formațiuni, iar în perioada preșe­dinției lui Călin Popescu Tăriceanu aceasta a fost consolidată. Parla­men­tarii PNL afiliați la grupul ELDE au fost mai puțin vizibili la nivelul forului legislativ comunitar, în schimb prezen­ța liberalilor europeni în politica româ­nească a fost mult mai bine percepută. Am putea aprecia că grupul liberalilor europeni s-a implicat activ în susți­nerea PNL deopotrivă în aprecierea actului guvernării, dar și în conflictul PNL cu fostul său partener politic, PD. Astfel, la sfârșitul anului 2006, Graham Watson, liderul grupului liberal din Parlamentul European, îl acuza pe șeful statului român că ar fi artizanul ruperii PNL.
 Liberalii europeni au susți­nut și încurajat guvernul să-și ducă man­datul la sfârșit și au apreciat de­cizia PNL de a participa pe liste sepa­rate la alegerile pentru Parlamentul Eu­ro­pean. Raporturile PNL cu ELDE stau sub semnul unei bune și stabile rela­ționări mai ales la nivelul contactelor personale ale conducerilor celor două formațiuni. Liberalii europeni repre­zin­tă a treia forță politică în cadrul Parlamentului European.
Pentru PD, relația cu familia PPE a debutat relativ recent. Raporturile Par­tidului Democrat cu popularii euro­peni se află într-un stadiu incipient. Deși în intenția sa de consolidare a propriilor forțe pare concentrat mai ales pe folosirea resurselor interne, PD nu a neglijat procesul de relaționare cu partenerii din PPE. Parlamentarii PD afiliați la grupul popular din Parla­men­tul European încep acum să fie vizibili, dar este evident că adaptarea la poli­ticile și doctrina de centru-dreapta pe care și-a asumat-o PD prin intrarea în PPE-DE se află abia la început. Inte­re­sul unei bune colaborări este, în mare măsură, de ambele părți.
 Este un lucru bine cunoscut faptul că PPE-DE se cons­tituie ca un conglomerat de parti­de ce include un spectru larg de ideo­logii situate în zona de centru-dreapta. Din 1999, Grupul PPE-DE al Partidului Popular European este cel mai impor­tant din Parlamentul European, cu 278 de deputați din totalul de 785, ceea ce reprezintă 37% din locuri.
Este singurul din cele opt grupuri politice din Parla­mentul European care reunește de­pu­tați din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Trebuie să spu­nem, de asmenea, că grupul PPE-DE ocupă poziții-cheie în structurile Parla­mentului – președinția a nouă din cele douăzeci de comisii parlamentare, șapte vicepreședinți din totalul de paisprezece și trei chestori din cinci.  Prin Hans-Gert Poettering, PPE ocupă în prezent și funcția de președinte al Parlamentului European, poziție deo­se­bit de influentă.
Pe de altă parte, PD a reușit în ultimii doi ani să crească semnificativ în electoratul României astfel că pen­tru PPE relația cu partenerii săi din PD a devenit una extrem de importantă. În mod evident, contactele PPE-PD s-au consolidat mai ales în ultimul an, când reprezentanți ai popularilor europeni au venit în România și chiar și-au exprimat puncte de vedere în legătură cu evoluția politicii românești. 
Interesul PPE pentru politica româ­nească și pentru dezvoltarea relației cu PD a fost vizibil printr-o serie de declarații pe care reprezentanții popu­larilor europeni le-au făcut în ultimii doi ani. De regulă, ele se rezumă la critici formulate de adresa guvernării libe­rale. Astfel, o delegație a PPE, condusă de liderii grupului CDU/CSU, Werner Langen și Markus Ferber, remarcau, în cursul anului 2006, „oboseala” cabi­ne­tului Tăriceanu și semnalau faptul că problemele de politică internă sunt dominante, fiind neglijate reformele în domeniul justiției.
În concluzie, putem remarca faptul că, dincolo de o oarecare apatie ce a dominat campania electorală pentru Parlamentul European, dar și un aparent dezinteres al mediului politic, alegerile europene au o semnificație importantă: ele decid viitoarea formulă politică ce va reprezenta România în Parlamentul European.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: