Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Zeus vrea Dreapta românească

Andrei BĂDIN

Un partid prezidențial pentru Băsescu. Acesta este enunțul sec al deciziei Partidului Democrat (PD) și Partidului Liberal Democrat (PLD) de a crea Partidul Democrat Liberal (PDL). O analiză mai de substanță scoate însă la iveală altceva.

Și anume că se încearcă ocu­parea în forță a spațiului drep­tei politice. Dreapta pre­dată lui Zeus, așa cum îi spun lui Bă­sescu membrii PD și PLD. O dreaptă pe care vor să pună mâna exponenții stân­gii feseniste. Băsescu utilizează cu succes un proiect al lui Troțki din anii 1920 în care se preconiza înființarea de partide de diferite culori, dar toate supuse, de fapt, aceluiași lider politic.

Diversiunea stângii la dreapta

Cei trei ani de până acum ai man­datului prezidențial al președintelui Traian Băsescu scot în evidență un aspect important. Avem de-a face cu o operație de lifting care ni se dă frec­vent pe sub nas. Și anume transfor­marea unui personaj de stânga într-un european, un Gordon Brown, Maria Aznar sau Nicolas Sarkozy.  Dar miș­carea lui Băsescu, dincolo de crearea unui vehicul politic care să îi facă pe plac la viitoarele alegeri și mai ales fără gripe gen Tăriceanu, are ca scop scoaterea din joc a celuilalt pol de dreapta, mult mai aplicat pentru așa ceva, dar care s-a limitat până acum doar la semnarea unui protocol. Se dorește evident compromiterea încercării Parti­du­lui Național Liberal (PNL) de a construi un pol de dreapta cu Alianța Populară (AP) și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). Rețeta este una simplă: pri­mul venit, primul servit. Adică polul de dreapta al lui Băsescu ar putea fi credibil deoarece a fost creat înaintea celuilalt. Unul din motivele de grabă îl putem evident identifica în starea de somnolență a proiectului liberal.
Un fost comandant de navă, cu relații bune la vârful Partidului Comu­nist Român și al Securității, ministrul lui Ion Iliescu după 1990, membru marcant al Frontului Salvării Naționale (FSN), ne este prezentat ca salvatorul nea­mului, dar, mai ales, ca un  repre­zen­tant al dreptei politice. A anticomu­nismului. Curat și evident cinstit. De fapt, cel mai curat și cel mai cinstit. Iar cei 322 de parlamentari sunt o cloacă de corupți și, bineînțeles, reprezentanți ai oligarhilor. Aceștia ar fi vinovații principali de criza de azi a României. Cel puțin asta înceacă să ni se ino­cu­leze. O operație nu numai de lif­ting, dar mai ales una de imagine, și care evident are ca scop transformarea în exponentul principal al dreptei al unui individ din care stânga țipă la fiecare mișcare.

Distrugerea

Realitatea este că Traian Băsescu, PD și PLD nu au prea mari legături cu dreapta politică. Traian Băsescu este cel care a avut un scop principal în distrugerea partidelor istorice. A dis­trus guvernarea Convenției Demo­cra­tice (CDR) după ce a sabotat toate proiectele de dreapta ale acesteia. Să ne reamintim numai de restituirea pro­prietăților confiscate de regimul comu­nist. După ce mai întâi însuși Traian Băsescu aruncase în aer guvernul Ciorbea deoarece Valerian Stan, șeful Corpului de Control al Executivului, dezvăluise faptul că democrații lui Băsescu, proveniți din ierarhiile trei și patru ale PCR, deveniseră oligarhii tranziției. Într-un cuvânt trebuie spus că, după ce a sabotat dreapta, Bă­sescu vrea să îi ia locul. Astfel suntem astăzi spectatorii unor scene în care personaje care nu au nici o legătură cu principiile lui Maniu și Brătianu încear­că să le preia moștenirea. Avem de-a face nu în ultimul rând cu o forțare artificială. Una presărată cu sloganuri antico­mu­niste, dar neacoperite în realitate. Băsescu a condamnat comunismul după ce timp de doi ani a fost presat de intelectualitate să condamne comu­nismul. În cele din urmă a făcut acest lucru, dar din considerente de imagine și, evident, de a încerca să-și apropie această categorie. Mișcarea a fost una de succes. Nu a contat că înfierarea comunismului a rămas doar în scripte sau că președintele are o relație idea­tică cu serviciile și reprezentanții fostei Securități, printre care generalul Iulian Vlad, ultimul șef al sinistrei Poliții Politice comuniste. Sau că șeful Protocolului de la Palatul Cotroceni a fost identificat de diplomatul Mircea Răceanu ca ofițer sub acoperire al Securității.

Activiștii și securiștii din marele partid al dreptei băsesciene

Marele partid al dreptei, PD plus PLD, reprezintă împlinirea politică a unei diversiuni de mari proporții. Emil Boc, șeful UTC la Cluj dinainte de 1989, Theodor Stolojan, șeful valutei lui Nicolae Ceaușescu, Silvian Ionescu, șeful agenturii Securității din Europa Occidentală – aceștia sunt câțiva din liderii care ne sunt propuși ca moș­te­nitori ai lui Maniu, Brătianu și ai idea­lurilor lui Carol I.
Diversiunea lui Băsescu este posi­bilă și datorită faptului că la 18 ani de la evenimentele din decembrie 1989 societatea românească nu și-a vin­de­cat rănile, ci din contră și le-a agravat. Partidele nu și-au construit programe și doctrine, ci numai grupuri de inte­re­se. Pe acest fond, un populist ca Traian Băsescu se poate prezenta ca fiind absolut orice. Părintele națiunii, reîn­car­­narea lui Maniu, marele susținător al dreptei românești. De fapt, Traian Băsescu îl întruchipează perfect pe Che Guevara. Care cu grupul său de acti­viș­ti și securiști din PD și PLD dau asaltul final și își vor schimba iden­t­itatea politică. O manipulare care poa­te cândva va apărea într-un manual de diversiuni politice. Dacă va reuși.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: