Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Noiembrie, ultimul bal?

Cătălin BARBU

În ajunul căderii lui Ceaușescu a rulat un film stupid ca mai toate filmele din perioada comunistă, dar cu un titlu premonitoriu: „Noiembrie, ultimul bal”. Alegerile europene și referendumul par să reprezinte ultimul bal pentru Traian Băsescu.

Această campanie electorală ne arată un președinte obosit atât fizic, cât și mai ales ca inițiativă politică, neinspirat în acțiuni, primind decontul unor acțiuni politice negândite suficient. Cum s-a ajuns aici?

Lipsa unor consilieri competenți

Momentul referendumului pentru suspendare a fost apogeul omului politic Traian Băsescu. De atunci, pre­șe­dintele o ține tot într-o gafă, în toate planurile: politic, strategic, comuni­cațional, uman. Desigur, greșelile sunt umane, însă la Traian Băsescu nu mai există nici măcar un „damage control” după erori, multe din acțiuni fiind pur și simplu neinspirate. Eu nu cred acum că președintele este atât de inconș­tient încât să respingă sfaturi bune, utile pentru imaginea sa. Plecarea soți­lor Săftoiu nu a fost acoperită, Valeriu Turcan și Sebastian Lăzăroiu având competențe mai mult decât limitate. Apogeul a fost interviul de la Realitatea TV din campanie, cu cele două gafe monumentale, minciuna cu privire la numărul românilor omorâți în Italia și citatul din Patriciu atribuit lui Rațiu. (Rămâne însă întrebarea de ce Reali­tatea i-a pus la dispoziție președintelui un moderator integru și nu pe Liana Pătraș, de exemplu, una din fanele președintelui.)

Pierderea concretului

Până de curând, președintele se implica mai ales în acțiuni concrete, cu efect practic asupra oamenilor. Sal­va­rea ziariștilor răpiți în Irak, vizitele pe teren la inundații, podul de la Mără­cineni. Până și curățarea gunoaielor de la Glina avea o urmă de concretețe. În ultima vreme însă, președintele adoptă numai teme abstracte, ratează eve­nimentele cu potențial de imagine (de ce oare nu s-a dus în Italia, în primele momente ale izbucnirii cazului Mailat, nu pot înțelege). Reforma clasei poli­tice, votul uninominal, mogulii sunt te­me abstracte, fără un impact imediat asu­pra oamenilor și, în plus, sunt utili­zate de trei ani cam în fiecare apariție publică. În campania electorală repetă aceleași lucruri pe care le spune de trei ani: Patriciu, Voiculescu, Iliescu, câr­dășii, listaci, expirați…

Pierderea laturii umane

Când președintele dansa cu țigăn­cile la terasă avea farmec. Era ceva inedit, uman, departe de scorțo­șenia activistului de partid Ion Iliescu sau a răcelii distante a intelectualului Emil Cons­tantinescu. Treptat însă, aceste gesturi au dispărut în favoarea ges­turilor tipic electorale (să te duci în ziua referendumului la supermarket să cumperi apă minerală și bere numai gest „uman” nu este…). O mare gre­șea­lă a fost că nu s-a profitat mediatic de boala președintelui care a fost transformată în secret de stat ca pe vremea comunismului. S-a pierdut ast­fel implicarea emoțională a cetă­țenilor.

Mediatizarea exagerată

Deși acum se plânge de un blocaj mediatic, evidențele sunt altele, și electoratul nu poate fi mințit chiar atât de nerușinat. De trei ani de zile, preșe­dintele este omniprezent în mass-me­dia. Chiar și în momentele în care spunea că este prigonit de moguli avea două apariții pe săptămână la tele­viziuni (în afara declarațiilor de presă de la Cotroceni). Era evident că o astfel de expunere exagerată va duce la epui­zarea personajului Traian Băsescu, oricum nu unul foarte complex încât să poată rezista timp de trei ani, zi de zi, fără să plictisească. Sfârșitul său ca personaj mediatic a fost marcat de momentul în care Dan Diaconescu a avut o audiență mai mare cu Elodia.

Greșeli politice.

PLD a fost un proiect fără viitor. Încă de acum un an scriam că PLD-ul nu va face decât să mute războiul fratricid dintre PD și PNL între PD și PLD. Pseudo-liberalii lui Stolojan nu au luat din electoratul PNL, ci din cel al PD-ului, susținătorii președintelui neș­tiind în momentul de față care este de fapt partidul care se bucură de susți­nerea președintelui. Aceste alegeri pot aduce în prim-plan nemulțumirile din PD, care momentan sunt bine ținute sub control. În momentul în care Traian Băsescu își va fi pierdut rolul de loco­motivă și nu va mai prezenta o garanție pentru obținerea puterii, n-ar fi exclus ca partidul să se reorienteze. De ase­me­nea, faptul că s-a aliat cu PSD-ul doar pen­tru a-l da jos pe Tăriceanu a fost o mare greșeală politică, la fel refe­ren­dumul inutil. El și-ar fi putut apro­pria legea guvernului, așa cum a făcut cu proiectul pensiilor și toată lumea ar fi rămas cu convingerea că dacă nu era președintele nu am fi avut vot unino­mi­nal (ceea ce nici nu este ceva neade­vă­rat). Așa însă, oricum ar fi, va ieși prost. Dacă va aproba proiectul guvernului le va ridica mingea la fileu liberalilor, da­că nu îl va aproba, toată lumea îl va arăta cu degetul ca principal vinovat pen­tru ratarea introducerii votului uni­no­minal.

Lipsa alternativei.

Traian Băsescu a făcut aceeași greșeală ca și cei „322” la referendum. Nu arată alternativa. OK, reformăm clasa politică, schimbăm din temelii sistemul, dar cu cine? Cu Elena Udrea? Cu Emil Boc? Cu Marinescu-Bideu, cu Willi Brânză, Nati Meir și ceilalți tra­seiști aciuați pe lângă PD? Cu această caricatură de partid liberal-democrat sau democrat-liberal născut peste noapte și fără ca membri de rând să știe? În condițiile în care în ultima vreme în presă încep să apară din ce în ce mai multe articole despre afacerile PD-ului faptul că președintele îi exclude din „tagma corupților” devine hilar. Președintele nu are o alternativă serioasă, nu doar din punct de vedere moral, cât măcar din punct de vedere al competențelor.

Lipsa realizărilor.

După trei ani de mandat, preșe­din­tele nu prea are mare lucru să-și treacă în bilanț la capitolul realizări, decât lucruri negative: o politică externă var­ză, țeapa luată în relația cu Moldova, țeapa luată în relația cu Ucraina, țeapa cu axa București-Londra-Washington, distrugerea unei majorități parla­men­tare, stricarea unei alianțe politice, crea­rea unui avorton politic (PLD), (mi­nim) un scandal pe săptămână, trans­formarea DNA-ului în „poliție politică”, slăbirea instituțiilor statului, nici măcar o condamnare pentru corupție. La capi­tolul realizări sunt mai degrabă elemente care nu țin de job-descrip­tion-ul său: salvarea ziariștilor, un pod dat în funcțiune mai devreme, un drum național eliberat în timp-record… Lui Traian Băsescu i se potrivește foarte bine celebra zicală din fotbal „S-a năs­cut talent și a murit speranță”. Practic, Traian Băsescu nu se poate lăuda cu nimic în nici una din funcțiile pe care le-a deținut: ministru al Transporturilor, primar al Capitalei, președinte. De fie­care dată a dat naștere unor așteptări uriașe, din păcate niciodată împlinite. Vorbele sunt OK, însă nu pot ține la nes­fârșit loc de fapte. Mai devreme sau mai târziu vine și scadența.

Izolarea politică.

Scorul slab obținut de partidele sale la europarlamentare (36%, însu­mate) este prea mic în condițiile în care trendul lor este unul descendent și nu-i permite crearea unui pol suficient pen­tru a obține guvernarea. Ostili­zân­du-și întreaga clasă politică nu a lăsat loc de colaborare, iar declarația sa despre cei care vor „zgâria cu gheruța” pe la por­țile palatului Cotroceni nu este de na­tură a crește șansele dialogului. Redu­ce­rea șanselor ca gruparea sa să ajungă la guvernare poate îndepărta din sponsorii partidului sau din traseiș­tii acumulați.

Neasumarea eșecurilor.

Traian Băsescu a evitat asumarea vreunui eșec la referendum, acuzând televiziunile și guvernul, clasa politică. El devine astfel la fel ca toți ceilalți pe care îi critică. Această neasumare are toate șansele să accentueze și mai mult nerealizările mandatului său.

Ratarea temelor discursive

Traian Băsescu a avut câteva teme discursive majore: anticorupția, schim­barea clasei politice, anticomunismul și antisecuritatea, dragostea poporului. Antico­rupția a fost pierdută în mo­men­tul în care peste 50% dintre români sunt convinși că DNA face poliție poli­tică. În plus, cercetările sociologice ne arată că pentru populație contează mai mult corupția funcționarului care ia un plic de cafea decât a politicie­ni­lor, considerată cumva implicită. Explicația este una simplă: acel plic de cafea îl afectează direct, fiindcă trebuie să-l cumpere din banii săi, în vreme ce „caltaboșii“ nu. Schimbarea clasei politice este un proiect eșuat în condițiile în care PD(L)-ul este plin de traseiști politici, de figuri compromise, iar Elena Udrea este principalul pur­tă­tor de cuvânt al acestuia. Dragostea poporului a cam dispărut în ultima vreme, președintele având probleme în a-și asigura prezența la mintinguri, iar la referendum poporul i-a cam dat cu tifla. Anticomunismul și antisecuritatea sunt teme preluate de PNL astfel încât președintele lasă impresia că îi copiază pe liberali.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: