Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Interviu cu Adrian Năstase - "PSD trebuie să se întoarcă la propriul electorat"

Arthur SUCIU

Anul 2008 ar putea fi anul revenirii lui Adrian Năstase în prim-planul politicii. În ce fel se va întâmpla acest lucru, deocamdată nu putem spune. Din interviul de mai jos rezultă că fostul premier și președinte al PSD este în continuare foarte preocupat de evoluția partidului din care face parte și mai ales de schimbările pe care PSD trebuie să le aducă în mesajele sale pentru a recuceri electoratul.


Domnule Adrian Năstase, vă rog să definiți pe scurt anii politici: 2005, 2006 și 2007.
Cei trei ani ai guvernării de dreapta seamănă foarte mult între ei; au fost ani de dezbinare, de criză politică, care ne-au amintit de perioada guvernării CDR. În 2005, noua putere, abia insta­lată, a luat-o pe drumul sinuos și peri­culos al conflictului politic. Deja din primele săptămâni era vizibil că nu mai există cale de împăcare între Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu. În 2006, doar presiunea exercitată de UE a făcut ca guvernarea PNL-PD să rezis­te, deși era un an în care vânătoarea de vrăjitoare, așa-numita luptă împo­triva corupției, a atins cote supra­rea­liste. În 2007 s-au văzut consecințele politice ale anilor anteriori, cu efecte asupra tuturor partidelor, inclusiv PSD. Unul din fenomenele ultimilor trei ani este încercarea președintelui Băsescu de a se impune ca un actor dominant pe scena politică; ceea ce, după pă­rerea mea, nu i-a reușit în totalitate.
Cum vedeți situația politică la sfârșitul anului 2007? Unde se situează PSD în ecuația jocului de putere?
Ne aflăm în mod clar la un moment de cotitură. Am trecut deja peste un scrutin, care a arătat câteva tendințe importante. Deși PD și Traian Băsescu nu au reușit să determine o schimbare ireversibilă, pe ansamblu, dreapta a înregistrat un scor foarte bun. PSD nu a reușit să se impună ca alternativă politică la actuala putere, pierzându-și poziția de partid dominant. Dreapta crește în România, ceea ce înseamnă că, în anul care vine, PSD va trebui să facă eforturi imense pentru a recupera terenul pierdut. Lupta nu a fost tran­șa­tă la aceste alegeri, dar s-au dat sem­nale politice majore, care vor trebui să ducă la schimbări importante în stra­tegia partidului din care fac parte.
A trecut mai mult de un an și jumătate de când ați renunțat la funcția de președinte executiv al PSD și la cea de președinte al Camerei Deputaților. În ultimele luni însă, ați devenit foarte prezent în spațiul public și chiar în activitatea PSD. Care va fi rolul politic pe care îl va juca Adrian Năstase în 2008?
Vreau să îmi fac în continuare da­toria de om politic. Așa cum văd eu lucrurile, omul politic este acela care propune soluții și apoi le aplică. Omul politic mai are o trăsătură esențială: reprezintă electoratul care l-a votat. Or, pe mine și pe partidul din care fac parte, în 2004, ne-au votat aproape 4 milioane de români. Aceștia așteaptă de la noi ce le-am promis: idei de stân­ga, social-democrate, în care să con­te­ze buna reprezentare a celor care încă nu beneficiază de creșterea eco­no­mi­că a ultimilor ani. Voi continua să mă implic în dezbaterea de idei din PSD, împreună cu toți cei care pot să ajute cumva, prin experiență sau expertiză, pentru ca ideile stângii să redevină o alternativă pentru români. Vreau ca în 2008 să fiu cât mai aproape de par­tidul meu, să contribui într-un fel mai direct și mai firesc la evoluția pozitivă a PSD și la obținerea unor rezultate cât mai bune la alegerile locale și parla­men­tare.
Care credeți că vor fi principalii adversari politici în anul electoral 2008? Întrevedeți formarea unor blocuri electorale sau partidele vor candida pe cont propriu?
Pentru alegerile din 2008 sunt mai degrabă înclinat să cred că partidele vor candida pe cont propriu. Oricum, discuția des­pre blocuri politice va trebui să țină cont de o alta, cea referitoare la apartenența la stânga sau dreapta.
În acest moment, consider că adversarul principal al PSD este format din toate partidele care în acest mo­ment promovează idei de dreapta. Personal, îmi va fi imposibil să mă con­solez cu o viitoare dominație a dreptei și nu cred că PSD trebuie să se adap­teze la această paradigmă. Noi nu vorbim doar pentru noi: există milioane de români care nu sunt mulțumiți de viața lor și de lipsa de dreptate și de solidaritate din jurul lor.
Cum simțiți electoratul la trei ani de la alegerile parlamentare? Există modificări majore ale configurației grupurilor sociale? Care ar fi acestea?
Electoratul s-a schimbat mult, dar nu s-a schimbat radical. Schimbarea cea mai importantă a fost determinată de continuarea fenomenului de plecări la muncă în afară, dar nu trebuie să uităm că, în ultimii ani, România a înche­iat procesul de privatizare, iar o parte a electoratului nu mai depinde de banii statului. Nivelul de trai a cres­cut, dar nu în mod echilibrat, ci dim­potrivă. Tocmai de aceea, cred că rolul PSD, un partid care a făcut imens pentru România în ultimii 18 ani, nu se oprește aici.
Mi se va spune că acesta este mer­sul istoriei, că, după o perioadă de do­minație a stângii, urmează, inevi­ta­bil, dominația dreptei. Dar vă întreb: ce s-a schimbat în România atât de funda­men­tal, încât stânga să nu mai fie populară? Din 2000 și până astăzi, România a făcut progrese imense, inclusiv și mai ales din punct de vedere economic. Aceasta nu înseamnă că în România toate problemele celor săraci au fost rezolvate sau că avem o clasă de mijloc majoritară. În România nu există nici măcar o clasă de mijloc su­ficient formată. Și atunci îmi este foarte greu să accept acest presupus fatalism istoric.
Poate că va trebui să ne îndreptăm și spre categorii noi de electorat, dar avem înainte de toate o datorie față de electoratul nostru. Față de cel care ne-a susținut în 2004 și din care, astăzi, au mai rămas foarte puțini. PSD trebuie să se întoarcă la propriul electorat. Adică la cei care reprezintă zona sala­ria­ților și a pensionarilor (din mediul urban și rural), cei care lucrau în agri­cul­tură, cei care preferă soluții sociale în fața capitalismului sălbatic pro­mo­vat în ultimii ani, cei pentru care tre­buie făcute investiții în infrastructură, educație și sănătate, pentru a avea șansa unei vieți normale. Iar extin­de­rea noastră trebuie făcută în linia poli­tică a stângii, și nu a dreptei: spre inte­lec­tualii de stânga, spre clasa oame­ni­lor educați și activi care lucrează în firme și companii recent dezvoltate, chiar spre publicul bucureștean pe care l-am ignorat atâția ani, către zona societății civile cu preocupări în zona stângii (educație, sănătate, mediu, cultură).
Ce trebuie să facă PSD pentru a obține scoruri cât mai bune la alegerile de anul viitor?
PSD, mai întâi, trebuie să privească adevărul în față. Să facă o analiză  profundă a semnificațiilor acestui vot și apoi să ia decizii pornind de la acestea. Avem o istorie, un trecut, o legătură puter­nică și durabilă cu electoratul stângii. Nu trebuie decât să ne clari­fi­căm pozițiile politice în relație cu par­tidele dreptei, să respingem prezum­ția de vinovăție pe care am acceptat-o în ultimii ani și să refacem solidaritatea internă de partid.
Numai pe această bază putem construi ceva nou pentru noi și pentru România. Și, de asemenea, numai în acest fel putem să redevenim o alternativă la guvernările dreptei. Sunt încă optimist în ceea ce privește evoluția PSD. Sper din tot sufletul că, făcând acești pași, la sfârșitul anului viitor PSD se va afla din nou la guvernare.
Cum vedeți evoluția blogurilor politice în anul care vine?
Blogul a fost pentru mine o surpriză extrem de plăcută, întrucât în acest fel am reușit să comunic într-un mod foarte direct cu foarte mulți români. Este un mijloc prin care politicienii își deschid o nouă cale de dialog cu elec­toratul. Dacă este folosit constructiv, atunci ar putea chiar să devină un instrument util inclusiv pentru creș­te­rea implicării publicului în viața poli­tică. Sper ca interesul celor care, re­cent, și-au deschis blog să continue și să nu fie unul strict conjunctural.

Interviu realizat de Arthur SUCIU

Publicat în : Interviu  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: