Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare martie 2010februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea PAUL (VASS)Andreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

Cine a pierdut şi cine a câştigat la alegerile europarlamentare?

Cristian BANU

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări este nevoie să stabilim întâi sistemul de referinţă la care ne raportăm: la rezultatele din 2004 sau la aşteptările de dinaintea scrutinului. Numai în cazul preşedintelui lucrurile sunt mai simple. Referendumul a fost un eşec umilitor şi a fost urmat de una dintre cele mai jenante apariţii publice ale lui Traian Băsescu. Nu cred că l-am mai văzut vreodată pe Traian Băsescu bâlbâindu-se atât de tare, vehiculând informaţii neverificate, neterminându-şi frazele şi râzând isteric.

Traian Băsescu

Convocarea referendumului a fost o greşeală politică deoa­re­ce guvernul adoptase deja o formă de vot uninominal şi dezba­terea era între nuanţe, prea abstracte pentru a fi înţelese.
Preşedintele ar fi putut măcar să utilizeze o altă întrebare – alegeţi între uninominalul meu şi uninominalul lui Tăriceanu, de pildă – caz în care ar fi avut un adversar clar şi ar fi forţat guver­nul să participe. Aşa, a rămas sin­gur. Mai mult chiar, a blocat proiec­tul guvernului şi va trebui să participe la alegerile următoare cu eticheta “omul care a blocat votul uninominal” pe care i-o vor atribui celelalte partide şi nici măcar nu vor greşi. Chiar dacă va pro­mulga această lege (mă îndoiesc, fiindcă asta ar însemna să-şi recu­noască greşeala), răul a fost deja făcut.
A doua greşeală a fost că a mizat în continuare pe demagogie. OK, “cei­lal­ţi” sunt răi, corupţi, incompetenţi. Dar unde este alternativa? Sorin Frunză­verde? Marie-Jean Marinescu? Emil “Să trăiţi!” Boc? Adriean “Bordură” Videanu? Elena Udrea? Elena Băses­cu? Mai mult chiar, în campania aceas­ta PD-iştii nu a făcut absolut nimic prin care să iasă cât de cât în evidenţă. S-au ipostaziat în “clasă de premianţi” şi au aşteptat totul de la domnul diriginte. Mai mult decât atât, preşedintele nu a venit măcar cu un proiect de lege pe care să-l opună proiectului guvernului. Cred că este prima confruntare cu electoratul în care Traian Băsescu vine cu mâna goală.
A treia greşeală a fost întârzierea cu care a convocat referendumul. Practic, toată lumea a considerat că l-a făcut doar pentru a face legal cam­pa­nie PD-ului (ceea ce nu este adevărat, însă nu te poţi lupta cu percepţia popu­lară) în condiţiile în care l-a anunţat după ce guvernul îşi asumase răspun­de­rea. Astfel, referendumul a devenit nu un act politic, ci un capriciu, şi mo­bilizarea nu a putut fi eficientă, ne­exis­tând un pericol iminent, dezbaterea în sine fiind oricum abstractă. O cale mult mai logică ar fi fost ca preşedintele să fi coalizat o grupare în jurul variantei sale, să fi creat o dezbatere între un proiect de lege al grupării sale şi cel al guvernului şi abia apoi să fi convocat referendumul în care populaţia să fi ales între cele două variante. Sistemul de vot este oricum o chestiune sen­si­bilă care trebuie discutată între cunos­cători, ceilalţi plictisindu-se fiindcă oricum nu înţeleg subtilităţile. Şi sub acest aspect, preşedintele a acţionat demagogic.
Eşecul – altfel oricum previzibil, dar surprinde totuşi proporţia lui – îl va lipsi pe Traian Băsescu de încă un element discursiv, “recursul la popor”. După ce a pierdut “corupţia”, după ce a pierdut “reforma clasei politice”, acum pierde şi “poporul”. Dificultatea în care se află este mult mai mare decât pare.

P(L)D

În ceea ce priveşte partidele. PD a câştigat dacă ne raportăm la 2004. A devenit şi oficial cel mai important partid politic românesc. Numai că este o victorie a la Pirus. Raportat la aştep­tările create de sondajele de opinie anterioare, PD se află la 75% din target. Dacă adăugăm însă procentele nesperate ale PLD, ajungem la scorul care trebuia. PD plăteşte tributul neimplicării în această campanie, nici pentru europarlamentare, nici pentru referendum. Nu cred că democraţii au făcut deliberat un pas în spate pentru a ajuta PLD să treacă pragul electoral.
Desigur, PLD a beneficiat de o locomotivă (practic, cele 8% sunt aproape de potenţialul electoral maxim al lui Stolojan care în 2000 a fost de vreo 11%), comparativ cu lista inodoră, incoloră şi insipidă a democraţilor. Astfel, PLD se înscrie ca fiind marea revelaţie a acestor alegeri. Per ansam­blu, partidele lui Traian Băsescu au obţinut sub aşteptările create de son­daje şi un scor prea mic pentru a putea accede singure la guvernare.
Astfel, acest scor îi condamnă la opoziţie, în condiţiile în care în PSD ta­băra antiprezidenţială pare mai puternică, iar combinaţia PSD-PNL-UDMR atinge 42%. La alegerile urmă­toare se vor redistribui 20% din voturi şi tripleta ar putea obţine o majoritate confortabilă. De asemenea, potenţialul de creştere este redus. Traian Băsescu pierde pe zi ce trece electoratul matur şi informat care va migra, probabil, spre PNL. În schimb îşi poate apropria electoratul antisistem de la Vadim, Becali şi Guşă (aproape 10%). De altfel, o soluţie ar fi fost “segmentarea” electoratului, astfel încât PLD să targeteze electoratul urban, informat, de dreapta, în vreme ce PD să-şi accentueze discursul antisistem, naţionalist şi justiţiar pentru a recupera cele 10%.

PSD

PSD obţine şi el un scor peste aşteptări care va duce la calmarea ofensivei Năstase-Iliescu (altfel nocivă totuşi pentru partid), însă nu schimbă foarte mult datele problemei. Par­tidului îi lipseşte o conducere coerentă (Mircea Geoană a criticat referen­du­mul în condiţiile în care a făcut cam­panie, fie şi la nivel discursiv, pentru varianta prezidenţială) şi o poziţionare certă într-una din tabere. În condiţiile în care oscilările vor continua, nu ar fi exclus ca o parte din alegători să mi­greze către PNL ca singură alter­nativă certă antiprezidenţială. Faptul că PSD a pierdut statutul de cel mai important partid nu pare să fie conştientizat de conducere, al cărei discurs de după alegeri a fost foarte slab, ceea ce va face dificilă luarea unor măsuri adecvate noului statut.

PNL

PNL obţine un scor mai prost decât în 2004, totuşi nu a pierdut decât 3% din electoratul de atunci, în condiţiile în care este singurul care plăteşte nota guvernării şi este atacat din toate părţile. Desigur, raportat la sondajele anterioare înseamnă 3% în plus. În momentul de faţă, PNL se află într-o situaţie relativ dificilă. Decizia de a aduce în echipa guvernamentală oameni dispensabili poate fi OK ca etapă de război (în condiţiile în care PNL era atacat din toate părţile, nu­mi­rea unor personalităţi este dificilă­, este de ajuns să ne uităm la ce mizerii a tre­buit să îndure Dăianu în campanie), însă de acum încolo devine pericu­loa­să. Problema PNL nu sunt caltaboşii lui Remeş, ci faptul că un individ ca Re­meş a ajuns în guvern.
Faptul că PNL a obţinut un scor decent considerând circumstanţele poa­te constitui o bază de creştere se­rioa­să, însă pentru asta este nevoie ca remanierea guvernamentală care va urma obligatoriu să aducă în guvern persoane competente, măcar în pozi­ţi­ile cu probleme (Sănătate, Învăţământ, Finanţe, Externe). Există deja două exem­ple de schimbări pozitive (Meleş­ca­nu la Apărare – absolut surprin­ză­toare în opinia mea, care m-aş fi aştep­tat să fie tocat zilnic de presă – şi Ludovic Orban la Transporturi).

Restul

Multă lume a pus semnul egal între PRM şi PNG, ceea ce este o mare greşeală, alegătorii celor doi având profiluri diferite. Cu toate defectele lui, Vadim Tudor este o persoană instruită, cu o bună inteligenţă şi cu un talent apreciabil de scriitor. Chiar dacă sunt caracterizate de “intelectualii subţiri” ca “lături”, multe din materialele din Ro­mâ­nia Mare sunt bine scrise. De aceea, Vadim Tudor a atras un elec­to­rat ceva mai instruit, compus în prin­cipal din cei care au pierdut (social­men­te vorbind) în urma revoluţiei: pro­fesori, foşti membri ai Securităţii, cadre mili­tare sau ale miliţiei, funcţionari medii. Alături de aceştia se regăseau nostal­gicii regimului comunist, foşti activişti de partid, dar şi indivizi seduşi de mitologia naţionalist-comunistă şi teoria conspiraţiei. Acest electorat se reduce în mod natural cu trecerea tim­pului. Zona naţionalistă ardeleană va fi apropriată de Partidul Democrat, bine ancorat în momentul de faţă în Tran­sil­vania, dimpreună, probabil, cu o parte din parlamentarii PRM.
Gigi Becali în schimb este o ema­na­ţie politică a manelismului, care din păcate şi-a găsit împlinirea într-un mo­ment în care manelele şi-au pierdut din glorie. Un astfel de electorat nu este “serios” şi implicarea sa socială este mai degrabă minimă. Verbal, desigur, mul­ţi se pronun­ţau în favoarea lui Becali (”e cel mai tare, frate!”) însă de aici până a se deranja la o şcoală pen­tru a vota este o diferenţă foarte mare. El însuşi este un personaj mult prea lipsit de consistenţă pentru a face faţă mediatizării la care este expus încă din 2002-2003. În condiţiile în care a obo­sit Traian Băsescu, un personaj ce­va mai consistent decât Becali, este evi­dent că oierul nu putea să reziste la nes­fârşit. Cei 4% care s-au deranjat să voteze partidul lui Gigi vor ajunge cel mai probabil înapoi la PSD de unde au plecat.
Aceste alegeri transformă bătălia electorală într-o luptă între trei partide (PLD şi PD au acelaşi electorat). Totuşi, au fost aproape 20% din voturi “moar­te”, ceea ce nu se va mai întâmpla la scrutinul următor, unde ponderea votu­rilor irosite va fi mult mai mică. Cele 2,6 procente ale PNŢCD şi cele 2,4 ale PC vor merge la liberali, cel mai pro­ba­bil, voturile lui Vadim spre PD, cele ale lui Becali spre PSD. În 2008 este de aşteptat ca între PSD şi PNL să în­cea­pă o competiţie pentru şefia vi­itoarei coaliţii guvernamentale, în care PNL, deşi are mai puţine voturi în mo­mentul de faţă, este mai bine plasat.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: