Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Interviu cu Emil Constantinescu - "Reformarea clasei politice nu poate să înceapă decât o dată cu înlocuirea lui Traian Băsescu"

Virginia MIRCEA, Cristian BANU

Emil Constantinescu este unul dintre politicienii proveniți din spațiul universitar, fost rector al Universității București și profesor la Facultatea de Geologie. A apărut în politica românească în preajma alegerilor din 1992, când a fost desemnat candidat unic al CDR la președinția României, deși toată lumea se aștepta să fie nominalizat Nicolae Manolescu. Retragerea sa din politică în 2000 a însemnat intrarea într-un con de umbră. În ultimul an a început să fie tot mai activ în spațiul public și unele persoane îl consideră chiar un potențial candidat la următoarele alegeri prezidențiale. De altfel, el confirmă parțial în acest interviu că are această intenție.

Domnule președinte Emil Constan­tinescu ați anunțat de curând în mass-media înființarea Forumului Academic. Ce este acesta?
Forumul Academic este o fundație înregistrată la tribunal în decembrie 2007 și care va fi lansată public în ianuarie 2008. Conducerea executivă este asigurată de prof. dr. Nicolae Anastasiu membru corespondent al Academiei Române și prof. dr. Octavian Duliu, președintele Sol­idarității Univer­sitare. În prezent se constituie un board național  și inter­național și se conturează coordonatorii consiliilor de conducere a depar­ta­mentelor F.A.R. Consiliul de Conducere va include personalități consacrate din mediul academic - universități, insti­tu­te de cercetări, societăți științifice, literare, artistice din întreaga țară și din lume. Am să dau câteva exemple: prof. dr. V. N. Constantinescu, fost pre­șe­dinte al Consiliului Rectorilor Univer­sităților din România și al Academiei Române, unul din oamenii de știință cu o solidă recunoaștere internațională, acad. Basarab Nicolescu, profesor la Universitatea Pierre et Marie Currie din Paris, președintele Comisiei de Transdisciplinaritate a UNESCO, iar din străinătate prof.dr. Butros Butros Ghali fost secretar general al ONU și se­cretar general al Francofoniei, prof.dr. Ferenc Madl, președintele Ungariei 2000-2005, membru al Academiei de Știință Ungare (1993), membru al Harvard Academy of International Commercial Law (1995), dr. Vernon Bogdanor, profesor la Universitatea Oxford, membru al Academiei Britanice.
Forumul își dorește să ofere o viziune asupra viitorului națiunii române în cadrul Uniunii Europeane, o strategie de dezvoltare durabilă a României pentru următorii 20 ani și un set coerent de politici publice pentru următorii 5 ani. Proiectul se adresează în egală măsură  românilor din țară și de pretutindeni fiind în esență un proiect identitar, în cadrul unei lumi în schimbare rapidă. 
Are România nevoie, acum după aderare, de un Proiect?
Mai ales acum. În istoria universală Toynbee distingea popoare capabile să realizeze un proiect istoric, popoare care au un proiect, dar nu reușesc să-l îndeplinească până la capăt și po­poa­re fără proiect care dispar din istorie. Pentru români primul mare proiect istoric a fost cel al generației intelec­tua­lilor de la 1848 de independență și unificare a națiunii române și alătu­rarea ei Occidentului avansat. După 70 de ani în 1918, prima parte a acestui proiect s-a realizat în cadrul unui stat național și o nouă generație a elaborat un proiect de modernizare economică și expansiune culturală în Europa. Comu­nismul a izolat România și a dez­bi­nat națiunea timp de aproape o jumă­tate de secol. Căderea bruscă a regi­mu­rilor comuniste din Europa Centrală și de Sud-Est a surprins Occidentul fără un proiect pentru această zonă și absența acestuia a fost compensată cu o politică pragmatică, care în cazul României a însemnat acceptarea celor care păreau că pot să ofere o guver­nare stabilă. Până la conturarea proiectului lărgirii NATO și UE în Europa Centrală și de Sud-Est, în România au concurat trei proiecte. Primul dintre ele, cel național-comunist, care urmă­rea continuarea dominației nomen­cla­turii comuniste la vedere printr-un stat autoritar, a eșuat din fericire în Ro­mâ­nia, dar, aplicat până la capăt de preșe­dintele Slobodan Milosevici în Iugos­lavia, a dus la destrămarea aces­teia, la războaie și crime abominabile. Cel de-al doilea a fost proiectul de tip gorba­cio­vist al unor reforme limitate, conco­mitent cu crearea unei oligarhii care să asigure nivelului doi al nomenclaturii și securității acapararea economiei și manipularea opiniei publice în interes propriu în condițiile democrației. FSN a fost instrumentul politic al acestui proiect. El s-a scindat în momentul în care guvernul Roman a inițiat reforme mai consistente. Cel de-al treilea pro­iect, inițiat de profesori și studenți de la Universitatea din București a fost adoptat și dezvoltat în cadrul marelui miting popular din Piața Universității, ca o replică la tentativa de confiscare a revoltei populare din decembrie 1989. În iunie 1990 după atacul violent asupra forțelor demo­cratice executat de către mineri și forțele de represiune ale statului, a fost preluat de Soli­da­ri­tatea Universitară care grupa elita intelec­tuală din universități, institute de cercetări și uniuni de creație din întreaga țară. El a căpătat amploare populară prin crearea în noiembrie 1990 a Alianței Civice și a devenit o forță politică o dată cu constituirea în noiembrie 1991 a Convenției Demo­cra­tice din România ca o uniune de partide istorice și democratice și un spec­tru larg de asociații civice. Ca președinte al CDR între 1992 și 1996 și în calitate de candidat prezidențial al acestei alianțe în alegerile din 1992 și 1996 am promovat prin Contractul cu România și programul electoral prezi­dențial Acum pentru România un set de reforme radicale care urmăreau construcția unei democrații conso­lida­te de tip occidental și a unei economii capitaliste funcționale, pe baza resti­tui­rii in integrum a proprietăților confis­cate de regimul comunist și privati­zarea accelerată a proprietăților de stat.
De ce există impresia  că acest proiect nu a reușit?
Pentru că niciodată până acum nu s-a reușit o analiză obiectivă, bazată pe documente și fapte concrete a Administrației Constantinescu și a guvernării CDR-PD-UDMR (1996-2000), în contextul intern și inter­națio­nal al acelei perioade, marcată de grave crize financiare, economice, so­ciale, interetnice, politice pe plan intern și de instabilitate și războaie pe plan regional.
Mulți se consideră dezamăgiți de neîmplinirea speranțelor lor și de Contractul cu România pe care l-ați lansat în 1995.
Este greu să dai un răspuns rațional la o stare emoțională și mai ales la o îndelungă manipulare mediatică și subterană a opiniei publice. Totuși am să încerc să le răspund. Și lor, și celor care reclamă neîndeplinirea Contractului cu Româ­nia. În ceea ce privește Contractul cu România precizez că acesta a promis adoptarea unor legi și nu se referea la rezultatul acestor legi, care are nevoie de timp pentru a fi simțit. Toate legile promise au fost votate și promulgate cu excepția reînființării județelor abuziv desființate, care au fost înlocuite în con­textul începerii negocierilor de ade­rare la UE cu regiunile de dezvoltare economică. Nu mai vorbesc că pre­mi­sa esențială a Contractului, obținerea majorității în Parlament de către CDR nu s-a realizat. În aceste condiții, a fost necesară formarea unui guvern de coaliție cu PD și UDMR, care aveau proiecte politice proprii.
Dumneavoastră ați câștigat alegerile prezidențiale, după ce alegerile generale fixaseră raportul de forțe între partidele politice în Parlament.
Între turul unu și doi al alegerilor prezi­dențiale, pentru a preveni deza­gre­garea CDR și pentru conturarea unei majorități parlamentare am încheiat un acord cu domnul Petre Ro­man, care candidase din partea Parti­dului Democrat și se clasase pe locul al treilea. La discuțiile din locuința mea au mai participat președintele PNȚ-CD Ion Diaconescu și președintele PNL Mir­cea Ionescu Quintus din partea CDR, și Adrian Severin și Victor Babiuc din partea PD. PD-ul a acceptat din programul CDR partea privind inte­gra­rea în NATO și UE, reformele econo­mi­ce și privatizarea. Nu a acceptat resti­tui­rea in integrum a proprietăților confiscate și condamnarea comunis­mu­lui. Ulterior, prin cooptarea la guvernare a UDMR, aceasta a condi­țio­nat acceptarea unor puncte ale programului CDR de satisfacerea unor revendicări proprii de natură etnică. Subliniez că PD și UDMR și-au înde­plinit corect angajamentele luate. În ultima parte a mandatului, în ciuda unor crize extreme și a pierderii majorității parlamentare de către coaliția guvernamentală, am reușit totuși să obțin în 1999 un suport politic pentru legile de restituire a proprietăților confiscate, să promulg Legea deconspirării Securității ca poliție politică și să condamn oficial crimele comunismului.
Care au fost domeniile în care ați realizat proiectul dumneavoastră politic în perioada în care ați fost președintele României?
Reformele din domeniul financiar-bancar și economic, lupta pentru sanc­ționarea corupției, reconcilierea inte­r­et­nică și politica externă pe pl­an regional și euroatlantic. Încă o dată mă simt obligat să amintesc că proiectele importante au un termen lung până la obținerea unor rezultate palpabile pen­tru membrii societății, în timp ce costul lor social și politic este plătit imediat. Aceasta m-a făcut să declar în Parla­men­tul European chiar în primele luni după alegerea mea ca președinte că mă voi concentra pe îndeplinirea unui proiect istoric și nu pe obținerea unui al doilea mandat, iar în iulie  2000  să declar că nu voi mai candida pentru un al doilea mandat, acceptând să plătesc un preț politic pe care nimeni nu părea dispus să și-l asume.
Cum a decurs restructurarea economică?
Revin la contextul din decembrie 1996 când sistemul financiar-bancar de stat și privat românesc se afla de fapt în crah, datoriile externe ne plasau sub amenințarea încetării de plăți, agri­cul­tura și industria, inclusiv sectorul energetic, erau neper­formante și sub­venționate de stat. Cea mai dificilă a fost restructurarea mineritului, cea mai radicală din toate țările europene cu industrie minieră (amintesc Anglia, Germania, Franța). Cu tot sprijinul fi­nan­ciar al Băncii Mondiale, ea a ge­ne­rat reacții violente. Însănătoșirea siste­mului financiar-bancar, astăzi solid și profitabil, a plecat cu o inflație de 120% suportată cu stoicism de populație. Dar aceste suferințe sunt greu de uitat. Profiturile realizate în ultimii ani de statul român prin pri­va­tizările din industria petrolului, oțelului, automobilelor pregătite în perioada 1996 - 2000 au fost plătite atunci din greu de populație.
Ce ne puteți spune de lupta împo­triva corupției în perioada 1996 - 2000, în comparație cu ce s-a întâmplat după terminarea mandatului dumnea­voastră și în prezent?
În 1996, dezastrul economico-financiar era strâns legat de rețelele mafiote din sistemul bancar, flota comercială, petrol, industria îngrășă­min­telor chimice, contrabanda cu ți­gări, alcool și mai grav cu arme. În 4 ani s-a reușit anchetarea, judecarea și condamnarea definitivă a capilor struc­turilor mafiote din aceste domenii și recuperarea către buget a unor mari sume de bani. Reamintesc că numai după 9 luni, în 1997,  s-a transferat la buget echivalentul a un miliard două sute milioane de dolari, în condițiile în care în ianuarie 1997 rezerva Băncii Naționale în valută se cifra la 540 milioane dolari. În cartea mea "Adevărul despre România", publicată în 2004, puteți găsi sentințele definitive în marile dosare de corupție, rezolvate în perioada mandatului meu.
În general se acceptă contribuția dumneavoastră personală la integrarea României în NATO și UE, în special prin decizia de a sprijini NATO în intervenția din Kosovo. Ce ne puteți spune despre politica regională promovată de România în perioada mandatului dumneavoastră?
România a căpătat în perioada mandatului meu statutul unei zone de stabilitate și furnizor de securitate prin cooperare regională, considerată în mod explicit în declarațiile preșe­din­telui american Clinton și ale altor lideri occidentali ca un model de rezolvare a relațiilor interetnice interne și a rela­ți­ilor cu vecinii. De o apreciere deosebită s-a bucurat sistemul de cooperare trilaterală cu țările vecine României, numit în terminologia Departamentului de Stat al SUA Triunghiurile Constan­ti­nes­cu. În timpul mandatului meu Ro­mânia a primit prin acord unanim președinția  tuturor organismelor inter­na­ționale eligibilă în acea perioadă printre care OSCE, Conferița NATO - Țările Parteneriatului pentru Pace, Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN), Inițiativa de Coo­pe­rare Sud-Est Europeană (SECI), iar toate inițiativele noastre diplomatice au fost aprobate.
Cum caracterizați România la sfârșitul primului an după integrarea în Uniunea Europeană?
Ca o țară dominată de o stare de confuzie generalizată, pentru că aceasta nu se referă numai la relațiile confuze din cadrul clasei politice ci și la elitele intelectuale și practic la întrea­­ga populație. Confuzia nu este numai la clasa politică, ci și în societatea civilă, singura care trebuia să vină cu un proiect național post-aderare. Confuzia este mai periculoasă decât răul, deoarece răul generează o coagulare a forțelor pozitive împotriva sa, pa când haosul este paralizant pentru toți. Criza mo­ra­lă prin care trece România nu se poate imputa numai  clasei politice, deoarece aceasta nu are ca obiectiv morala în sens filosofic sau creștin, ci obținerea puterii inclusiv prin compromisuri po­liti­ce. Sectorul corporatist are ca obiectiv obținerea profitului în cond­i­țiile respectării legii. Elitele intelectuale din societatea civilă au responsa­bili­tatea moralității publice și este regre­tabilă pierderea statutului de reper moral de către o seamă de perso­nalități care au preferat rolul de vedete media­tice, abandonând până și crite­riul adevărului, ca o valoare funda­men­tală. Deriva populistă este a doua mare trădare a intelectualilor după deriva naționalistă de la începutul secolului XX care a generat cel de-al doilea Răz­boi Mondial. Deriva populistă a intelectualilor lipsește societatea de o viziune și de strategii pe termen lung și fascinația lor pentru lideri autoritari este susceptibilă de a genera conflicte când eșecul acestor lideri va fi trans­fe­rat asupra unor "dușmani" interni sau externi. O altă maladie în zona actua­lilor lideri de opinie este lenea inte­lec­tuală. Sintagma des uzitată în ultimii 18 ani "nu s-a făcut nimic" maschează incapacitatea de a elabora un proiect. Încremenirea în proiectul anticomunist este de fapt un alibi pentru a masca incapacitatea construcției ideologice atât de necesară azi.
Care este părerea dumneavoastră despre președintele Traian Băsescu care se dorește a fi un reformator al clasei politice?
Reformarea clasei politice nu poate  să înceapă decât o dată cu înlocuirea lui Traian Băsescu. Atâta timp cât un fost membru al nomenclaturii comu­nis­te timp de un deceniu vorbește de condamnarea comunismului, atâta timp cât un fost colaborator al secu­rității în întreaga carieră vorbește de deconspirarea securității, atâta timp cât o persoană inculpată penal la Curtea Supremă de Justiție pentru grave acte de corupție vorbește de lupta împotriva corupției, atâta timp cât o persoană care s-a dovedit inca­pabilă de orice realizare în calitate de ministru al transporturilor sau de primar al capitalei vorbește de compe­tență, atâta timp cât o persoană ne­edu­cată și cu manifestări primitive propune un pact național pentru educație ne aflăm în domeniul absur­dului total. Faptul că o astfel de per­soană este acceptată de opinia publică ne arată că problema nu există numai la Traian Băsescu. În momentul în care mitul Traian Băsescu se va prăbuși în derizoriu cei care l-au creat și au asociat ideea generoasă a reformării clasei politice de persoana sa vor trebui să-și asume responsabilitatea. 
Domnule președinte Emil Constan­ti­nescu, veți candida pentru un nou mandat la alegerile următoare?
Orice discuție despre o astfel de opțiune atâta timp cât modelul de pre­șe­dinte este cel al "salvatorului"este inu­tilă. Doar atunci când opinia publică va îmbrățișa conceptul unui șef de stat similar cu cel din celelalte 26 de state ale Uniunii Europene vom putea abor­da acest subiect.
În ce relație sunteți cu președintele Ion Iliescu?
Dialogul pe care l-am început cu președintele Ion Iliescu după 2005, la inițiativa presei pune alături, dar în același timp față în față două persoane care se deosebesc categoric prin ideologie, prin unele din valorile în care cred și prin toată istoria vieții lor, per­soa­ne care s-au aflat în condiții de con­frun­­tare încă din 21 și 22 decem­brie, cu proiecte politice diferite. Ceea ce ne aduce alături acum este opoziția față de politica antisistem și față de doc­tri­na populistă pe care o considerăm cel mai mare pericol, dar și preocuparea comună pentru proiecte de dezvoltare durabilă.
Ce credeți că va aduce anul 2008 românilor?
Anul 2008 sper să aducă clarifi­cările de care românii au nevoie ca o cale spre coeziunea necesară unui nou proiect istoric.
Un mesaj pentru cititorii Cadranului Politic?
Cred că în acest moment, socie­ta­tea românească are nevoie nu numai de cei care repară ceasul, ci și de cei care sunt capabili să construiască un ceas nou.

Interviu realizat de Virginia MIRCEA și Cristian Banu

Publicat în : Interviu  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: