Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Anul politic 2007 – repetiție pentru 2008

Oana Claudia IACOB

2007 a fost un an extrem de bogat și diversificat din punct de vedere al evenimentelor desfășurate pe scena politică – formarea unui nou guvern prin ruperea Alianței D.A., alegeri europarlamentare, referendumuri, moțiuni de cenzură și moțiuni simple, sesizări la Curtea Constituțională, urmăriri penale în cazul unor foști și actuali miniștri, scandaluri politice, acte sau intenții de corupere. Iar anul 2008 nu va face decât să continue acest tăvălug de evenimente politice.

Principalele repere...

Începutul anului 2007 a găsit Ex­cutivul dispunând de o majo­ri­tate parlamentară fragilă, după ce, la sfârșitul lui 2006, PC s-a retras de la guvernare. În aprilie, în urma eli­mi­nării democraților din Guvern, apare cabinetul minoritar Tăriceanu II, care a trecut însă cu bine prin două moțiuni de cenzură – una depusă de PD, în iu­nie, și alta de PSD, în luna sep­tembrie. Pe parcursul anului 2007 au fost depu­se și șase moțiuni simple, dintre care două au fost și adoptate (împo­triva Monicăi Macovei, în februarie la Senat, și a lui Decebal Traian Remeș, în iunie la Camera Deputaților). Nici una nu a avut vreun efect juridic asupra miniș­trilor, căci Curtea Constituțională a decis, în februarie, că un ministru nu poa­te fi revocat ca urmare a adoptării unei moțiuni simple.
Anul acesta am avut parte de două referendumuri, dintre care unul în premieră pentru România (demiterea preșe­dintelui). Am mai avut o rundă de alegeri, europarlamentarele, inițial amâ­nate de guvern pe considerentul supra­punerii lor cu procedura de demi­tere a șefului statului. La acel moment, în luna martie, miniștrii democrați s-au pronunțat vehement împotriva amâ­nă­rii euroscrutinului, chiar refuzând să sem­neze hotărârea de guvern.
Scadalurile politice au fost subie­c­te la ordinea zilei, începând chiar cu primele zile ale anului 2007, când președintele a prezentat opiniei publi­ce bilețelul primit de la premier (în care i s-ar fi propus o posibilă intervenție în justiție în favoarea lui Dinu Patriciu). Au urmat în februarie: demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu din funcția de ministru de Externe ca urmare a unui diferend cu premierul, referendumul intern privind autonomia Ținutului Secuiesc, lansarea propunerii liberale de retragere a trupelor românești din Irak. În martie, asistăm la retragerea Monei Muscă din politică urmare a deciziei Curții de Apel care menținea verdictul CNSAS, precum și la demisia lui Claudiu Săftoiu din funcția de director SIE.
În plină campanie a referendu­mu­lui pentru demiterea lui Traian Băsescu,  ministrul Tudor Chiuariu a pro­pus schimbarea din funcție a pro­curorului DNA Țuluș, fapt care a creat o puternică reacție atât din partea socie­tății civile, cât și a organismelor inter­naționale.
Înainte de vacanța parlamentată, în forul legislativ, între PSD și PNL s-a negociat împărțirea conducerii Tele­viziu­nii Române și a Consiliului Națio­nal al Audiovizualului, un subiect care a dat apă la moară celor care vorbeau de posibila intrare a PSD la guvernare.
Anul se încheie cu răfuieli și reglări de conturi în interiorul partidelor, ur­ma­re a rezultatelor de la euro­par­la­men­tare, Parlamentul este în afara gra­fi­cului cu votarea bugetului pe 2008 și tot acesta va trebui să se pronunțe asu­pra nominalizării lui M.R. Ungu­rea­nu la șefia SIE.

Repere la nivelul guvernului

Pentru Guvern, anul 2007 a adus mai multe probleme de imagine. În iunie, președintele l-a suspendat pe Zsolt Nagy din funcția de ministru al Comunicațiilor, iar în iulie, Marko Bela și-a dat demisia din funcția de vice­pre­mier. În septembrie, DNA a cerut avizul Președinției pentru urmărirea penală a ministrului Justiției, Tudor Chiuariu și a ministrului Muncii, Paul Păcuraru. Guvernul a modificat legea răspunderii ministeriale printr-o ordonanță de urgență și astfel activitatea comisiei speciale de la Palatul Cotroceni a fost suspendată. Lucrul a fost de bun augur pentru Guvern, mai ales în condițiile în care, în același timp, a izbucnit scan­da­lul „caltaboșului”, în care a fost impl­i­cat ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remeș.
În iunie, Guvernul a primit raportul din partea Comisiei Europene care men­ținea monitorizarea pe domeniul combaterii corupției la nivel înalt și pe cel al agriculturii. Guvernul român a primit, și nu o dată, avertismente din partea Comisiei Europeane – cele mai notorii se referă la taxa de primă înmatriculare sau la posibila activare a clauzei de salvgardare pe domeniul agriculturii.
Subiectul măririi pensiilor a agitat viața politică pe timpul verii, Executivul și social-democrații disputându-și pater­nalitatea asupra legii. În ecuație a intrat și președintele care, inițial, a declarat că nu va promulga legea până când guvernul nu va preciza sursele de finanțare. În lunile care au urmat au existat o serie de schimburi dure de replici între președinte și Guvern pe această temă. Mărirea pensiilor fost cea mai importantă măsură socială luată de actualul executiv și, probabil, cea care a reușit să stabilizeze PNL în sondajele de opinie.

Curtea Constituțională – arbitrul scenei politice

O instituție mult solicitată pe parcursul acestui an a fost Curtea Constituțională (CCR). Asaltată de sesizări, aceasta s-a transformat, mai mult ca oricând, în arbitrul jocului politic. În martie, premierul a sesizat CCR privind refuzul președintelui de a emite decretul prin care lua act de demisia ministrului de Externe și tot atunci s-a pronunțat asupra constitu­țio­nalității constituirii comisiei parla­men­tare de anchetă a președintelui Traian Băsescu. În mai, CCR s-a mai pronunțat pe modificările aduse legii referendumului, stabilind ca fiind constituțională validarea acestuia indiferent de numărul de alegători care se prezintă la vot.
În iunie, CCR a decis că procurorii militari nu mai pot ancheta civilii din dosarele Revoluției, Ion Iliescu primind astfel un respiro în Dosarul revoluției.
De asemenea, în octombrie, CCR a dat câștig de cauză Executivului în disputa cu Parlamentul pe marginea ordonanțelor de reorganizare a cabinetului. CCR încheie anul pronunțându-se pe un alt act normativ important – este vorba de ordonanța prin care Executivul a modificat legea răspunderii ministeriale și care a fost adusă în fața Curții printr-o sesizare a Avocatului Poporului.

Viața partidelor politice

Scena politică nu a fost deloc calmă, viața internă a partidelor fiind plină de frământări, cu toate că singura formațiune care a avut un congres în 2007 a fost UDMR (martie). Pe parcursul întregului an, UDMR s-a temut de posibila înființare a Partidului Civic Maghiar (PCM) – constituirea acestui partid, posibilă alternativă la UDMR în interiorul comunității maghia­re, a fost amânată pentru sfârșitul lui 2007. Cu toate acestea, la euroalegeri, UDMR a avut parte de un contra­can­didat puternic în persoana lui Laszlo Tokes.
PC a început anul de pe băncile opoziției și îl încheie cu un rezultat slab la europarlamentare, fapt care îl obligă să se reorienteze către noi alianțe politice. De aceea, înainte de cam­pa­nia pentru euroalegeri, președintele par­tidului, Dan Voiculescu, a relansat ideea unei guvernări PNL-PSD-PC. De remar­cat faptul că situația lui Dan Voiculescu privind colaborarea sa cu Securitatea nu a fost clarificată în 2007. Prin ridicarea excepției de neconstituționalitate a legii de funcționare a CNSAS, cazul său a ajuns și așteaptă un verdict din partea Curții Constituționale.
În PSD, lucrurile s-au agravat după înfrângerea suferită la referendumul pentru demiterea șefului statului. PSD a încercat negocieri atât cu PNL, cât și cu PD. În acest an, PSD a ales să sus­țină cabinetul minoritar Tăriceanu II, o parte din social-democrați (în frunte cu Ion Iliescu) declarându-se clar împo­tri­va moțiunii de cenzură depusă în septem­brie. Un episod care a afectat imaginea PSD a fost scandalul dintre Vasile Dâncu și Marian Vanghelie, în urma căruia primul și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte. Momente tensionate s-au derulat și cu ocazia întocmirii listelor de candidați pentru euroalegeri, atunci când unii membri PSD erau nemulțumiți că sunt puși pe listă, în timp ce alții erau tot nemul­țumiți, însă pentru faptul că figurau pe locuri neeligibile. Ultimele disensiuni în cadrul PSD au fost vizibile cu ocazia referendumului pentru votul uninomi­nal, boicotat de aripa Iliescu.
În PNL lucrurile au stat ținute sub capac pentru că, aflându-se la guver­nare, toți membrii conducerii sunt conștienți că orice posibile divergențe ar putea fi speculate de către adver­sarii politici. Au existat însă voci care au cerut realizarea unei remanieri (mai ales după scandalul Remeș), însă aceas­ta a fost respinsă prin votul con­ducerii liberale. PNL însă s-a confrun­tat spre sfârșit de an cu mai multe pro­bleme de imagine – în afară de cazul Remeș, s-au remarcat declarațiile lui Tudor Chiuariu privind fie revocarea din funcție a procurorului DNA Doru Țuluș, fie cele referitoare la rolul Comisiei Europene (CE) care ar bloca eforturile anticorupție ale României. Nu a fost prima dată când liberalul Chiuariu a criticat CE – în luna iunie, ministrul de­clara că activitatea DNA în combaterea corupției nu era atât de semnificativă așa cum a apărut în raportul Comisiei Europene. Deosebit de virulent la adresa unui alt oficial a fost și liberalul Bogdan Olteanu, care a criticat dur declarațiile ambasadorului SUA, Nicho­las Taubman. Și ministrul Cioroianu a ieșit în evidență prin declarațiile făcute cu referire la situația și soluțiile de rezolvare a problemelor de integrare ale romilor (în contextul cazului Mailat din Italia).
Ca strategie de poziționare pe scena politică, PNL a încercat lansarea polului de centru-dreapta împreună cu PNȚCD și AP, platforma fiind lansată, în mod oficial, la Timișoara, la începutul lunii septembrie. Polul nu pare să fi funcționat foarte bine, de vreme ce țără­niștii s-au arătat nemulțumiți de susținerea primită din partea liberalilor în campania pentru euroalegeri. Nici alianța PD-PLD nu pare să fi fost mai fructuoasă, democrații amânând iniția­tiva PLD de a depune o moțiune de cenzură înainte de euroscrutin.

2008 – an de negocieri și noi alianțe

2007 se va încheia cu negocieri între partide atât pentru adoptarea bu­getului de stat, pentru votul unino­minal, dar și pentru conturarea unei noi majorități. Dacă adoptarea buge­tului va fi amânată în Parlament, va fi semnul că aceste negocieri sunt în im­pas. Anul 2008 va sta clar sub semnul tratativelor în așteptarea celor două scrutine – cel pentru alegerile locale și cel pentru parlamentare. Acesta din urmă ar putea fi amânat, dacă înțe­le­gerile între partide ar aduce guvernului susținerea necesară în Parlament. Ce­le două scrutine sunt așteptate cu atât mai mult cu cât, în acest moment, nego­cierile nu sunt deloc înlesnite de rezul­tatele de la europarlamentare. Orice nouă formulă de guvernare, care să se legitimeze în baza acestor rezultate, nu se poate constitui, nici una nereușind să întrunească o majo­ritate (nici PD împreună cu PLD, nici PNL cu PSD cărora ar putea să li se ală­ture UDMR). Sfârșitul lui 2007 nu a adus o clarificare pe scena politică, aceas­ta părând a fi amânată pentru anul viitor. Mai trebuie spus că viitoa­rele momente electorale vor trebui să demonstreze că au o miză deosebit de importantă, iar campaniile vor trebui să aibă puternic iz de telenovelă. În caz contrar, românii nu vor fi atrași de discursul politic și nu vor ieși la vot, așa cum s-a întâmplat pe 25 noiembrie.
Votul uninominal ar putea fi adop­tat prin promulgarea legii guvernului de către președinte, însă acest lucru nu înseamnă că și va putea fi aplicat la alegerile parlamentare din 2008 (sau 2009, dacă vor fi amânate). Este de aștep­tat ca la desenarea colegiilor uni­nominale negocierile între partide să blocheze întregul proces, făcând impo­sibilă aplicarea acestuia la următorul scrutin.
Confruntările electorale anunțate nu vor reprezenta decât vârful unor acumulări permanente de tensiune. Negocierile se vor purta nu numai între partide, dar și în interiorul acestora. Așa cum a arătat 2007, fiecare forma­țiune are probleme fie în interiorul ei, fie în relaționările cu alte forțe politice.
PNL va trebui să decidă dacă mer­ge pe cont propriu sau depune eforturi pentru lansarea platformei de dreapta și dacă acceptă sau nu primirea la guvernare a PSD. Probabil, vor fi voci din interiorul partidului care vor solicita premierului să realizeze o remaniere până la începutul lui 2008. Provocarea pentru liberali în 2008 va fi să mențină scorul electoral obținut la euro­par­la­mentare, unul peste „așteptări”, așa cum declara însuși C.P. Tăriceanu.
O problemă importantă care va rămâne de rezolvat în 2008 este dizol­varea de jure a Alianței D.A. Înainte de europarlamentare, desființarea Alian­ței depindea de achitarea unei datorii financiare restante din campania din 2004, dar și de împărțirea a șase lo­curi vacante de parlamentar. După europarlamentare, acestora li se vor adău­ga probabil alte șase locuri (doi parlamentari liberali și patru democrați fiind aleși în forul european), îngreu­nând și mai mult despărțirea oficială.
PD și PLD vor trebui să stabilească formula sub care vor continua cola­bo­rarea. Având în vedere scorul electoral bun obținut la europarlamentare, PLD ar putea ridica unele pretenții și nu va accepta fuziunea dorită de democrați. Pe de altă parte, PD va avea atitudinea de prim partid pe scena politică, care nu va simți că trebuie să și negocieze pen­tru a-și putea menține prima po­ziție.
Dacă PLD și PD nu vor depune moțiunea de cenzură imediat după euro­scrutin, aceasta va fi amânată pentru noua sesiune parlamentară de la începutul lui 2008. Atunci, pentru a o depune, ar putea cere și semnături și din partea PSD, dacă între timp acesta nu se va fi înțeles cu liberalii sau dacă PD și PLD nu vor fi racolat un număr suficient de parlamentari pentru a o putea depune singuri.
PSD va trebui să rezolve pro­ble­mele de leadership și să decidă care îi este rolul și poziția pe sena politică (la putere sau în opoziție). Sfârșitul de an 2007 sau începutul lui 2008 poate aduce un congres extraordinar în PSD, lucru dorit de aripa Iliescu. Însă fos­tu­lui șef al statului îi va fi greu să reclame slaba performanță a echipei lui Geoană, din moment ce chiar el a în­dem­­nat la boicotul referendumului, orga­nizat tocmai pe formula de vot uninominal propusă de social-democrați.
UDMR va fi nevoit să ia decizii privind relaționarea sa cu UCM sau cu noul partid ce se va înființa (PCM), decizie care va fi îngreunată de faptul că atât UDMR, cât și Laszlo Tokes au intrat în Parlamentul European. UCM ar dori să dicteze reforma în UDMR, dar, în condițiile în care și aceștia au obținut un scor electoral bun, îi va fi greu să își impună condițiile. Iar UDMR nu pare nici el dispus la o împăcare cu aripa dură din comunitatea maghiară.
PC va trebui să își găsească, din nou, o locomotivă, ca de altfel și PRM. Nereușita acestor două partide în alegerile pentru PE, ca și retorica naționalistă pe care ambele merg le-ar putea apropia, astfel încât în 2008 să asistăm la o strânsă colaborare PRM-PC. Cometa meteorică a PNG s-ar putea stinge în 2008, în condițiile în care partidul nu a intrat în PE. Oricum rezultatele acestor partide la euroa­legeri au demonstrat că, după 18 ani de democrație, a scăzut și apetitul românilor pentru digerarea discur­su­rilor naționaliste.
În Parlament, după rezultatele slabe ale PC și PRM la euro­par­la­men­tare, vom asista la sfârșitul lui 2007 și începutul lui 2008 la un exod masiv al parlamentarilor acestor forțe politice către alte partide. Probabil, principalul beneficiar va fi PD, câștigătorul euroa­legerilor, dar și PNL și PSD.
În 2008, la ordinea zilei vor fi moțiu­nile simple, fără a cădea însă capul vreunui ministru. La fel vor fi scan­dalurile legate de implicarea unor miniștri în diverse afaceri mai mult sau mai puțin dubioase. Curtea Constituțională va fi din nou mediatorul scenei politice, probabil fiind des solicitată să se pronunțe într-o serie de cauze și conflicte institu­țio­nale. Probabil raportul Comisiei Euro­pe­ne din luna ianuarie va decide continuarea monitorizării pe domeniul justiției și cel al agriculturii. În ceea ce privește problema importantă a absorbției de fonduri, al succesului integrării României în UE, aceasta va rămâne doar o temă de campanie și de dispută politică.
2008 nu va face decât să continue seria evenimentelor declanșate în 2007, gama acțiunilor inedite pe scena politică românească părând a-și fi epuizat primul episod în acest an. To­tuși clasa politică nu trebuie subes­timată, având încă destule resurse pentru a continua să ne surprindă și în 2008, chiar dacă nu întotdeauna în sensul bun al cuvântului.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 53

Comentarii

Comentariul nr.1 - Maria a spus în 01.03.2008 11:28:00:
Previziuni pentru scandaluri politice simple pentru 2008. Diplomatic; deja suntem in luna a treia a anului - putem ajusta cateva din previziuni, va rog?
Ar fi utile si repere legate de efectele politicii internationale asupra politicii interne.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: