Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Irakificarea Afganistanului

Mark WILBUR

Iarna se apropie, și nu mai puțin de 400.000 de afgani sunt amenințați de foamete. Problema nu e lipsa alimentelor, ci faptul că nu se pot trimite la cei care au nevoie de ele.

Atacurile asupra personalului organizațiilor umanitare și de­tur­narea transporturilor de alimente – în principalul program ONU de furnizare de alimente apro­xi­mativ 100.000 tone de provizii au fost pierdute în atacuri ale insurgenților și infractorilor doar anul acesta – fac a­proa­­pe imposibil transportul alimentelor pe ruta prin­cipală care leagă vastele teri­torii dintre Kandahar în sud și Herat în vest.
Spectrul foametei este cea mai bună dovadă că promisiunile au rămas vorbe goale. La 6 ani de la lansarea operațiunilor militare ale SUA și ale alia­ților occidentali ca răspuns la aten­tatele teroriste din 9/11 și pentru elibe­rarea Afganistanului de regimul taliban, nu ar trebui să vorbim de orga­nizații umanitare nevoite să aban­do­neze încercările de a hrăni o populație disperată. Dar aceasta e doar o do­vadă a unui eșec dezastruos.
În timp ce administrația Bush se laudă că pacificarea aparentă a unor zone din Irak dovedește succesul mă­su­rii de sporire a forței armate, Afga­nistanul se îndreaptă rapid spre haos. Ceea ce vedem s-ar putea numi iraki­fica­rea Afganistanului.
Regimul taliban se reface, extin­zân­du-și controlul în peste jumătate din suprafața Afganistanului, conform ultimelor studii ale Senlis Council, un think-tank independent, internațional, cu filiale în Afganistan. Nu mai este vor­ba de o amenințare regională sau tribală, ci de insurgență deschisă împotriva trupelor SUA, NATO și ale aliaților, precum și împotriva guver­nu­lui lui Hamid Karzai, descris de pro­pa­ganda talibană ca fiind omul de paie al puterilor occidentale.
Militanți străini se alătură forțelor talibane renăscute, așa cum au fost atrași în trecut în Afganistan de Osama bin Laden și luptătorii al-Qaeda, așa cum au fost atrași și în Irak. „Luptători străini din Pakistan, Uzbekistan, Cece­nia și China, între altele, folosesc încă o dată Afganistanul drept câmp de lup­tă pentru propria versiune a jihadului global”, se afirmă în ultimul raport al Sen­lis Council. În locații sigure din țara vecină, Pakistan, militanții și-au dez­voltat „aproape la vedere” o infras­truc­tură teroristă care include agenți de recrutare, puncte de întâlnire și aten­tatori sinucigași care se pregătesc să se infiltreze în Afganistan.
Are loc „un import de tactici perfec­ționate în Irak”. Între acestea se nu­mă­ră atentatele sinucigașe și dispozitivele explozive amplasate la marginea dru­murilor, care fac victime atât în rândul civililor, cât și al forțelor naționale și internaționale. Senlis face un bilanț la rece: din 2001 până în 2004, în Afganistan au avut loc 5 atentate sinucigașe. În 2005 au fost 17. Până în 2006 numărul crescuse la 123. În 2007 au fost 131 de atentate sinucigașe.
Într-un scenariu pesimist, grupul de cercetare prevede „un import masiv de tactici și metode teroriste din Irak. Rezerve aparent inepuizabile de martiri se infiltrează în țară, atacând deopotrivă spații publice, forțe militare și instituții ale statului.”
În dezbaterile politice din SUA, problema Afganistanului se reduce adesea la două afirmații împotriva administrației Bush. Una se referă la eșecul capturării lui bin Laden atunci când a fost încolțit la Tora Bora. Cealaltă deplânge redirecționarea resur­selor spre conflictul din Irak. Ambele afirmații sunt legitime. Din pă­cate, ambele sunt irelevante.
SUA eșuează în Afganistan – țara în care nu ar fi trebuit să pună proble­ma unui eșec. Lăsând la o parte inca­pacitatea armatei de a pacifica țara și de a-i reduce la tăcere pe talibani, au lipsit fondurile și eforturile de recons­trucție din partea Occidentului. Produc­ția de opiu a redevenit un stâlp al economiei afgane, iar aliații nu ajung la nici un acord privind măsurile care tre­buie luate.
Însă, cum campania prezidențială se concentrează pe alegerile primare, nu se spune aproape nimic despre dezastrul care amenință Afganistanul. Democrații se ceartă pe voturile de acum cinci ani pentru autorizarea acțiunii militare în Irak și pe pro­misiu­nile de a retrage cât mai mulți soldați. Republicanii se întrec în cuvinte beli­coa­se împotriva Iranului, adaptându-se ultimei obsesii a administrației Bush. Perspectiva unui război care va cu­prinde întreg Orientul Mijlociu nu pare să-i deranjeze.
În anii de dinainte de 9/11, guvernul SUA a fost acuzat că a ignorat sau nu a răspuns adecvat amenințării tot mai evidente venite dinspre munții Afganistanului. Faptul că istoria s-ar putea repeta atât de repede este cutremurător.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: