Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Argumentul istoric în decizia politică sau Irak 1920 și 2003

acad. Mircea MALIȚA

Pentru a stabili mai clar paralela între ocuparea Irakului de puterile occidentale (Anglia 1920 și SUA în 2003) vom recurge la două coloane pentru succesiunea evenimentelor în ambele cazuri.

1920
Liga Națiunilor dădea Angliei mandat de tutelă pentru provinciile Basra, Bagdad si Mosul care aparținuseră Imperiului Otoman. 
1920
La baza mandatului se afla acordul franco-britanic din 1918 prin care se definea politica lor de «a încheia eliberarea oficială a popoarelor» oprimate de Turcia și de a stabili guverne naționale și administrații care să-și bazeze autoritatea pe inițiativa «libera alegere a populațiilor native».
1920
Triburi șiite încurajate de liderii religioși declanșează o revoltă care duce la 2000 de victime printre britanici. Ea este controlată de armata tutelară până la sfârșitul anului. 
1921
Urmare a unei conferințe a reprezentanților britanici în Orientul Mijlociu convocată de secretarul de stat pentru colonii Winston Churchill, este instalat ca rege al Irakului, după un referendum, hașemitul Faisal, care promite o guvernare constituțională reprezentativă și democratică.
Este continuat efortul de a forma instituții ale noului stat, la început un Consiliu de Stat și apoi un guvern.
1922-1924
Ani de instabilitate internă provenind din neînțelegerile între sunniti și șiiți, ultimii acuzându-i pe britanici de favorizarea primilor. Șiiții fac presiuni și demonstrează pentru înlocuirea mandatului britanic printr-un tratat anglo-irakian, care să legitimeze prezența temporară a britanicilor și să mărească totodată suveranitatrea Irakului. În ciuda rapoartelor prezentate de puterea mandatată Ligii Națiunilor, opoziția internă, începută încă din 1920, când faimosul T.E Lawrence a denunțat administrația «sângeroasă și ineficientă» britanică (Mesopotamia fiind pentru Anglia o capcană din care va fi greu să scape cu demnitate și onoare, spunea el) , față de poziția britanică în Irak s-a dezvoltat continuu în presă și în rândul laburiștilor și pacifiștilor față de guvernul conservator predominant în această perioadă.  
1922-1924 
Doi vecini puternici au atacat în această perioadă Irakul: Arabia Saudită  într-un litigiu de frontieră și Turcia neliniștită de accederea kurzilor la cvasiautonomie. Succesele lui Ataturk în luptele  cu Grecia au reînviat atacurile împotriva Irakului, care au luat în 1929 proporții considerabile. Ambele războaie au fost încheiate în 1924 prin negocieri și acorduri.
1925- 1927
În iarna lui 1924 intra în vigoare Tratatul anglo-irakian aprobat și în sesiunea Ligii, care examinează atent evoluția din Irak și conflictele din Nord și Sud. Rămâne pe agendă situația din Nord urmarită de o Comisie de frontieră trimisă de Ligă la Mosul în 1925 când închide acest dosar. Tot în acest an sunt semnate acorduri petroliere importante cu Anglia – Persian Oil Co. și cu Turkish Petroleum Co.
În 1926 acești pași îi fac pe conservatori să schimbe strategia și să calmeze cererile insistente ale opoziției interne prin acceptarea unei retrageri parțiale și treptate din Irak. Noul tratat din 1926 urma să fie valabil timp de 25 de ani sau până când Irakul devine membru al Ligii. Turcii se asociază și obțin 10% din profiturile Turkish Petroleum Co. Se creează o nouă comisie a Ligii de trasare  a frontierei și când ea încheie apare ultima formă (a treia) a Tratatului. Irakienii insistau pentru intrarea în Ligă, dar englezii au acceptat în schimb să recunoască acest drept în 1932 și să înceapă negocieri privind prezența militară a Angliei. Din 1925, timp de 7 ani rapoartele către Ligă au devenit jubilante, trecând cu vederea slăbiciunile și riscurile existente.
1927-1932
În 1927 începe perioada retragerii englezilor din Irak. Rămâne aviația și un batalion de infanterie (3000 militari față de cei 200.000 soldați pe care Anglia îi avea la sfârșitul primului război mondial). Ei dotaseră de la început armata irakiană care în 1928 număra 10.000 oameni. Acest punct slab al neasigurării capacității Irakului de a se apăra a ieșit la iveală când luptători wahhabiști din secta fundamentalistă Khwan au atacat Iranul. Ei arau salafiți antișiiți ca și teroriștii de azi ai lui Abu Musab al-Zarqawi.
Atacurile acestora s-au repetat până în 1929, când au fost lichidați de Ibn Said.
În paralel, kurzii din tribul Barzani au declanșat o revoltă împotriva guvernului irakian, care a cerut 4 ani armatei să o lichideze, 1931.
În toată această perioadă conservatorii, urmăriți de spectrul câștigului politic, au ascuns opiniei externe (Liga) și interne slăbiciunea construcției lor («peace building») de instituții solide. Ei au neglijat problema-cheie a relațiilor interetnice și interreligioase care a rămas nesoluționată și chiar a fost exacerbată de tratarea sunniților ca o entitate favorizată.
După 1932
Structura politică și instituțiile create de englezi se prăbușesc. Deși prea slabă pentru exterior, armata și-a lărgit atributele interne, câștigând o putere pe care a exploatat-o politic. În 1933 masacra minoritățile etnice. În 1936 a dat o lovitură de stat cu un regim sunnit. În 1939 se îndepărtează de Anglia și în 1941 își oferă sprijinul puterilor Axei.
2003
Armata SUA invadează Irakul în martie și proclamă câști­garea războiului în aceeași lună, fără a avea autorizarea expresă a Consiliului de Securitate al ONU. Bush proclamă «victoria și sfârșitul operațiunilor majore» de luptă în discursul sau din mai 2003 numit «Misiune îndeplinită». Saddam Hussein este capturat la sfârșitul anului. Este creată Autoritatea Provizorie a Coaliției ca guvern provizoriu.
2003 
Războiul din Irak a avut inițial obiectivul de a distruge regimul lui Saddam Hussein, acuzat de a dezvolta arme de distrugere în masă și de relații cu al-Qaeda. Primul obiectiv este atins, dar argumentele armelor și terorismului nu sunt substanțiale și sunt scoase treptat din vocabular. Rămâne instaurarea unui regim democratic. CAP preia atributele executive, legislative și judiciare până la instaurarea unui regim democratic, de data aceasta în conformitate cu o rezoluție a Consiliului de Securitate.
2004 
Pungi de rezistență în regiunile Bagdad, Anbar și Salah al Did. Se conturează «triunghiul sunnit» în care au loc cele mai multe din atacurile împotriva forțelor coaliției. 
2004
CAP se dizolvă și se fac pregătiri de creare a instituțiilor irakiene, alegerilor și elaborării Constituției.
Saddam Hussein este predat de forțele americane guvernului interimar irakian, care constituie un Tribunal Irakian Special pentru judecarea lui pentru crime împotriva umanității.
2004 
Instabilitatea internă iese în evidență prin înmulțirea atacurilor. Se înregistrează un număr de 26.500 atacuri. Situația este  ilustrată de luptele din primăvară și toamnă pentru controlul orașului Fallajah. A doua bătălie pentru Fallajah a fost considerată de americani ca fiind «cea mai grea  luptă urbană de la bătălia din Hua City din Vietnam». A durat 10 zile și s-a terminat cu moartea a peste 1000 de răsculați și 64 soldați americani.
Opoziția față de război s-a format pornind de la publicarea în presă a fotografiilor ce arătau abuzurile armatei americane față de prozonieri (Abu Ghraib) considerată ca o lovitură «adusă justificării ocupației în ochii irakienilor și a comunității internaționale».
2005
Turcia are intenția să atace partea de Nord a Irakului locuită de kurzi, acuzați că adăpostesc grupări militante antiturce. SUA depun eforturi diplomatice pentru a evita atacarea Irakului de către Turcia, dar problema rămâne în picioare în toți anii de după 2003. Pentru armata turcă autonomia unei regiuni kurde în vecinătatea sa constituie o amenințare strategică.
2005 
Intră în funcțiune un guvern provizoriu irakian ales pentru a pregăti o nouă Constituție. Referendumul pentru Constituție și alegerea Adunării Naționale constituante au loc la sfârșitul anului. Evenimentul la care participă populația kurdă și șiită este întemeiat de insolența și boicotul manifestate de sunniți.
În cursul primăverii și verii, luptele interne se intensifică. Luna mai devine cea mai sângeroasă. Luptele se dau în jurul Bagdadului și în regiunea nord-vestică, apoi se extind de-a lungul Eufratului. Numărul atacurilor rebelilor se ridică în 2006 la peste 34.000. Se intensifică atacurile sinucigașe la care participă cetățeni sunniți chemați  din alte țări de al-Qaeda.
2006
Este un an al creșterii instabilității interne prin expansiunea violenței între șiiți și sunniți, ilustrate de distrugerea unei moschei șiite în Samarra. De la această dată, se intensifică exodul intern, care indică cifra refugiaților de după ocupație la 1,6 milioane.  Militanții șiiți ai lui Al Sadr ocupă câteva orașe din nord.
În noiembrie alegerile pentru Congres deschid calea unor critici severe ale derulării războiului din Irak și manifestă dezaprobarea administrației Bush, prin pierderea controlului ambelor Camere de către republicani.
Rapoartele oficiale ale forțelor armate dezvăluie incapacitatea SUA și trupelor irakiene de a controla situația în câteva regiuni, precum și dezintegrarea autorităților locale corupte și infiltrate de al-Qaeda. Un studiu bipartizan, Irak Study Group, conchide că «situația din Irak e gravă și se deteriorează» și că «forțele SUA par prinse într-o misiune care nu are un sfârșit previzibil».
Luna noiembrie a fost cea mai sângeroasă. Un raid sunnit a atacat regiunea Sadr City din Bagdad ucigând 215 persoane și rănind 257. Lovituri de ripostă au fost îndreptate spre moschee sau organizații sunnite.
Se anunță sentința în procesul lui Saddam Hussein, care este spânzurat la sfârșitul anului.
2007
În ciuda opoziției irakiene și a curentului de opinie predominant, Bush mărește efectivele SUA în Irak cu 20.000 oameni, numind noua strategie «The Surge». Spre deosebire de el Tony Blair reduce trupele britanice din Basra și anunță retragerea lor (nu mai devreme de 2008).
Aprobând cerințele de finanțare ale președintelui Bush, Congresul a adăugat cererea unei retrageri din Irak până în august 2008, iar Senatul a propus ca dată a  retragerii 30 martie 2008.
În martie, după aplicarea strategiei Surge, numărul morților a crescut cu 15%. Iar în mai, rapoartele arătau că doar o treime din capitală este sub control.
Compararea celor două ocupații ale Irakului (1920-1932) și (2003-...) de către Anglia și SUA relevă puncte comune și unele diferențe :
- în ambele cazuri problema era de a crea sau menține un stat sunnit, cu cel puțin trei componente diferite ca etnie sau religie și de a-i asigura instituții cu o funcționare la standarde internaționale satisfăcătoare, ceea ce nu s-a realizat;
- pe tot parcursul administației străine, problema centrală a conviețuirii armonioase a celor trei componete ale societății irakiene, șiiți, sunniți și kurzi, nu a fost rezolvată deteriorându-se pe parcurs;
- în exercitarea atribuțiilor, cele două puteri au privilegiat câte una din aceste grupuri (sunniți în cazul Angliei, șiiți în cazul SUA) contribuind la instabilitatea internă;
- dușmanul extern (activ sau amenințător) a fost în ambele cazuri Turcia;
- erodarea alimentată din aceleași surse (țări arabe) s-a manifestat prin gherilă, răscoale sau conflicte interne;
- opoziția și critica ocupației au fost active în ambele cazuri, contribuind la retragere (sau venind în ajutorul ei); 
- costurile ridicate în raport cu rezultatele au constituit alt element comun;
- în ambele cazuri cuvintele lui Law­rence au fost profetice: «Ați căzut într-o capcană din care e greu să ieșiți cu dem­nitate și onoare»; «Trebuie să pără­sești Irakul sau să continui până când proiectul își îndeplinește obiectivele.»;
Insistând asupra aspectelor co­mu­ne, un studiu recent afirma că simili­tu­dinile situațiilor celor două ca­zu­ri constau în «diviziuni adânci etnice și sectare; lupta internă pentru putere în Irak, infiltrarea de teroriști salafiști din țările învecinate, insurecții active ale grupurilor minoritare, puteri regionale ostile peste frontiere.» (John Rayburn: «How the British Quit Mesopotamia» Foreign Affairs, March/April 2006.)
Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: