Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Israel, de la un stat democratic la unul violent

Anthony McARTHUR

Anul 2007 a marcat  40 de ani de când Israelul a cucerit și ocupat Fâșia Gaza și Cisiordania. Victoria a fost sărbătorită ca un mare triumf, pentru că tripla dintr-o lovitură teritoriul aflat sub control israelian, incluzând Ierusalimul de Est. A fost însă o victorie?

Ocupația, care durează de decenii, a transformat și deformat societatea israe­liană. A determinat Israelul să renunțe la normele și practicile unei societăți democratice până într-acolo încât, în numele securității naționale, a început să considere normală violența brutală a ocupației, discriminarea și abuzurile împotriva palestinienilor, inclusiv tor­turarea prizonierilor și răzbunări colec­tive față de atacurile palestiniene. Car­tiere palestiniene, grădini de măslini și sate au fost făcute una cu pământul, în numele securității naționale.
Imaginea Israelului s-a transformat dintr-o societate deschisă, rezistând eroic într-o mare de regimuri despotice, în imaginea unui paria internațional. Ba­riera despărțitoare din Cisiordania, construită oficial pentru a ține aten­ta­torii palestinieni la distanță, a permis Israelului să înghită bucăți întregi din Cisiordania. Orașele palestiniene sunt înconjurate de puncte de control israe­liene. Principalele drumuri din Cisior­da­nia sunt rezervate coloniștilor israe­lieni. ONU estimează că accesul palestinienilor este în prezent interzis în aproape jumătate din Cisiordania.

La început, ocupația a fost benefică

Israelienii treceau în teritoriul pa­les­tinian pentru a cumpăra legume mai ieftine, mâncau la restaurantele din zonă, își petreceau weekendul în oaza Jericho și își aduceau mașinile la reparat. Palestinienii reprezentau forță de muncă ieftină și până la jumătatea anilor 1980, 40% din mâna de lucru palestiniană lucra în Israel.
Palestinienii treceau și ei granița spre magazinele și plajele din Tel Aviv. Dar statutul de cetățeni de mâna a doua, represiunea tot mai dură apli­cată de autoritățile israeliene în Fâșia Gaza și Cisiordania și sărăcia gene­ralizată i-au determinat pe palestinieni, majoritatea prea tineri încât să-și amintească de momentul ocupației, să iasă în stradă în decembrie 1987, des­chizând o serie de proteste ce avea să dureze șase ani. Revolta a condus în cele din urmă la un acord de pace între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei condusă de Yaser Arafat. Arafat, care își petrecuse cea mai mare parte a vieții în exil, s-a întors trium­fă­tor în Gaza.
Acordurile de la Oslo care au urmat anunțau o nouă epocă, un timp al speranței. Oameni de afaceri pales­ti­nieni care făcuseră averi în străinătate se întorceau să ajute la construirea nou­lui stat palestinian. Islamiștii radi­cali păreau să fi dispărut. Femeile pales­tiniene își aruncau eșarfele, înce­peau să se deschidă saloane de cosmetică în toate orașele. O atmos­feră luminoasă, deși scurtă, a dat sen­zația că viața poate fi normală, fără luptă și violență, că palestinienii au în sfârșit un viitor.

Construcția barierei de securitate

Dar foarte curând totul s-a schim­bat. Asasinarea în 1995 a prim-minis­trului israelian Yitzhak Rabin, precum și restricțiile tot mai draconice menite să-i împiedice pe palestinieni să intre în Israel și să-i țină sub control au condus la o nouă revoltă în 2000. Aceas­ta a fost mult mai violentă și a dus la moartea a peste 4.300 de palestinieni și 1.100 de israelieni. Israelul a luat măsuri pentru strămu­tarea coloniștilor din Gaza. Și Gaza a fost practic sigilată, ca o uriașă închi­soare. Israelul a început și construcția unei bariere de securitate în Cisior­dania, cu costuri de peste o jumătate de milion de dolari pe kilometru.
Bombardamentele aeriene israe­lie­ne din ultimul an au distrus infrastructura din Gaza, lovind poduri, centrale electrice și instituții publice. Încălcările legilor și ordinii publice, precum și disperarea tot mai mare a populației din Gaza au dat naștere la conflicte interne între Hamas și Fatah. În jur de 200 de palestinieni au murit în luptele de stradă dintre cele două facțiuni.
Dovezi privind abuzurile israe­lie­nilor sunt publicate nu doar de orga­nizații internaționale pentru drepturile omului, ci și de cele israeliene, ca B’Tse­lem. Pe 4 iunie 2007, Amnesty International a publicat un raport de 45 de pagini intitulat „Ocupație pe termen lung: palestinienii sub asediu în Cisiordania”, care ilustrează im­pactul devastator al celor patru decenii de ocupație militară israeliană.
Raportul prezintă dovezi despre expansiunea continuă a coloniilor ile­gale din teritoriile ocupate și detalii despre confiscarea sau interzicerea de către Israel a accesului la resurse vi­tale, ca apa, pentru palestinienii aflați sub ocupație. Sunt dovezi privind o multi­tudine de măsuri care îi fac pe palestinieni prizonieri în enclave frag­mentate și le interzic accesul la slujbe, învățământ și unități sanitare. Între măsuri se numără bariera sau zidul de 700 km, cele peste 500 de puncte de control și un sistem complicat de per­mise de trecere care împiedică circu­lația.
Din cei 1,4 milioane de locuitori ai Fâșiei Gaza, o majoritate copleșitoare (1,1 milioane) supraviețuiesc în pre­zent doar din ajutoarele externe. Pro­gramul World Food (WFP) a identificat Gaza ca pe unul din punctele critice ale planetei din punctul de vedere al amenințării foametei. WFP este unul din principalele surse de alimente pentru palestinieni, asistând 640.000 de persoane din care peste o treime în Gaza.

Disperarea conduce la fundamentalism radical

Disperarea îi aduce la putere pe radicalii islamiști. Disperarea a deter­mi­nat populația palestiniană să se îndrepte spre un fundamentalism ra­dical. Cu cât Israelul folosește mai multă violență și presiunea, cu atât crește influența grupărilor radicali.
Organizațiile israeliene de lobby din SUA sunt dominate de politica israeliană de extremă dreaptă. Ea vorbește nu în numele statului evreu, ci în numele unui curent ideologic din Israel conform căruia aspirațiile pales­tiniene pot fi zdrobite prin forță.
Politicile contraproductive ale ad­mi­nistrației Bush se oglindesc în poli­ticile contraproductive duse la perfec­țiune de administrația dură de dreapta a premierului Ehud Olmert în Ieru­sa­lim. Israelul încalcă cu dispreț normele internaționale și respinge rezoluțiile Consiliului de Securitate care îi cer să respecte integritatea teritorială pales­ti­niană. În schimb, îi ține pe palestinieni închiși în ghetouri sordide, baricadate, în care aceștia abia pot supraviețui.
Nu este în interesul lumii civilizate și nici al Israelului să continue să încu­rajeze agresivitatea și militantismul cres­cânde ale palestinienilor. Sanc­țiu­nile economice și comerciale pot deter­mina Israelul să-și schimbe actuala politică față de palestinieni. Sanc­țiu­ni­le economice sunt instrumentele care au pus capăt regimului de apartheid din Africa de Sud. George  Bush senior, în timpul mandatului său, a impus sanc­țiuni Israelului – suspendarea unor garanții de credite în valoare de 10 miliarde dolari pentru revenirea imigranților ruși în Israel – pentru a-l obliga pe premierul de dreapta Yitzhak Shamir să participe la negocierile de pace de la Madrid.
Presiunea externă este singura care ar salva Israelul de el însuși o­prind alunecarea inexorabilă către un con­flict ce ar putea deveni regional.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Comentariul nr.1 - dddddd a spus în 07.11.2008 16:46:00:
Dar George Bush a pierdut alegerile.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: