Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Uniunea Europeană în 2008

Anton COMĂNESCU

Anticiparea unor evoluții în spațiul european a fost de-a lungul istoriei un reflex justificat de înțelegere a viziunii politice a liderilor și în consecință de predictibilitate a acțiunilor lor. Începând cu Napoleon, primul lider ce a gândit în termeni europeni, și până la Schuman și Monet, fundalul strategic și ideologic al construcției – sau deconstrucției – europene a reprezentat un bun sistem de referință pentru analiza anticipativă.

Un asemenea demers pentru Europa anului 2008 este obturat însă sistematic pe de o parte de relativismul ideologic al generației actuale de lideri europeni și pe de altă parte de nebuloasele tactice și instituționale în care se afundă politica europeană.
Transformarea lui Tony Blair în purtătorul de cuvânt al lui G.W. Bush, balansul ideologic al lui Chirac între stânga și dreapta politică în funcție de interesul electoral de moment, prie­tenia lui Schroeder cu Putin, care a mal­format strategia energetică euro­peană sunt câteva dintre derapajele care au creat un teren alunecos pentru actualii lideri ai marilor puteri euro­pene. Gordon Brown, Sarkozy și Angela Merkel întâmpină dificultăți majore în repoziționarea strategică pe harta politică europeană și mondială, nereu­șind deocamdată să imprime o tendință și un contul clar politicii UE.
Cu toate acestea, se constată la nivel comunitar o oarecare agregare a voinței politice, materializată în aceas­tă toamnă prin reînvierea Constituției europene, ce intrase într-o comă pro­fundă după referendumurile eșuate din Olanda și Franța. Trebuie recu­nos­cut aici rolul jucat de Nicolas Sarkozy care la puțin timp după alegerea sa ca președinte al Franței a reușit să gră­bească detensionarea orgoliilor națio­nale și instituționale, creând contextul propice pentru semnarea Tratatului în decembrie 2007. Pe drumul deschis de acest pas important al integrării euro­pene, vor avea loc în 2008 legiferări la nivel național ale Tratatului Constitu­țional, fie prin adoptarea de către parlamente, fie, unde este absolut ne­cesar, prin referendum. Obiectivul principal în acest moment este de a avea un Tratat adoptat în toate statele membre înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2009.
Noul Tratat are meritul important de a crea funcția de președinte al Uniunii Europene și pe cea de respon­sabil cu politica externă, ambii urmând a fi aleși de către guvernele naționale pentru a reprezenta Uniunea în relațiile cu terți și pentru a coordona agenda europeană. Rolul acestor funcții va fi totuși redus într-o primă fază, majo­ritatea statelor membre fiind concen­trate încă pe dinamica imprimată de jocul intereselor naționale. Ca urmare, noii lideri ai Franței, Angliei și Ger­ma­niei vor fi în centrul atenției în ceea ce privește politica Uniunii. Nicolas Sar­ko­zy va continua probabil să construiască o atitudine mai prietenoasă față de SUA comparativ cu predecesorul său, Angela Merkel va căuta noi căi de con­viețuire cu actuala largă coaliție guver­namentală din Germania, iar Gordon Brown va trebui să facă eforturi spre a ieși din obscuritatea cu care se încon­joară de când a preluat funcția de prim-ministru. Însă dincolo de aceste mișcări tactice, Europa anului 2008 va fi flancată în mod determinant de alegerile din Rusia în primăvară și cele din America în toamnă, ambele deci­si­ve pentru configurarea politicilor euro­pene, cel puțin pe următorii patru ani.
Un alt element demn de remarcat pe agenda europeană a anului viitor este criza din provincia Kosovo care după toate probabilitățile și dat fiind eșecul ultimelor negocieri, își va de­cla­ra independența față de Serbia. Situa­ția este cu atât mai critică cu cât sta­tele membre rămân în mod irevocabil pe poziții divergente, cel puțin deocamdată, în privința recunoașterii independenței Kosovo. Marea Britanie și Franța sunt dispuse la acceptare fără rezerve, pe când anumite state din sudul și din sud-estul Uniunii se opun categoric. Grecia păstrează o soli­da­ri­tate strategică cu Serbia, iar țări ca Spania, Slovacia și România, datorită situației propriilor minorități, se opun față de crearea unui precedent pe ca­lea separatismului. Și la acest capitol influențele de la Est și de la Vest vor fi importante, știut fiind că SUA sunt în favoarea independenței provinciei, iar Rusia insistă că independența Kosovo nu se poate realiza fără acordul Ser­biei.
Pe lângă chestiunile geopolitice Uniunea Europeană se va confrunta în 2008 cu necesitatea tranșării reformei bugetare, mai ales a controversatelor cheltuieli cu politica agricolă comună. Cu toate că au existat anumite evoluții pozitive în ultimii ani, politica agricolă continuă să creeze numeroase distor­siuni ale piețelor, creând beneficii mai mult marilor ferme din Franța decât statelor membre care au într-adevăr nevoie de stimularea agriculturii. Aces­te distorsiuni sunt în mare parte moti­vul creșterii prețurilor la produsele agricole în ultima perioadă și vor fi probabil folosite ca argument pentru demonstrarea necesității reformelor și grăbirea introducerii acestora. Dat fiind faptul că Franța va prelua președinția UE în a doua jumătate a lui 2008, este de așteptat ca Nicolas Sarkozy să încerce formularea unei poziții decisive în perioada respectivă.
Strategia energetică europeană coroborată cu eforturile de combatere a încălzirii globale și promovării resur­selor energetice regenerabile vor ține de asemenea ocupată agenda UE pe tot parcursul anului 2008. În vara lui 2007 statele membre au hotărât să reducă emisiile de gaze poluante cu cel puțin 20% până în 2020, obiectiv co­munitar ce va trebui transpus cât mai repede în strategii naționale. De asemenea, tot până în 2020, resursele de energie europeană vor trebui să fie formate, cel puțin în proporție de 20%, din surse regenerabile cum ar fi energia eoliană, solară etc. Interesele în ceea ce privește politica energetică nu sunt însă convergente la nivel european, dat fiind faptul că noile state membre, aflate în plin proces de dezvoltare, găsesc constrângătoare criteriile ecologice ce implică costuri de implementare semnificative.
Această problematică vastă și intersectată de interese divergente va reprezenta în mod sigur o ocazie pentru liderii europeni de a arăta în ce măsură statele membre și mai ales celei trei mari puteri sunt dispuse să scoată Uniunea din starea de apatie în care a intrat în ultima vreme. Deși nu se pot încă prevedea rezultatele concrete pe domeniile-cheie mențio­nate, putem spera măcar într-o învio­rare a dezbaterilor ce vor stabili cum va arăta Uniunea cel puțin pentru urmă­torii 10 ani.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: