Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare martie 2010februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea PAUL (VASS)Andreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

Rusia vs. America: o nouă cursă a înarmărilor gata de start?

Igor ANTONOV

În anii Războiului Rece am învăţat că pentru a fi respectate, acordurile de dezarmare cu Uniunea Sovietică trebuie să propună o paritate sau cel puţin un status quo acceptabil. După prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV) în 1991, o Rusie mult diminuată  şi-a văzut aliaţii din OTV şi trei foste republici sovietice alăturându-se NATO, făcând paritatea mult mai greu de obţinut. Dar există încă motive solide pentru realizarea unor acorduri satisfăcătoare pentru toate părţile.

În anii 1990, sub Boris Elţîn, Rusia s-a străduit să se prezinte ca un egal al SUA în negocierile privind dezarmarea şi în cele legate de viitorul fostei Iugoslavii. Preşedintele Bill Clinton a încercat să răspundă preocupărilor lui Elţîn, dar între George W. Bush şi Vladimir Putin nu prea a existat o colaborare constructivă în problema dezarmării. Mai mult, din 2000 Bush se împotriveşte oricărui tip de diplomaţie multilaterală. Şi-a în­ceput mandatul prezidenţial cu o nouă generaţie de sisteme defensive de rachete balistice (BMD) şi s-a retras din Tratatul privind rachetele anti-balistice (ABM) din 1972, acord care stabiliza de două decenii relaţiile SUA-URSS.
În Rusia, un Putin tot mai agresiv, ajutat de banii obţinuţi din industria petrolieră, este acum hotărât să obţină statutul de mare putere în relaţiile cu Vestul. El caută să se impună în multe zone: încercarea de a bloca indepen­den­ţa Kosovo; contracararea sanc­ţiunilor propuse de SUA împotriva Ira­nului; şi renegocierea acordurilor de dezarmare încheiate atunci când Rusia era slăbită. Dacă Putin este privit în Vest cu tot mai multă suspiciune, în ce priveşte dezarmarea există unele aspecte în care chiar are dreptate.

Propunerile lui Putin

Mai concret, preşedintele Rusiei doreşte prelungirea acordului START-I din 1994 (care expiră în decembrie 2009) şi care impune restricţii asupra rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) americane şi ruseşti, rachete ofensive pe care Putin nu şi le poate upgrada şi atunci preferă noi negocieri pentru reducerea lor. De asemenea, Putin este hotărât să refacă sau să abroge acordurile pe care le consideră inechitabile şi discriminatorii. Este vorba în special de tratatul bilateral Intermediate Nuclear Force (INF) din 1987, care interzice rachetele de croazieră şi balistice cu rază medie de acţiune (500-5500 km) ruseşti şi ame­ricane, şi de tratatul multilateral privind Forţele Convenţionale din Euro­pa (CFE) din 1990, care instaurează un echilibru între NATO şi OTV în cinci categorii de echipamente de luptă terestre.
Tratatul INF a avut ca rezultat distru­gerea a 846 rachete cu rază medie americane şi 1.846 ruseşti, inclusiv cele care au provocat atâta îngrijorare în Europa, mai ales în Ger­ma­nia Federală în anii 1980. Însă în februarie 2006, la întâlnirea anuală Wehrkunde din Munchen, Serghei Iva­nov (pe atunci ministrul apărării în Ru­sia) a denunţat Tratatul INF drept „o relicvă a Războiului Rece”, în timp ce Pu­tin declara că Rusia nu mai poate respecta un tratat bilateral care nu cons­trânge şi terţe state ce au do­bândit sau sunt pe cale să producă în curând INF-uri. În octombrie 2007, Putin a ameninţat cu abrogarea uni­la­terală a tratatului din 1987, dacă acesta nu devine global.
Tratatul CFE este considerat de NATO piatra de temelie a stabilităţii europene de după Războiul Rece, datorită transparenţei şi previzibilităţii mecanismului de verificare, ce regle­men­tează schimburi regulate de informaţii şi inspecţii în teren. Cu toate acestea, fiind un acord inter-bloc, CFE a devenit caduc după dezintegrarea OTV în 1991. În 1993 Boris Elţîn a lan­sat critici legate de impactul extinderii NATO asupra Tratatului CFE şi, la scurtă vreme după aceea, legate de constrângerile impuse de CFE asupra capacităţii Moscovei de a pune capăt revoltelor din Caucaz.
După amendamente succesive în favoarea Rusiei, incluzând plafoane mai generoase pentru Rusia în zonele de graniţă, în noiembrie 1999 a fost semnat la Istanbul noul Tratat CFE Adap­tat (ACFE). Elţîn a acceptat şi retragerea trupelor ruseşti din Moldova şi Georgia – condiţie esenţială impusă de NATO pentru ratificarea noului tratat. Putin nu a participat însă la întâl­nirea din noiembrie 1999, şi a negat întotdeauna legătura dintre angajamentul lui Elţîn de retragere din Georgia şi Moldova şi ratificarea de către NATO a noului tratat. De asemenea, Putin şi-ar dori excluderea „forţelor ruseşti de menţinere a păcii” din angajamentul de retragere.
Pe măsură ce NATO şi-a adăugat noi membri şi a iniţiat o serie de pro­grame de cooperare militară pentru antrenarea şi dotarea noilor membri ca Bulgaria şi Romania sau foste republici sovietice ca Georgia, Putin şi-a exprimat tot mai frecvent opoziţia faţă de CFE. El a subliniat că cele trei state baltice membre NATO nu erau cons­trânse de tratat, deşi ştie că Estonia, Letonia şi Lituania au promis să se alăture NATO după încheierea ACFE. În mai anul trecut, Putin a cerut o con­ferinţă extraordinară privind CFE (posibilitate prevăzută de Articolul XXI-2 din tratatul din 1990). Conferinţa a avut loc pe 12-15 iunie în Moscova, dar nu s-au înregistrat progrese sem­nificative. La jumătatea lui iulie Putin (invocând Articolul XIX din tratatul din 1990) a anunţat că Rusia va înceta respec­tarea CFE în 150 de zile, adică până pe 12 decembrie 2007, dacă între timp NATO nu ratifică tratatul. Până acum doar Rusia, Belarus, Ucrai­na şi Kazahstan au ratificat acordul.
Un alt ghimpe în coasta lui Putin, în afară de divergenţele privind CFE, este propunerea SUA (un proiect drag fostului secretar al apărării Donald Rumsfeld) de a instala 10 rachete de interceptare de sol în Polonia şi un radar în bandă X de 360 de grade în Repu­blica Cehă. Acestea sunt conec­tate la un sistem de apărare cu rachete balistice amplasat în Alaska, pentru care Gordon Brown a fost de acord la sfârşitul lui iulie 2007 (fără dezbaterea publică promisă de Tony Blair în februa­rie anul anterior) să pună la dispoziţie facilităţile de la Fylingdales şi Menwith din Yorkshire. Acest sistem american a fost iniţial prezentat ca mod de contra­carare a unei ameninţări din partea Coreei de Nord, iar ulterior din partea Ira­nului.
Putin însă consideră că rachetele amplasate în Europa Centrală sunt în principal îndreptate împotriva Rusiei, mai exact a ICBM-urilor RS-18, Topol şi Topol-M staţionate în regiunile ruseşti T’ver, Ivanovo, Kaluga şi Saratov. Temerile lui Putin sunt justificate de un memorandum semnat de Rumsfeld în ianuarie 2002 şi de o directivă privind securitatea naţională semnată de Bush în decembrie anul următor (NSPD-23): ambele menţionează că aceste sisteme BMD vor fi upgradate pe măsură ce tehnologia SUA pro­gre­sează.
Răspunsul iniţial al lui Putin în februarie 2006 la perspectiva instalării rachetelor în Polonia a fost să ameninţe cu instalarea de noi rachete în Kaliningrad. Într-o dispoziţie ceva mai conciliantă în cadrul întâlnirii G-8 de la începutul lui iunie 2007 din Heiligendamm, Germania, Putin a oferit ca alternativă pentru radarul din Cehia posibilitatea utilizării radarelor ruseşti din Gabala, în Azerbaidjan, şi Armavir în sudul Rusiei, ofertă pe care i-a făcut-o din nou lui Bush la începutul lui iulie în Kennebunkport. Răspunsul american a fost rece, propunând doar o formă oarecare de „arhitectură comună.”

Răspunsul NATO

NATO nu vorbeşte întotdeauna pe o singură voce când vine vorba fie de George Bush, fie de Vladimir Putin. Pe 14 iunie 2007, miniştrii apărării NATO întruniţi la Bruxelles au hotărât reali­zarea unei evaluări a implicaţiilor noilor rachete americane în Europa până în februarie 2008. Aliaţii europeni sunt profund nemulţumiţi de faptul că Washingtonul a ignorat NATO şi a nego­ciat amplasarea componentelor BMD la nivel bilateral, direct cu Marea Brita­nie, Polonia şi Cehia. Congresul SUA nu a fost nici el prea fericit, şi Camera a tăiat cele 310 milioane dolari solicitaţi de Bush pentru proiect pentru FY 2008, care se încheie în septembrie anul viitor. Unii cehi se plâng de posibi­lele riscuri pentru sănătatea populaţiei induse de radarul respectiv, în timp ce în Polonia un fost ministru al apărării, Radek Sikorski, consideră că riscul reprezentat de găzduirea de rachete americane este mai mare decât orice potenţiale beneficii.
Şi are dreptate. În cazul puţin probabil în care sistemul chiar ar inter­cepta o rachetă, daunele colaterale aduse ţărilor europene din jur ar fi catas­trofice. Din fericire, Polonia pare să depăşească servilismul faţă de Washington practicat de fraţii Kaczyn­ski. Noul prim-ministru Donald Tusk, şeful partidului de centru-dreapta Plat­forma Civică, şi-a bazat campania pe promisiunile că va retrage trupele polo­neze din Irak şi va renegocia acordul BMD.
În problema CFE, Germania s-a dovedit cea mai sensibilă la preo­cupările Rusiei şi cea mai activă în încercarea de păstrare a regimului tratatului. O problemă încă disputată este retragerea de către Rusia chiar şi a trupelor de menţinere a păcii din Moldova şi Georgia (aşa cum insistă SUA, Marea Britanie şi Canada, în timp ce Germania, Italia şi Belgia ar fi mai flexibile). O alta este posibilitatea ca NATO să facă noi concesii Rusiei în privinţa echipamentelor ruseşti din zonele de graniţă (la care Turcia şi Norvegia se opun vehement).
După întâlnirea CFE fără rezultate din Moscova din iunie şi câteva discuţii bilaterale între Rusia şi diverşi aliaţi peste vară, Germania a solicitat o întrunire a tuturor celor 30 de membri CFE la Bad Saarow la începutul lui octombrie 2007. În această întâlnire s-a discutat despre „un proces paralel de acţiuni NATO şi ruseşti care ar putea pune capăt blocajului actual”. NATO a oferit Rusiei asistenţă financiară pen­tru retragerea din Georgia şi Moldova şi consultări în cadrul Consiliului NATO-Rusia privind adoptarea regimului CFE de statele baltice şi Slovenia. Rusia nu a părut impresionată şi continuă să se plângă de prevederile acordului.

Depăşirea impasului

În încercarea de a rezolva divergenţele privind câteva probleme de securitate (între care CFE, BMD şi problema spinoasă a independenţei Kosovo) SUA şi Rusia au iniţiat recent o serie de întâlniri în format 2+2 (miniş­trii de externe şi apărare ai celor două ţări) la interval de şase luni. În prima din ele, pe 12 octombrie 2007 la Moscova, secretarul de stat Condo­le­ezza Rice şi secretarul Apărării Robert Gates nu au făcut nici un progres în problema CFE. Acest lucru s-a reflectat în votul din 16 octombrie din Comisia pentru Securitate a Dumei Rusiei, care a aprobat proiectul de lege propus de Putin privind abrogarea tratatului la 12 decembrie. Însă în ce priveşte BMD, Gates a indicat ruşilor că rachetele de interceptare şi radarele nu vor fi instalate neapărat în Cehia şi Polonia, dacă ameninţarea Iranului nu se materializează, idee pe care a reluat-o după 10 zile la Praga, în discuţii cu ministrul ceh al apărării.
Între timp, la Universitatea Naţio­nală de Apărare din Washington, D.C., Bush reitera caracterul imediat al ame­ninţării iraniene şi nevoia de a acţiona cât mai curând în legătură cu BMD în Europa. Oponenţii BMD au prins curaj datorită acestei aparente contradicţii în sânul administraţiei, care reflectă pro­funda împotrivire în SUA faţă de pro­iec­tul Bush-Cheney de demonizare a Iranului în vederea unui nou război. În orice caz, Putin nu a părut impre­sionat de concesia oferită de Gates în Moscova şi Praga. La summitul UE-Rusia din Portugalia de la sfârşitul lui octombrie, Putin a invocat criza rache­telor cubaneze din 1962, observând că amplasarea de rachete ofensive în Cuba de către URSS a fost un răspuns direct la amplasarea de către SUA de rachete în Turcia, şi ameninţând impli­cit cu un răspuns similar din partea Rusiei faţă de instalarea BMD în Eu­ropa Centrală.
Principala problemă cu care se confruntă Europa în relaţia cu un preşe­dinte Putin dur şi un preşedinte Bush la final de mandat şi împotmolit în Irak e că nici unul din ei nu este dispus să facă vreo concesie celuilalt. Putin este un lider cu care puterile occidentale pot discuta tot mai greu despre Iran, Kosovo şi multe alte probleme. Cu toate acestea, intenţia sa de a stabili o relaţie de paritate cu NATO nu trebuie respinsă fără a fi analizată.
Principiul parităţii contribuie şi la stabilitatea internaţională, şi ar trebui sprijinit atâta timp cât nu sunt ameninţate interesele de securitate ale Vestului. Aceasta necesită un lider de alianţă suficient de puternic încât să poată negocia în relaţiile diplo­m­a­tice multilaterale, care să se poată opu­ne eforturilor Rusiei de a bloca independenţa provinciei Kosovo, dar şi care să poată deschide o serie de posibilităţi de dezarmare. De exemplu îngheţarea planurilor inutil de agresive privind instalarea BMD în Europa, prelungirea acordului START-I, lansarea de noi negocieri privind reducerea armamentului ofensiv strategic (SORT), aşa cum i-a promis Bush lui Putin în Kennebunkport în iulie, şi deschiderea tratatului bilateral INF pentru noi parteneri – inclusiv Iranul. Putin şi-ar pu­tea reconsidera ameninţarea privind abrogarea CFE, o situaţie din care toată lumea ar avea de câştigat.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: