Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

SUA și interesele regionale ale Turciei

Radu GEORGESCU

Ultima perioadă de timp ne indică o nouă atitudine strategică a Turciei, care pe alocuri contrazice interesele regionale ale SUA, dar dependența puterii americane pe sprijinul turcesc – mai ales în ceea ce privește Irakul – este fundamentală.

Anumite rădăcini ale atitudinii antiamericane din Turcia pornesc treptat încă de la primul război din Golf; acesta a deter­minat inflamarea chestiunii kurde și în același timp o profundă criză eco­nomică în Turcia. Această țară s-a com­portat ca un aliat de nădejde al SUA, punând la dispoziție numeroase baze și alte facilități militare, iar un aspect foarte important l-a constituit închi­de­rea conductei de petrol ce leagă Kirkuk si Yumurtalik la Marea Mediterană. Cifrele au indicat pierderi majore, aproape 30 de miliarde de dolari.
O altă schimbare majoră a avut loc între cele două războaie din Golf; islamismul politic a reușit gradual să își traseze o cale pentru a supraviețui în interiorul instituților laice ale statului turc. Invazia din Afganistan a fost per­cepută de majoritatea opiniei pu­bli­ce ca invazia unui stat creștin împotriva unuia musulman. În ajunul invaziei americane împotriva Irakului se forma­se o opinie antiamericană în Turcia, son­dajele arătând că numai aproxi­ma­tiv 12% dintre turci mai sprijineau ideile americane. Refuzul parlamen­tu­lui turc privind asistența militară a venit ca o ultimă probă a atitudinii antia­mericane. Însăși armata turcă, cel mai puternic aliat SUA, și-a pierdut încre­derea în intențiile vechiului aliat. Perioa­da următoare a relațiilor bila­te­rale a fost marcată de suspiciune, îndoială și ipoteze de ordinul fabulelor. Treptat turcii au început să perceapă ajutorul militar american ca pe o „semiconspirație” îndreptată spre ame­ricanizarea Turciei. Cu timpul aceas­tă țară s-a raliat poziției multor țări europene, ce considerau acțiunile SUA profund îmbibate cu atitudini im­periale. 
Crizele repetate în relațiile bila­te­rale au demonstrat lipsa de adap­ta­bili­tate a SUA la realitățile existente, neadaptarea față de ideea unei Turcii cu o poziție mai independentă capa­bi­lă să își urmărească cu atenție inte­re­sele naționale. În ciuda intereselor comu­ne, în special din timpul Războiu­lui Rece, Turcia a adoptat un raison d’etat normal în situația prezentă. Dincolo de asistența militară, sprijin pentru oleoductul din Marea Caspică, sprijinul pentru aderarea la UE, SUA nu au reușit să înțeleagă evoluțiile interne din Turcia ce se aflau într-o relație di­rec­tă cu evoluția externă a evenimen­telor.
Criza kurdă din prezent nu aduce decât un surplus de insecuritate regională și amenință însăși desfă­șu­rarea în condiții optime a misiunilor americane din Irak. Turcia își exprimă din ce în ce mai ferm poziția de a re­zolva problema kurdă din Nordul Ira­ku­lui, iar SUA sunt puse într-o situație-limită – au nevoie de Turcia mai mult de­cât oricând. Natura prezenței ame­ricane din Irak necesită nume­roa­se linii de alimentare, pierderea Turciei ar avea efecte dezastruoase nu numai asupra Irakului, dar și asupra întregii regiuni a Orientului Mijlociu. O posibilă escaladare a conflictului ar determina un val de violențe în Irak și ar susține pozițiile exprimate de Iran și Siria.
SUA vor fi forțate să facă concesii în fața Turciei, motivele sunt simple: natura Orientului Mijlociu în care Turcia reprezintă o oază de stabilitate pentru SUA în ciuda tensiunilor bilaterale, Turcia poate reprezenta un punct de plecare pentru eventuale lovituri îm­po­triva Iranului și nu în ultimul rând legătura cu viitorul tranzitului petrolier din Marea Caspică.  Această ipoteză a compromisului american devine relativ fezabilă având în vedere și ultimele declarații ale secretarului de stat ame­rican Rice, care sublinia necesita­tea condamnării acțiunilor PKK. Turcia are oportunitatea de a întoarce rezultatele în favoarea sa, mai ales în contextul recentei vizite la Washington a pre­mie­rului turc. Cărțile șantajului sunt con­sis­­tente, iar situația nu oferă prea mul­te soluții pentru SUA. În ceea ce privește atitudinea României, aceasta trebuie să mențină o relație apropiată față de Turcia; este imperativă o atitu­dine pozitivă cauzei turcești și condam­narea PKK. Interesele României în a avea o Turcie apropiată sunt extrem de importante, Turcia fiind una din cheile limitării influenței rusești la Marea Neagră și un posibil partener economic în chestiunea petrolului caspic.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: