Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

America 2008 - de la marile speranțe la marile decizii

Prof. Cornel CODITA

Ce aºteaptã americanii de la anul electoral 2008? La ce se poate aºtepta restul lumii de la 2008, anul electoral al Americii? America, încotro? Este America pregãtitã pentru schimbare? Este clasa politicã americanã hotãrâtã sã realizeze schimbãrile de care America are nevoie? Cine va prelua Casa Albã? Cine va conduce Congresul? Ce va domina agenda localã? Ce proiect politic poate menþine credibilitatea visului american? Va renunþa America la politica globalizãrii de tip imperial? Gestiunea schimbãrii sau schimbarea modului de gestiune a treburilor publice?



ªirul întrebãrilor suscitate de anul electoral american 2008, unul în care se pun în joc mandatele tuturor instituþiilor de putere, Congres, Senat, Casa Albã, poate continua fãrã sfârºit. În spatele fiecãrei întrebãri posibile, pe care ºi-o pun americanii ºi ceilalþi cetãþeni ai lumii globalizate, se aflã întotdeauna o speranþã. Anul 2008, anul electoral al Americii, este special ºi pentru cã toate aceste speranþe capãtã glas, se expri­mã politic ºi, în final, fac diferenþa dintre competitori.
Mediul politic american este unul foarte dur. Deschis total competiþiei, el nu admite în arenã, însã, decât candidaþi bine pregãtiþi, testaþi în lungi turnee ºi turniruri electorale, credibili, care inspirã ºi atrag nu doar atenþia alegãtorilor, ci ºi suportul lor direct, cel mai adesea exprimat într-o formã concretã, material-financiarã. Cele douã partide istorice, Republican ºi Democrat, a cãror dominanþã nu lasã loc nici unui intrus, îºi vor disputa locurile libere din cele douã camere ale parlamentului federal. Toþi ochii vor fi, însã, aþintiþi spre competiþia care va stabili care dintre reprezentanþii lor va primi din partea electoratului man­da­tul, onoarea ºi rãspunderea de-a fi noul locatar al casei de la nr. 1500, Pen­nsylvania Avenue.
Pentru a rãspunde la aceste între­bãri, cea mai mare parte a anului 2008, scena politicã din SUA va fi transformatã într-un uriaº poligon de testare a celor care aspirã la exerciþiul puterii în numele americanilor. Dacã cineva judecã implicarea politicã doar prin numãrul relativ redus al celor care merg în ziua alegerilor la urne, atunci face o judecatã parþialã ºi în bunã mãsurã eronatã. Ceea ce se întâmplã în anul alegerilor este la fel de impor­tant, dacã nu chiar decisiv pentru re­zul­tatul din ziua votului. Dacã ar fi doar faptul cã americanii furnizeazã can­di­daþilor, direct din buzunarele lor, de bu­nã voie, cele câteva miliarde de dolari care se consumã doar în campania prezidenþialã, ar fi suficient sã con­chi­dem cã, departe de a fi indiferenþi faþã de alegeri ºi candidaþii partidelor, ame­ricanii sunt temeinic ºi foarte practic implicaþi politic. Dincolo de ope­raþiu­nea de mobilizare a fondurilor, existã însã sutele de mii de voluntari înrolaþi în echipele de campanie, milioanele de americani care þin sã comunice direct cu candidaþii, în scris, pe mail sau telefonic, pentru a-i susþine sau pentru a le pune întrebãri, celelalte milioane de participanþi la marile sau mai micile întruniri electorale ºi dezbateri care au loc în fiecare stat ºi în majoritatea marilor centre urbane ale Americii. Motivul pentru care mulþi dintre aceº­tia nu se mai duc la vot este credinþa lor cã, în majoritatea cazurilor, ceea ce s-a întîmplat pânã în ziua alegerilor a decis deja rezultatul; zarurile au fost aruncate. Volantul uriaº al maºinãriei politice a Americii, odatã pus în miº­care, cu greu mai poate fi scos din inerþie de evenimente oca­zionale, oricât de spectaculoase ar putea sã parã. Deºi o minoritate, cei care se vor duce sã voteze nu vor face decât sã consemneze starea de spirit ºi spe­ranþele majoritãþii.
Care sunt preocupãrile ºi temele ridicate pe agendã de alegãtori?
Este întrebarea de un milion de dolari la care încearcã sã rãspundã zeci, dacã nu chiar sute de instituþii de sondare a opiniei publice, care lucreazã inde­pendent sau în favoarea candidaþilor ce se aflã în cursa prezidenþialã. Va funcþiona sau nu, în 2008, celebra re­þe­tã: „It’s the economy, dummy!” Spe­cialiºtii sunt de acord cã, atunci când economia nu merge bine, problemele sociale devin prevalente în atenþia electoratului ºi în formularea opþiunilor sale. Economia americanã merge bine, dar...! Dupã ce trecuserã de hopul prãbuºirii Enron ºi al altor fraude corporatiste de mari proporþii, pieþele financiare au fost serios zgâlþâite de evaporarea bruscã a mult-umflatei bule a valorilor imobiliare. În conse­cin­þã, bãncile care au acordat credite ief­tine pe imobiliar sau care au acceptat în proporþii mari colaterale imobiliare pe împrumuturi au fost obligate sã raporteze pierderi de miliarde de dolari. Piaþa creditelor s-a contractat, iar efectele în economia realã nu pot fi decât negative. Între timp, preþul ba­rilului de petrol s-a dus hotãrât cãtre 100 de dolari, iar datoria publicã a Ame­ricii a ajuns din nou sã creascã cu circa 1 milion de dolari pe minut. Dre­narea resurselor publice cãtre efortul cerut de rãzboiul împotriva tero­ris­mului, mai ales Irak ºi Afganistan, a cre­at o presiune constantã asupra monedei americane, ajunsã la cote istorice de minim în raport cu alte valute. Impresia generalã este aceea a unui joc pe marginea prãpastiei, þinut în mânã mai mult de mãsurile Federal Reserve decât de politicile Adminis­tra­þiei republicane de la Casa Albã. Dacã starea economiei nu va fi problema centralã, cu siguranþã, însã, gestiunea resurselor ºi a oportunitãþilor econo­mi­ce ocupã un loc privilegiat în agenda alegãtorului american. La fel ca ac­cesul sãu la locuri noi de muncã, la asigurãrile de sãnãtate ºi beneficiile asigurãrilor sociale, la educaþie ºi performanþã în cariera profesionalã.
Va fi rãzboiul problema electoralã care sã facã decisiv diferenþa în alegeri? Foarte probabil cã nu. Tema rãzboiului nu este independentã, în percepþia publicã, ci legatã de tema administrãrii resurselor publice, de cea a îngrãdirii sau limitãrii libertãþilor civice, de cea a ingerinþei instituþiilor statului în viaþa privatã a cetãþeanului, de nedreapta inegalitate de ºanse în faþa morþii, mai ales a celor din tânãra generaþie, datoratã rãzboiului etc.
Ce teme de dezbatere au ales partidele?
Democraþii s-au limitat la cinci: onestitatea în guvernare, securitate realã, independenþã energeticã, pros­peritate economicã, acces la îngrijire medicalã, securitatea socialã a pensionarilor, protecþia mediului, drep­turi civice ºi justiþie, reforma electoralã.
Republicanii au pus pe agenda partidului: securitatea socialã, crearea de locuri de muncã, securitatea ºi siguranþa, reforma legalã, reforma ta­xelor, reforma imigraþiei, credinþa ºi valorile, educaþia, energia ºi îngrijirea medicalã.
Prima observaþie este cã zonele tematice de suprapunere sunt mai mari decât cele de diferenþã. La de­mo­craþi, securitatea socialã a pen­sio­narilor a fost evidenþiatã, probabil, sub impactul realitãþii cã generaþia boom-ului de natalitate al anilor ’50 a intrat în zona pensionãrii; protecþia mediului pare sã fie mai degrabã încercarea de preluare a unei teme, cãreia repu­bli­ca­nii nu i-au acordat nici o importanþã, la modã în Europa, dar a cãrei greutate politicã, în America, rãmâne încã sã fie testatã; în sfârºit, reforma electoralã este un ecou dureros al experienþei care i-a fãcut pe democraþi sã piardã Ca­sa Albã în anul 2000. De la difi­cultãþile tehnologice, la cele legale ºi de organizare, democraþii acuzã imper­fecþiunile sistemului electoral ºi faptul cã ele sunt mai degrabã menite sã-i frustreze de voturi.
Republicanii ºi-au particularizat agenda prin teme clasice: reforma taxelor, un subiect mereu câºtigãtor, cãci reforma înseamnã un singur lucru, mai puþin taxe, chiar ºi pentru cei care nu câºtigã prea mult; credinþã ºi valori; tema imigraþiei, ce face parte din cate­goria sperietorilor, cu rezultate elec­to­rale, de regulã, bune.
A doua observaþie este cã fiecare partid a încercat sã se instaleze pe teritoriul privilegiat al celuilalt: repu­bli­ca­nii cu teme ca educaþia ºi secu­ritatea socialã, democraþii în zone cum ar fi securitatea ºi independenþa ener­geticã.
Candidaþii

Unghiul privilegiat utilizat pentru a citi, evalua ºi prezice rezultatele alegeri americane a fost ºi va rãmâne, însã, cel al candiaþilor. Chiar dacã mai este o jumãtate de an pânã la convenþiile celor douã partide, existã deja favoriþi în fiecare tabãrã.
La democraþi, noutatea nu este o chestiune de nume, ci de gen. De data aceasta, este rândul doamnei Clinton sã intre în cursa pentru Casa Albã. O noutate absolutã ºi din perspectiva cuplului. Sunt americanii pregãtiþi sã aleagã o femeie în postura de ºef al Casei Albe? Iatã o întrebare care nu va fi nici mãcar ºoptitã vreodatã în America: nu este deloc corectã politic! Rãspunsul cel mai probabil este cã întoarcerea familiei Clinton la Casa Albã, de data aceasta sub conducerea lui Hillary, nu mai pare nimãnui o ciudãþenie ºi nici nepotrivitã. Cu „Di­nas­tia Bush” ºi „Dinastia Clinton” Ame­rica pare sã se îndrepte, hotãrât, spre epoca „imperialã” a democraþiei sale! Echipa Clinton a mobilizat nu mai puþin de 90 de milioane dolari fonduri de campanie, în 2007, din care a cheltuit doar jumãtate. Cel mai apropiat contra­candidat, Barack Obama, a atras fon­duri de aproape 80 de milioane, dar se aflã constant în urmã cu cel puþin 15 procente, în toate sondajele de pânã acum. Foarte probabil va trebui sã se mulþumeascã cu propunerea de a candida pentru postul de vice­preºe­dinte, pe tichetul doamnei Clinton, dacã rãmâne pe poziþiile actuale. Va­rianta unui vicepreºedinte afro-ame­rican este soluþia la care democraþii s-au gândit, de mult, încã de la primul mandat Clinton, când i-au propus simpati­zan­tului republican remarcabilul general Colin Powel acest post!
În tabãra republicanã, favorit este fostul primar al New York-ului, Rudy Giuliani, cu un avans constant faþã de urmãtorul candidat, 10-15 procente, fie cã este vorba de J. McCain, de M. Huckabee, F. Thompson sau M. Rom­ney. Problema republicanilor este cã cel mai bun candidat al lor nu pare capabil, cu nici un chip, sã reducã diferenþa de peste 20 de procente cu care îl dominã, în toate sondajele, viitoarea „doamnã de fier” a Americii, Hillary Clinton.
Vor schimba alegerile din 2008 cursul politic al Americii?
Indiferent de câºtigãtor, rãspunsul cel mai probabil este DA! America are nevoie de o schimbare. Politicã, în primul rând. Iar politica ºi slujitorii ei nu au trãdat niciodatã America! Schim­ba­re necesarã, nu pentru cã republica ar fi în crizã, ci pentru a evita instalarea unei crize. Nu pentru cã America ar avea nevoie de alte valori decât cele pe care le profeseazã, ci pentru cã se simte nevoia acutã a reconfirmãrii lor, practice. Nu pentru cã America nu ºtie încotro sã meargã, ci tocmai pentru a ajunge acolo mai repede, mai sigur ºi cu mai mulþi prieteni lângã ea decât duºmani. Nu pentru cã America ar fi destinatã decãderii, de care trebuie mântuitã, ci pentru cã, poate pentru prima datã în istoria ei, declin sau ascensiune au devenit echiprobabile. Nu pentru cã schimbarea este inevitabilã, ci pentru cã ea ar fi beneficã. Dacã va fi fãcutã de un preºedinte democrat cu o majoritate democratã în Congres ºi Senat, sau de un preºedinte republican cu un parlament federal dominat, conform tradiþiei, de democraþi, rãmâne sã decidã alegerile.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 53

Comentarii

Comentariul nr.1 - MAGHIAR POPOR a spus în 30.01.2008 08:50:00:
DEZAGREABIL ARTICOL.NU COMENTEZ

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: