Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Clubul de la Roma în sesiune

acad. Mircea MALIȚA

Despre Clubul de la Roma lumea a auzit prea puține știri în ultimii ani. Mediatizare slabă s-ar putea zice. Dar Clubul de la Roma intrat în al patruzecelea an de existență și-a continuat activitatea constând în dezbateri și studii în toate continentele.

Nu s-a stins niciodată ecoul formidabil al primului său raport „Limitele creșterii” (1973) circulat în milioane de exemplare care și-a pus pecetea pe o întreagă generație în anii ’70. Dar nu poți trăi din gloria înaintașilor. Deși alte rapoarte au circulat cu folos, cel puțin o duzină, fiind traduse în zeci de limbi, pe scena ideilor au apărut numeroase centre de reflecție orientate spre câte o singură temă: mediul, populația, hrana, apa, educație. Tot separat a tratat și ONU problemele globale ale omenirii în mari conferințe de prestigiu. Problemele globale ale omenirii sunt evident identificabile de la climă și resurse naturale, până la inechitatea strigătoare a diferenței stării economice între societățile privilegiate și mase în mase în stare de subdezvoltare, foamete, sărăcie și boli. Dar o abordare proaspătă ar reînviora interesul de autoconservare a întregii specii (pe care unii o consideră deja în curs de dispariție sau cel puțin serios amenințată de ea) prin noi pași adecvați a unei civilizații care astăzi își risipește resursele în scopuri de distrugere sau domenii aberante, nesemnificative sau direct pernicioase. Civilizația este chemată să oprească declinul, iar culturile să-și domolească pasiunile și să concure la salvarea familiei umane, cum ar fi spus Toynbee. Meritul Clubului de la Roma a fost și rămâne tratarea lor împreună în așa numita „problematică”. La sinteză nu l-a întrecut nimeni.
      Și iată că în septembrie 2007, la Madrid în sesiunea anuală, Clubul de la Roma a făcut o cotitură. Iese din anonimitate, tonul devine îndrăzneț, alege subiecte relevante și mai ales recâștigă gustul acțiunii, nu se teme să înfrunte prejudecăți și erori, chiar când ele se bucură de sprijinul societății imaginii și mass-media. Meadows, unul din autorii primului raport, a deschis lucrările cu un avertisment radical: ori vă transformați ori închideți ușile. Adunarea însă nu a acceptat critica lui totală și dramatică. Există asociații ARCOR active (28 sunt în Europa și se vor întâlni la București în 2008, o organizație asociată de tineri T.T.T) de un dinamism molipsitor, sunt pe fază cu problematica lumii și așa, mici cum sunt au audiență în toate continentele (un timp fusese favorizată America latină).
       Un punct marcat de expunerea lui Meadows era corect: „eroziunea birocratică care a reușit să strice cea mai „non-organizație” grupare informală din lume, pentru ca la început Clubul de la Roma era într-adevar un club. N-avea sediu, regulament, buget, comitet și comisii, voturi. Consensul se încheia rapid între oameni preocupați de problemele vitale ale omenirii, fie că erau savanți profesori, oameni de afaceri sau artiști. S-a creat un secretariat cu apucături europene și peste trei decenii Clubul poseda toate ingredientele birocrației pe care le evitase inițial.  Opoziția viziune/gestiune e reală. Nu cred însă să mai trăiesc momentele când o convorbire telefonică între Aurelio Peccei fondatorul și prim-ministrul Suediei sau cancelarul Austriei fixa toate coordonatele unei dezbateri CoR organizată cu toate cheltuielile de țara gazdă, fericită că se va ține la Uppsala sau la Salzburg. La această sesiune a fost ales un nou secretar general cu talente manageriale înăscute (Martin Lees, fostul rector al Universități Păcii a Națiunilor Unite din Costa Rica), sediul s-a mutat de la Hamburg la Zurich, au fost aleși doi co-președinți, unul european (von Koerner), altul asiatic (Ashok Khosla) –se ocupă de  stategiile Clubului, și un președinte de onoare spaniolul Ricardo Hochleitner.
      Comunicările și discuțiile au dat dreptate versiunii neapocaliptice a reînvierii CoR. Am asistat la o cascadă de comunicări relevante. Se refereau al proiecte continuate sau începute. Am reținut „megaproiectele internaționale” cu o mare promisiune pentru îmbunătățirea condițiilor de viață, și mai ales pentru interacțiunea populațiilor care conlucrează în loc să lupte. Pentru moment megaproiectele sunt realizările țărilor dezvoltate sau emergente (insule lipite și transformate în aerodromuri, poduri peste fluvii sau golfuri, hidrocentrale uriașe etc.). Dar trecerea la faza regionala a megaproiectelor va aduce pace și bunăstare, adică civilizație asumată. De fapt Clubul de la Roma n-a fost de partea culturilor plângărețe și tradiționaliste pentru care tehnologia aducea stingerea valorilor lor. Dar varietatea culturilor a încurajat-o și a ilustrat-o mai mult ca oricine. Altă temă combinată a fost cunoașterea (era cunoașterii), știința, tehnologia și învățarea (preferabil față de educație) , CoR  având șansa și capacitatea de a explica mai bine „comoara ascunsa” în duplexul cercetare/dezvoltare și care a transformat și continuă să transforme țări sărace în țări bogate. Educația e inclusă, fiindcă dezvoltarea umană e inclusă în capul resurselor prețioase. Clubul de la Roma își poate găsi o vocație pe care a manifestat-o mai bine la începuturile sale.  E vorba de prospectivă sau de studiul viitorului Capacitatea de ar fi și nu ar putea vorbi despre primejdiile care pasc omenirea, fie că sunt naturale, fie că sunt creația omului. La Club a domnit întotdeauna îngrijorarea față de numărul ridicat de raționamente greșite sau absente ale factorilor politici și de strategiile ineficiente, risipitoare sau distrugătoare în care ei se angajează crezându-le mărețe și bune pentru propriile interese. De aceea a inclus în Club oameni politic, împreună cu savanți și creatorii, economiști și finanțiști, precum și exponenți ai societății civile.     

 

 

Publicat în : Idei în mers de Mircea Malita  de la numărul 52

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: