Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Băsescu și poporul pe axa Binelui

Arthur SUCIU

Pe 25 noiembrie, românii sunt chemați la urne, în primul referendum consultativ din istoria postdecembristă. Președintele Traian Băsescu a cerut electoratului să-și exprime opinia privind introducerea votului uninominal la alegerile parlamentare.

Aceasta este o problemă dezbătută foarte mult în ultimii 10 ani, dar, așa cum se întâmplă adesea în politica românească, ea a rămas nerezolvată. Conform sondajelor de opinie, cei mai mulți cetățeni cu drept de vot consideră că introducerea votului uninominal este o necesitate. Demersul președintelui pare de aceea firesc. El vizează accelerarea procesului de adoptare a uninominalului, ba chiar dorește să ofere certitudinea că nu vom asista la o nouă amânare.  Așa ar fi fost, dacă Traian Băsescu nu ar fi decis ca referendumul să fie organizat în aceeași zi cu alegerile pentru Parlamentul European. Momentul ales oferă semnificații politice unui eveniment care ar fi trebuit să fie dedicat în întregime unei tematici autonome.

Teoretic, referendumul este un instrument democratic. Mai mult decât atât, el este -într-un fel- o parte din însăși definiția democrației, așa cum a apărut ea în Grecia antică. Căci, nu este nimic mai democratic decât exprimarea directă a voinței suverane a poporului. Istoria a arătat însă că uneori poporul poate să greșească. Poporul poate să fie la un moment dat orbit de conducătorii săi și să-i urmeze cu entuziasm, chiar dacă sunt conduși spre dezastru. Referendumul nu este deci o cale infailibilă de luare a unor decizii corecte. El trebui însoțit de dezbaterea și expertiza parlamentară, de acordul reprezentanților și aleșilor poporului. Poporul își exprimă într-adevăr punctul de vedere, dar cel care decide în cele din urmă, cel care adoptă legea este Parlamentul.
     Subiectul ales de Traian Băsescu pentru referendumul din 25 noiembrie are, față de alte teme posibile, o caracteristică specială. El vizează o modificare în privința felului în care sunt aleși senatorii și deputații; face deci trimitere la o problemă a Parlamentului. Parlamentul este de regulă direct implicat în referendum, prin avizul pe care îl aprobă, după ce este consultat de președinte, și prin legiferarea care urmează referendumului. El joacă un rol principal la referendum, complementar cu acela al președintelui. În cazul referendumului pentru votul uninominal, Parlamentul este însă și subiectul referendumului. 
În ziua în care, în România, sunt organizate alegeri pe listă pentru Parlamentul European are loc și un referendum pentru introducerea uninominalului la alegerile pentru Parlamentul național. Implicarea politică dorită de președinte este prin urmare dublă: mai întâi, prin organizarea referendumului în aceeași zi cu un scrutin electoral și apoi prin alegerea Parlamentului ca subiect al referendumului. În cele 30 de zile de campanie electorală, vor fi dezbătute două tipuri de tematici: una, care privește alegerea candidaților partidelor în Parlamentul European, și cealaltă, referitoare la referendum. Deși ambele tematici sunt complexe, presupunând o cunoaștere aprofundată pe de o parte a instituțiilor Uniunii Europene, iar pe de altă parte a sistemelor electorale, este clar că uninominalul trezește un interes mult mai mare din partea electoratului. Față de temele europene, uninominalul are avantajul unicității (este vorba despre o singură temă), al interesului cel mai apropiat (este o temă internă) și al cunoașterii (se știu mult mai multe lucruri despre uninominal decât despre temele europene). În plus, dacă uninominalul a fost relansat pe piață de cel mai credibil și mai cunoscut om politic, temele europene vor fi discutate de candidați cu o notoritate scăzută. Nu în ultimul rând, uninominalul este o temă care poate fi ușor simplificată, convertită într-o temă politică de maxim interes, în timp ce temele europene cu greutate ar putea fi scoase din zona tehnică. În concluzie, este ușor de anticipat că uninominalul și nu alegerile europene vor atrage mai mult atenția publicului, Traian Băsescu și nu candidații pentru Parlamentul European vor stârni atracția electoratului. Fiind un actor de primă mărime a scenei politice, președintele intervine într-un scrutin în care practic nu poate să aibă contracandidați. Președintele joacă deci în niște alegeri la care nu concurează, iar efectul va fi acoperirea, ocultarea candidaților reali.
     Întrebarea adresată electoratului la referendum este în legătură cu un anumit sistem uninominal de vot. Campania ca atare însă se va referi la altceva. Conținutul propriu-zis al reglementării, fiind prea complex, nu poate să intereseze o mare parte a electoratului. În schimb, sensul politic al schimbării propuse de președinte este foarte clar și interesant pentru toată lumea. Referendumul are ca obiectiv reformarea clasei politice (implicit, se adaugă: prin intermediul votului uninominal). El urmărește să-i înlocuiască pe actualii politicieni, considerați expirați, ineficienți, imorali etc., cu noi oameni politici, care să fie aleși în mod direct de electorat și să se preocupe de interesele electoratului.
La alegerile parlamentare însă vor candida reprezentanții actualei clase politice. În măsura în care partidele sunt acelea care reprezintă clasa politică, la aceste alegeri vor candida partidele existente. Vor candida persoane selectate după vechile criterii de către actualele partide, și vor candida pe listă și nu uninominal. Să înțelegem deci că la alegerile pentru Parlamentul European vor candida oameni politici și partide aparținând vechii tagme de politicieni, iar reprezentanții aleși vor fi lipsiți de legitimitate? Asta ar trebui, dacă nu am ține cont de influența referendumului asupra alegerilor. Referendumul va fi o adevărată funcție a opțiunii de vot. Astfel, cei care îl vor susține pe președinte în demersul său vor fi trecuți în rândul noii clase politice, reformate. Cei care, în schimb, vor contesta legitimitatea acestei acțiuni, vor fi catalogați drept retrograzi, expirați etc..
Prin abordarea unei teme care vizează Parlamentul și care urmărește de fapt schimbarea senatorilor și deputaților, Traian Băsescu utilizează de asemenea referendumul ca un instrument ce vine de fapt împotriva Parlamentului. Referendumul pentru introducerea votului uninominal este o replică a referendumului pentru demiterea președintelui. Este deci o acțiune politică îndreptată împotriva contestatarilor președintelui, a celor care l-au suspendat în urmă cu șase luni. În loc să joace un rol pozitiv, de participant activ la referendum, Parlamentul va fi o țintă. Referendumul decis de Traian Băsescu este în final o acțiune politică unilaterală, prin care deciziile fundamentale ale țării sunt transferate din zona relațiilor Executiv-Legislativ în relația președinte-popor.

Publicat în : Cover story  de la numărul 52

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: