Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Prima jumatate a secolului nostru

acad. Mircea MALIȚA

      In cartea sa « Scurtă istorie a viitorului » (1907) eseistul politic și literal Jacques Attali propune o schiță a urmatorilor 50 de ani si lumii. Calendarul său ia în calcul anii 2025, 2035, 2060. Conceptul său de baza e libertatea omului, orator al istoriei, iar domeniul semnificativ este – pe baza unui lung istoric, comerțul.



 Am intrat și rămânem în ordinul comercial (marchand), după ordinul ritual (religios) al manipulărilor și ordinul imperial (militar) din care am început să ieșim. Scenariul lui Attali recurge la date demografice și economice. Primele sunt mai studiate și previzibile, iar celelalte folosesc criteriul PIB (produsul intern brut) absolut și pe cap de locuitor, cu ipoteza că curbele existente pot fi extrapolate. Suntem avertizați că întâmplări și personaje neprevăzute, hazardul deci poate schimba tendințele semnalate si o lista mare de întrebări fără răspuns este oferita cititorului.
      Dar evoluția PIB-ului unei tari ca si dimensiunea sa demografica sunt de ajuns pentru a da un ton ferm autorului atunci când apreciază situația internaționala. Astfel SUA, putere imperiala azi, intra intr-o curba descendenta lenta. La fel si Europa, dar coborâșul e mai rapid. China urcă vertiginos, iar tabloul puterilor economice va fi în 2025 : 1. SUA, 2. China, 3. India, 4. Brazilia, 5. Japonia, 6. Rusia. Asia este în vizibila ascensiune, iar peste 20 de ani va depăși jumătate din produsul mondial. Europa nu mai figurează  pe primele locuri.
      Un alt concept pe care Attali îl cultiva este inima, cum numește el un centru semnificativ de excelență și dominație, oraș dublat de o regiune de sprijin. După el inimile economiei au fost pe rând Bruges (1200-1350), Venetia (1350-1500), Anvers  (1500-1560), Geneva (1560-1620), Amsterdam (1620-1788) și Londra (1788-1890). După ce a bătut șapte secole în Europa inima s-a mutat in SUA : Boston (1890-1928), New York (1929-1980) și în fine, din 1980 încoace la Los Angeles (citește California) unde bate o nouă inimă a puterii și influenței mondiale.
      In 2035, SUA nu reușesc ca inima centrală să rămână pe teritoriul ei.  Cursa se va încheia  o data cu demiterea din funcție a SUA și cu apariția unor mari centre de putere. (O alta explorare americana de data  asta a economistului Robert Fogel arată ca SUA vor deține în 2040 14% din PIB-ul mondial față de 22% în 2000 ).
      Nici o țară nu va formula pretenții de imperiu . China de pildă va avea probleme interne probabil in jurul anului 2035 ; lumea va intra  intr-o perioada de dominație a marilor corporații  (globale, deși autorul nu utilizează termenul). În afară de cele comentate din 2025, platformele de găzduire de inimi se vor înmulți, adăugându-se forțe emergente ca Indonezia, Coreea, Australia, Canada, Africa de Sud și Mexicul. Iar lista de candidați mai cuprinde 20 de tari, in care – în sfârsit – exista doua nume europene : Norvegia si Irlanda. Autorul acorda un loc special Coreei care din cele 11 țări din plutonul înaintaș, ar putea deveni prima putere a Asiei.
      Sfârșitul imperiului american la 2030 este precedat de mutațiile astfel descrise in ierarhiile de putere economică și influentă și de tendințele pe care Attali le semnalează in materie de demografie, ubicuitate nomada (mișcarea frenetică a oamenilor), îmbătrânirea lumii, resurgența orașelor, raritatea materiilor prime și avântul tehnologiilor. Pe acest fundal, începe în 2030 să se contureze o era noua : aceea a hiperimperialismului. Sub acest titlul Attali situează o globalizare (iarăși evita termenul) aflat sub suprema conducere de facto a marilor companii. Pornită ca un program al abundentei generale conține însă germenul unei contradicții care îi va aduce pieirea. Ce este între capitalism și democrație. Ceea ce se extinde la început este democrația pieții. Piața și democrația sunt la început echilibrate în lumea policentrică. Dar nevoia de ordine a extinderii capitalismului și pieții duce la slăbirea democrației. Cu mijloace tehnice avansate « supravegherea » devine o activitate centrală, care ia și forma certă  a supravegherii. Slăbirea și fracționarea statelor, in hiperimperii  nomade, (hipernomazii nelocalizabili sunt stăpânii hiperimperiului), sfârșitul libertăților, mențiunea și mărirea inegalităților (infranomazii mizerei) fac ca gestiunea globală să fie ineficientă.
      Iată-ne deci că prin 2050 se intoarce pagina istoriei, care deschide un al treilea val : al hiperconflictelor. Ambițiile regionale se manifestă în interiorul și exteriorul continentelor, apar armate pirate, se cristalizează protestul și mania clericilor și a laicilor, a credincioșilor de orice fel, apar arme noi (e-bomba, nano-arme) izbucnesc războaie pentru resurse (petrol, apă), războaiele între pirați și sedentari. În fine la o dată imprecisă, dar situată pe la 2060 se poate întrezări valul hiperdemocratiei  (actul de credința in viitor al lui Attali), când obosită de conflicte și de risipa, ca și de soluțiile profeților ideologi sau dictatorilor, încercate ici și colo, omenirea își va corecta greșelile. Piața se va așeza la locul ei, se va vorbi de bunul comun și de bunurile esențiale, guvernanța va găsi soluții și clasa creativă a lumii  va găsi în marile sale resurse intelectuale răspunsuri pentru o umanitate cu același destin.
      Cititorul care parcurge cartea care își mărturisește vocația unei utopii necesare ca aceea a lui Thomas More, de acum patru secole, va fi uimit de îndrăzneala autorului si de tonul categoric al unui calendar al istoriei viitorului. Meritul ei stă în faptul ca stârneste întrebări . De ce  era hiperconflictului e pusa atât de departe, când atâtea semne ne arata ca am intrat in ea ? De ce cartea n-ar putea fi scrisa ca un comentariu al procesului de globalizare care conține azi toate elementele folosite de autor pentru trei valuri viitoare ? De ce este aleasa libertatea, ingredientul indispensabil al civilizației, drept concept de baza când supraviețuirea este comandamentul suprem înscris de biologie în viata speciilor ?  De ce se amestecă mersul inegal al unei civilizații unice cu al culturilor multe și diverse ? Cartea te provoacă și stimulează reflecția, câștigându-si o valoare certa.
Publicat în : Idei în mers de Mircea Malita  de la numărul 51

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: