Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Concurența plasează România în urma multor țări mai slab dezvoltate în rapoartele internaționale

Andreea VASS

Modificările drastice impuse legii concurenței de aderarea la UE ne-au adus o mai clară definire a regulilor de conduită loială și a modalităților de apărare în fața practicilor anticoncurențiale. În implementarea lor efectivă, Mexicul, Turcia, Chile sau Brazilia, ba chiar și autoritățile din țări mai slab dezvoltate decât România, precum India, Indonesia, Panama, Algeria, Maroc, Columbia, Tunisia, Burkina Faso, Barbados, Iordania, Tanzania, Africa de Sud sau Peru sunt percepute ca fiind mai eficiente. O arată raportul  întocmit de către Forumul Economic Mondial în anul 2007.


TOATE politicile de dezvoltare trebuie să țină seama de imperativul promovării concurenței corecte. Articolul 135 alin. (1) din Constituție o spune clar: România este economie de piață, bazată pe liberă inițiativă și concurență.
Au  încetat adversarii economiei de piață libere să domine viața publică și economia?
Prin prisma rapoartelor internaționale, liberalizarea și normalizarea comportamentelor în economia românească a parcurs un drum lent și sinuos.
Pornind de la percepția mediului de afaceri asupra laxității și eficienței promovării reale a concurenței pe piață,  Forumul Economic Mondial plasează România abia pe locul 67 în lume (din 125 de țări, Global Competitiveness Report 2007). În pofida experienței noastre de 10 ani în reglementarea practicilor anticoncurențiale, a reformulărilor legislative la standarde europene, a diminuării semnificative a deficiențelor instituționale în ultimii 3 ani, în ciuda chiar și a dinamicii economice pozitive din ultimii 7 ani, eficiența implementării legii concurenței se dovedește relativ scăzută. Topul mondial este dominat de patru țări europene: Finlanda (1), Germania (2), Olanda (3) și Marea Britanie (4), talonate de Australia și Noua Zeelandă. SUA se situează abia pe locul 14.
Raportul ia în calcul și alți indicatori de percepție a rolului concurenței în evaluarea eficienței pieței  - unul din cei 9 piloni esențiali ai competitivității unei națiuni (grafic 1). De exemplu, gradul de intensitate a concurenței interne ne poziționează ceva mai bine, și anume pe locul 59. Distorsiunile concurențiale induse de taxe și subvenții sunt însă mult mai îngrijorătoare. Ele ne plasează pe un rușinos loc 117.
La rândul lor, specialiștii BERD percep letargia transpunerii politicii concurenței de pe hârtie în economia reală (Transition Report 2007). De la intrarea sa în vigoare în anul 1996 și până în 2005, implementarea legii concurenței pare că nu a cunoscut nici o îmbunătățire relativă față de standardul economiilor dezvoltate (grafic 2). Abia în 2006 reușim un salt infim, cu o treime de punct, atingând nivelul de 2,67 a indicelui politicii concurențiale în România1. Ne plasăm peste media celor 29 de economii ex-comuniste analizate, dar în urma tuturor statelor noi membre ale UE. Or, estimarea acestui indice se impune ca parte componentă a reformelor structurale.
Alte analize anuale, precum cele ale Băncii Mondiale sau ale Fundației Heritage, se asociază rapoartelor precedente. Ele surprind mai degrabă caracteristicile mediilor de afaceri performante în sens larg, decât efectele eficienței implementării politicilor concurențiale în sens restrâns.
Relaxările semnificative ale reglementărilor mediului de afaceri au condus la îmbunătățirea semnificativă a poziției în clasamentul ușurinței de a derula afaceri în România, de la locul 71 în 2005, la locul 49 în 2006 (din 175 de țări). Banca Mondială clasifică țările lumii în funcție de piedicile birocratice puse deschiderii, operării sau închiderii unei afaceri – evaluate ca timp, cost și număr de operațiuni necesare. Cum se reflectă ele în oglinda concurenței? Pe de o parte, reglementarea strictă a barierelor la intrarea pe o piață se justifică, în opinia unora, dacă servește unui interes public și este asociat cu bunuri de calitate superioară, mai puține externalități negative și concurență mai puternică. Pe de altă parte, teoria alegerilor publice asociază strictețea reglementărilor cu o concurență mai slabă, cu prezența economiei subterane și a corupției. Realitatea a dovedit că distribuirea productivă a rentelor este favorizată de teoria alegerilor publice, și nu de cea a interesului public.
Nici Fundația Heritage nu face referire expresă la politicile concurențiale sau la eficiența implementării lor, ci la efectul agregat al intervențiilor publice și private asupra libertății economice. Timp de 10 ani, între 1997 și 2006, mediul românesc nu a reușit să depășească stadiul de restrictivitate generalizată a libertății economice, în pofida evoluției sale pozitive după 2002 (grafic 3). Indicele libertății economice a României depășește foarte ușor, pentru prima dată, media mondială a celor 161 de țări analizate abia în anul 2007. Plasați pe locul 67 în lume, continuăm să fim totuși depășiși de țări precum Albania, Peru, Bulgaria, Uganda sau Africa de Sud. Autorii definesc libertatea economică ca find “acea componentă a libertății care vizează autonomia materială a individului în relația sa cu statul și alte grupuri organizate”; un individ este, așadar, liber economic dacă dispune neîngrădit de controlul muncii și proprietății sale. Scorul final2 e obținut prin ponderarea egală a zece libertăți individuale: libertatea derulării afacerilor, comercială, monetară, libertatea față de guvern, fiscală, a drepturilor de proprietate, investițională (în special străină), libertatea raportată la corupție și libertatea muncii. Avansul  României este cauzat în principal de dinamica libertății fiscale (grafic 4). Totuși, plasarea la baza scalei libertății economice moderate se justifică, în mare parte, prin succesul relativ mai slab, față de celelalte state analizate aici, în combaterea corupției, garantarea drepturilor de proprietate, asigurarea libertății monetare (chiar dacă decalajul este mai mic, el rămâne semnificativ) și a promovării libertății muncii.
Interpretări ale  rezultatelor
În ciuda limitelor metodologice și a percepțiilor fundamental subiective prezentate de rapoartele internaționale, justificările nu sunt greu de găsit în realitatea românească. Să ne amintim, de exemplu, de atenționările adresate de Comsia Europeană cu privire la clauza «de aur» a statului român în contractul de privatizare a companiei Petrom și la dezacordul privind taxa de înmatriculare auto. Apoi, să nu uităm că procesul privatizării și al retrocedării proprietăților în România devine « perpetuu». Problema insolvenței, care măcina economia românească la începutul anilor 2000 în proporție de aproxaimativ 40% din PIB, a scăzut la circa 15% în prezent. Autoritățile au înțeles, într-un final, că ea trebuie rezolvată pe baza unei legi solide a falimentului, apărute abia în 2006, și nu prin alocarea perpetuă de ajutoare de stat pentru restructurare și salvare.
Concurenții de pe piața energetică, imobiliară, a cimentului, telecomunicațiilor, țigărilor, produselor farmaceutice, asigurărilor sau apei minerale, afectați de practicile exclusive ale actorilor pe piață - fie ele rezultatul înțelegerilor restrictive de stabilire a prețurilor sau împărțire a piețelor, de ploia de acte normative care a favorizat anumite practici anticoncurențiale, de achizițiile publice și corupția care le tapează - resimt cel mai bine eficiența reală a implementării legii concurenței.
De asemenea, consumatorii care călătoresc în străinătate știu foarte bine că bunurile de larg consum sau insulina sunt mult mai scumpe la noi decât pe alte piețe europene și că nu reușim să controlăm fenomenul prețurilor excesive.
Știm că politica concurențială are un rol important în garantarea funcționării normale a economiilor de piață. Corelații pozitive și semnificative se găsesc, în special, între implementarea eficientă a politicii concurențiale și expansiunea firmelor private eficiente. Dacă aruncăm o privire la dinamica topului celor mai puternice 100 de companii din România - care determină regulile concurențiale ale pieței - vom remarca ritmurile actuale de creștere a cifrelor de afaceri cu două cifre în multe sectoare ale economiei. Principiul cărămidei la care adăugăm una și obținem o creștere de 100% funcționează aici din plin. Și asta pentru că în 2001, așa cum semnala profesorul C. Mereuță, în acest top 100, rata medie a profiturilor era negativă. În 2002, cifra de afaceri a companiilor majoritar private o depășea pentru prima dată pe cea a companiilor deținute majoritar de stat. Apoi, abia în anul 2004, marii jucători ai pieței au răsturnat balanțele veniturilor în favoarea profiturilor, cu toate că încă 21 de firme din top 100 înregistrau încă pierderi. Nu în ultimul rând, abia în anul 2005, companiile multinaționale au început să domine topul 100 cu o pondere de 58% în cifra lor de afaceri. Concurența corectă se cristalizează și se radicalizează, însă până să devină o ideologie va mai trece ceva timp.
Limitele comparațiilor internaționale
Deși metodologiile aplicate sunt adesea criticate, monitorizarea rapoartelor și a clasamentelor internaționale are menirea de a contura o imagine mai clară asupra poziției României în sistemul economic global în funcție de eficiența implementării politicii concurențiale și a efectelor generate asupra performanțelor mediului de afaceri. Obstacolele în realizarea unor astfel de comparații nu sunt puține: conținutul eterogen al politicilor concurențiale, mecanismele diferite de implementare, tipul practicilor anticoncurențiale reglementate, listele de excepții particulare etc. Cu atât mai grea se dovedește evaluarea eficienței combaterii practicilor anticoncurențiale, strâns dependentă de experiența legiferării, de realitățile economice și politice ale fiecărui stat în parte. Studiile de caz surprind cu mai multă acuratețe eficiența implementării legii concurenței. Însă diversitatea lor face imposibilă o apreciere exhaustivă și plauzibilă a normalității și corectitudinii mediului concurențial. Astfel, instituțiile internaționale creează un sistem de indicatori agregați de percepție, pornind de la chestionare adresate mediului de afaceri și specialiștilor, și de la ponderarea lor cu nivele de încredere specifice. Ele permit, în final, efectuarea comparațiilor pe un grup vast de țări.
Alături de variabilele direct dependente, nesurprinse în rapoartele de mai sus - claritatea conținutului legislației concurențiale, gradul de independență formală și reală a autorităților de concurență, bugetul alocat autorităților de concurență, numărul și gradul de calificare a personalului și număr de cazuri analizate - se regăsește și o paletă vastă de alți factori macroeconomici explicativi. Rezultatele analizelor empirice sugerează că percepția eficienței implementării legislației concurențiale, mai degrabă decât eficiența sa reală, depinde în mod semnificativ de: nivelul dezvoltării economice (+), dimensiunea economică (-), deschiderea comercială (+), nivelul corupției (-) și experiența legislativă în domeniu (+). Mă opresc aici doar asupra interpretării primei variabile, care pare a veni în contradicție cu primul paragraf. Nivelul dezvoltării economice explică semnificativ și pozitiv eficiența sistemelor concurențiale, însă își pierde din relevanță pe măsură ce țările au o experiență mai mare de legiferare a concurenței. Cu alte cuvinte, curba învățării instituționale primează pe termen lung în fața PIB-ului pe locuitor. Așa se poate explica poziționarea eficienței concurențiale a României în urma multor țări mai slab dezvoltate, cu excepția Indonesiei (prima lege a concurenței apare în 1999), Iordaniei (2000), Marocului (2000) sau Barbadosului (2003).
Intuitiv, pare rezonabilă concluzia că, cu cât nivelul perceput al corupției este mai mare, cu atât eficiența implementării legislației concurenței este mai scăzută. Însă unele analize evidențiază contrariul. Interpretarea celor două rezultate devine interesantă. Pe de o parte, grupurile de interese sunt cele care pot sprijini introducerea unei legislații concurențiale. Pe de altă parte, implementarea sa efectivă poate fi împietată de alte grupuri de interese. O posibilă explicație constă, așadar, în ideea că legislația concurenței este subsumată intereselor specifice ale unor grupuri, politicieni sau întreprinderi, și nu funcționează ca un mecanism real de promovare a concurenței pe o piață. Cert este că legislația concurenței nu constituie un remediu împotriva corupției, așa cum sugerează uneori literatura de specialitate, ci reforma juridică și, în cazul nostru, buna funcționare a Agenției Naționale de Integritate. Riscul cel mai mare rămâne ca legislația concurenței să fie captată de anumite grupuri de interese, în opoziție cu principiul fundamental al apărării concurenței și nu al concurenților.
Publicat în : Economie  de la numărul 51

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: