Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Alegerile pentru parlamentul european între deziderate și realitate

Oana Claudia IACOB

Optimismul pare a fi nota dominantă cu care toate forțele politice se aliniază la linia de start pentru alegerile europarlamentare, deși multe dintre ele au întâmpinat probleme majore începând chiar cu alcătuirea listelor de candidați. Dacă 26 septembrie nu ar fi fost data limită la care trebuiau depuse listele, cu siguranță că am fi asistat la noi amânări și modificări ale acestora.

Obiective electorale și realitate

În general, partidele și-au stabilit ținte mult prea îndepărtate față de procentele cu care sunt creditate de ultimele sondaje de opinie, majoritatea vizând obținerea unui număr de europarlamentari cel puțin dublu față de scorul electoral actual.
PD intră în lupta electorală cu gândul maximizării celor 40-42% din sondajele de opinie pentru a obține cele 15 mandate de europarlamentar propuse. Problema PD rămâne păstrarea acestui scor electoral bun, ce a atins maximul (50%) în perioada campaniei referendumului pentru demiterea Președintelui. PD va dori ca puterea confirmată prin votul din noiembrie să îi permită să facă jocurile și pe scena politică internă, însă el va rămâne captiv numărului mai mic de parlamentari.
PNL și-a stabilit o țintă ambițioasă - opt euromandate, echivalentul a 20% din opțiunile electoratului. Cât privește persoanele care să asigure acest scor, PNL s-a confruntat cu o dilemă – dacă să trimită sau nu în lupta electorală nume grele ale partidului și anume miniștri. Tactic, PNL a amânat definitivarea listei în speranța ca moțiunea de cenzură anunțată de PSD să fie depusă și dezbătută înainte de 26 septembrie. Moțiunea a devenit astfel un instrument de dublă presiune pentru liberali – asupra partidului, dar și a Guvernului - în funcție de care ei trebuie să își stabilească strategia pentru lunile următoare. PNL a trebuit să facă față și unei probleme de imagine, legată de retragerea de pe listă a lui Mihai Răzvan Ungureanu. În PSD vocile au fost mereu eterogene, unii vorbind de obținerea a nouă mandate, alții, mai optimiști, de 12. Diferențele de opinie s-au accentuat atunci când s-a vorbit pe personalitățile care vor fi prezente pe listă, mulți dintre cei propuși refuzând să intre în această competiție electorală. În final, pentru primele locuri, PSD a ales să mizeze pe experiența lui Vasile Pușcaș și Adrian Severin cărora li se adaugă, surprinzător, Titus Corlățean și Victor Ponta, ambii fiind dintre cei care s-au exprimat în sensul continuării carierei politice pe tărâmurile mioritice. Ne putem aștepta ca, pe 26 septembrie, primele poziții pe lista finală a PSD să arate diferit față de ce a anunțat PSD la începutul lunii septembrie.
PRM, UDMR și PLD se află pe muchie de cuțit, procentele lor învârtindu-se în jurul a 5%. Cu toate acestea, PRM speră să obțină 7 fotolii de europarlamentar, în condițiile în care liderul C.V. Tudor a anunțat că nu va candida.
Atingerea pragului electoral de către UDMR pare a fi pus în pericol de hotărârea candidaturii independente a lui Laszlo Tokes. Mai mult, au fost vizibile și neînțelegeri la vârful conducerii - ca și în PSD, s-a încercat îndepărtarea unor persoane din conducere prin propunerea de trimitere a lor în Parlamentul European.
PLD-ul, care deține 26 de parlamentari, nu este creditat în sondajele de opinie cu mai mult de 4%. De aceea, partidul a decis să joace pe cartea Theodor Stolojan, acesta fiind anunțat cap de listă. Renumele și cariera lui Stolojan vor fi însă din nou puse sub semnul întrebării dacă, după europarlamentare, acesta va anunța că se retrage, cedând locul său altui liberal democrat.
În ciuda inițiativelor și declarațiilor populiste din ultimele luni, PC nu reușește să iasă din marja de eroare. Gestul liderului conservator Dan Voiculescu de a se retrage din Parlament pare a fi o reprezentație la scară redusă a deciziei PC de a ieși de la guvernare. Însă, probabil, acest tip de acțiune nu va reuși să relanseze partidul să obțină cei 7% anunțați drept țintă electorală.
PIN, PNȚCD și Acțiunea Populară și-au propus să obțină câte două locuri, ceea ce ar însemna să reușească să treacă pragul electoral. Singurul partid extraparlamentar care ar reuși să își trimită reprezentanții la Parlamentul European ar fi PNG-ul lui Gigi Becali, care a anunțat că va fi cap de listă.
     
La europarlamentare, partidele nu numai că trebuie să performeze, dar, prin rezultatul obținut, fiecare va dori să dovedească și alte câteva lucruri: să confirme buna guvernare (PNL), că nu este un partid izolat politic (PD), că reprezintă, în continuare, principala forță politică a țării – sau cel puțin, cea mai importantă forță de opoziție (PSD), că poate candida pe forțe proprii (PC), este singura voce a comunității respective (UDMR) sau se validează ca noi forțe politice, intrarea “oficială” pe scena politică, conferindu-le capacitatea de a iniția negocieri, alianțe și parteneriate (PNG, PLD sau PIN) etc.
De asemenea, rămâne de văzut dacă platforme sau colaborări anunțate vor fi funcționale și vor aduce beneficii tuturor partenerilor. Vom vedea în ce măsură PNL poate trage după sine creșterea și atingerea pragului electoral de către PNTCD sau AP sau, în ce măsură, PD este cu adevărat interesat ca PLD să confirme și să obțină un procent cât mai bun.
O altă problemă interesantă va fi cea a luptei electorale între partide ce aparțin aceleiași familii europene, ca de exemplu PD, UDMR și PNCTD. Interesul popularilor europeni (PPE) va fi însă ca cele trei partide să obțină un scor bun, care să le permită să rămână principala forță din Parlamentul European. Vom vedea dacă sprijinul politic și resursele financiare acordate de PPE vor fi condiționate de păstrarea unor relații “decente” și cât de importante vor fi aceste „ajutoare” pentru ca cele trei partide să mențină un eventual pact de neagresiune politică.

Dacă România va urma exemplul UE...
...atunci trebuie să ne așteptăm la o campanie dominată de teme de interes național și la un scrutin cu o rată redusă de participare.
Prezența europeană la alegerile din 2004 a fost redusă, mai ales în cazul noilor state europene. Din acest punct de vedere, deși românii se declară euro-optimiști și răspund că vor participa la euroalegeri în procent de peste 60%, este posibil ca, în toamnă, să se înregistreze cele mai scăzute procente de participare din istoria postdecembristă.
Dincolo de agenda specific internă, este de așteptat chiar o radicalizarea a discursului naționalist – prin proiectele lansate de câteva luni, profilul PC a început să se “îmbogățească” cu tente naționaliste, intrând pe discursul specific până acum PRM-ului. La rândul său, UDMR a început deja să crească “pretențiile” socio-politice ale comunității maghiare și se va lansa în susținerea unor proiecte mai radicale, fiind constrâns în adoptarea acestei poziții și de candidatura lui Laszlo Tokes. Partidele vor trebui însă să dea dovadă de maturitate pentru a nu arunca discursul politic în urmă cu 15 ani. În campania electorală pentru Parlamentul European, pot apărea și primele voci eurosceptice sau chiar de contestare a Uniunii Europene (un discurs pe care, probabil, va merge PIN), însă acestea vor fi moderate, ținând încă cont de apetitul românilor pentru UE și euro-optimismul încă destul de ridicat.
     
În loc de concluzii...
...este puțin probabil ca un eventual eșec al unor forțe politice să genereze asumarea răspunderii și să producă modificări la vârful conducerilor de partid, mai ales cu doar jumătate de an înainte de desfășurarea alegerilor locale din 2008. Se poate însă prevedea faptul că euroalegerile ar putea reprezenta un eșec pentru partidele mici și chiar mijlocii care nu vor depăși pragul electoral. Dacă vom raporta rezultatele pe care le vor obține la obiectivele stabilite, alegerile pentru PE s-ar putea constitui într-un semi-eșec chiar și pentru partidele mari. Această interpretare va depinde mult și de forțele și grupările interne din fiecare partid, momentul putând reprezenta încercarea reglării unor conturi. Atât pentru câștigătorii, cât și pentru perdanții acestui scrutin electoral, rezultatele ce se prefigurează ar trebui însă să reprezinte un semnal de alarmă pentru a începe cu adevărat reforma clasei politice.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 51

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: