Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Moțiunea PSD – o încercare de repoziționare a partidului pe scena politică?

Mihaela ENACHE

    
     Anunțul privind inițierea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Tăriceanu de către PSD a reactivat scena politică românească aflată în plină vacanță parlamentară. Motivul acestui demers, oarecum neașteptat, a dat curs speculațiilor, cea mai mare parte a clasei politice exprimându-și neîncrederea în seriozitatea intenției PSD, mai ales în condițiile în care acesta nu se simte suficient de pregătit pentru o nouă confruntare electorală.

În mare parte, depunerea unei moțiuni de cenzură poate fi explicată prin motive mai ample, ce țin de instabilitatea scenei politice dar, în principal ea se află în strânsă legătură cu tensiunile din interiorul principalului partid de opoziție, PSD.

Instabilitatea politică este o cauză foarte generală, în sensul că reprezintă condiția ce favorizează o serie de mișcări destabilizatoare. În mare parte, ea este dată de faptul că Guvernul nu dispune de o susținere parlamentară. Această anomalie a determinat o vulnerabilizare a guvernului, și, implicit,  o creștere a rolului indirect al opoziției în exercițiul guvernării.
Ultimele evoluții în viața politică au condus la o configurare extrem de confuză a scenei politice. După ieșirea de la guvernare a PD,  linia de demarcație ce delimitează puterea de opoziție a devenit una incertă, iar relațiile dintre partide extrem de fluctuante. 
Asumându-și guvernarea alături de UDMR, PNL nu are suficientă forță politică și susținere parlamentară pentru a face față unei opoziții din ce în ce mai numeroasă și mai diversificată. Decizia colaborării parlamentare cu PSD a fost una pragmatică, bazată pe o serie de obiective comune, între care și adversitatea față de PD. Deși colaborarea nu a fost declarată în mod oficial, susținerea reciprocă între cele două formațiuni a fost una de facto. Relația PNL cu PSD s-a deteriorat treptat în perioada de după formarea guvernului Tăriceanu 2. Înrăutățirea relației între cele două partide a intervenit, în principal, ca urmare a incapacității liberalilor de a coopta PSD în structurile administrației publice locale ca o compensare pentru sprijinul parlamentar pe care acesta îl oferea PNL. PSD a așteptat ca în schimbul susținerii oferite liberalilor să obțină o serie de avantaje, cum ar fi bunăoară alocări de fonduri pentru aleșii săi din teritoriu.
Pe de altă parte, PNL este supus unei ample campanii de atacuri din partea PD pe tema colaborării sale cu PSD, iar în perspectiva începerii noii sesiuni parlamentare, pericolul izolării în plan legislativ reprezintă o perspectivă destul de sumbră.

PSD are nevoie de o clarificare a poziției sale politice

Cum spuneam mai sus, este o certitudine faptul că motivația esențială a intenției PSD de a depune moțiunea de cenzură este strâns legată de evoluția sa internă. Altfel spus, orice demers al PSD în ceea ce privește raportul cu puterea poate fi apreciat ca o reacție la schimbările de forțe din interiorul PSD. Principalul partid de opoziție nu a reușit încă să-și creeze o echipă și un program coerente în perspectiva viitoarei confruntări electorale. Presiunile care s-au făcut asupra sa în ultimii ani pentru o reformă internă au declanșat o serie de tensiuni și conflicte între grupuri ce au viziuni diferite asupra acestui proces.
Se poate spune că principala strategie a PSD de după pierderea puterii, în 2004, a vizat o acțiune care să submineze Alianța DA și să critice imposibilitatea unei colaborări dintre PD și PNL. Cu sau fără intervenția PSD, această ruptură s-a produs, dar principalul partid de opoziție nu a avut o strategie clară de acțiune în ceea ce privește modul în care să se raporteze la această ruptură. S-ar putea spune că, așa cum s-a vazut și la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, principalul partid de opoziție nu este capabil să-și construiască o strategie pe termen lung, nu poate anticipa anumite mișcări și reacții pe scena politică. În fapt,  conflictualitatea între grupurile din PSD se suprapune pe diferența de viziune în ceea ce privește strategia partidului în raport cu PNL și PD. În PSD s-au format cel puțin două orientări majore– unii susțin colaborarea cu PD, alții optează pentru dialogul cu PNL. Cei care susțin colaborarea cu PD au în vedere o viitoare potențială colaborare guvernamentală după alegerile din 2008. Dialogul și cooperarea actuală cu PNL vizează avantaje și beneficii pe termen scurt. Acest conflict – grefat pe criza de leadership – se agravează pe măsură ce apropierea anului electoral 2008 impune o poziționare coerentă a PSD pe scena politică. Cauza de fond a situației tensionate din interiorul PSD este lipsa unei conduceri ferme și asumarea unei poziții clare în raport cu puterea. Oscilațiile între diverse strategii și lipsa unor coordonate clare în relația cu partidele din opoziție și de la putere mențin o stare de nesiguranță și frustrare deopotrivă în organizații și la nivel central. Supus unei presiuni puternice din partea grupurilor din PSD dar și a organizațiilor din teritoriu, Mircea Geoană a optat pentru soluții conjuncturale, fără a avea însă o  strategie pe termen lung. PSD se situează pe o poziție extrem de ambiguă – nu își poate exercita atribuțiile ce-i revin ca principal partid de opoziție, dar nici nu se poate manifesta ca partid ce este asociat la putere. Se poate aprecia că deciziile de poziționare a PSD în raport cu  PNL sau PD au fost considerate ca fiind rezultat al inflenței unuia sau altuia dintre grupurile din interiorul partidului.
Decizia de susținere a guvernului Tăriceanu 2 a avut ca argumente împiedicarea alegerilor anticipate, dar și eventualitatea obținerii unor poziții în cadrul administrației publice locale și centrale. În perioada de după referendum, poziția lui Mircea Geoană în interiorul PSD s-a deteriorat treptat, iar presiunile din partea șefilor de filiale au devenit tot mai puternice. Este binecunoscut faptul că realitățile locale sunt extrem de variate, în funcție de relațiile pe care filialele județene ale PSD le au fie cu PD, fie cu PNL.   Atunci s-a găsit o soluție – susținerea guvernului Tăriceanu 2, în schimbul primirii unor posturi în administrație dar și o serie de alocații de la buget pentru unele județe. Cum aceste promisiuni nu s-au materializat, starea de tensiune internă s-a agravat și nevoia unei mișcări care să clarifice poziția PSD pe scena politică a devenit imperioasă.
Din perspectiva PSD, scoaterea PD de la guvernare a fost o mișcare strategică eronată. Dincolo de faptul că a știut să se afișeze ca victimă a unei conspirații PNL-PSD, PD a reușit să mediatizeze și să diabolizeze alianța de facto a celor două partide. Mai mult, PD a încercat în ultimele luni să compromită și să diminueze statutul de principal partid de opoziție al PSD și s-a străduit să se impună ca o veritabilă formațiune de opoziție. Din această poziție, PD a început să crească vertiginos în sondajele de opinie. Chiar și aflat la putere împreună cu PNL, PD avea un punctaj relativ mulțumitor, consecință directă a popularității președintelui Traian Băsescu.
     Se poate aprecia că prin ultimele sale mișcări pe scena politică PSD a ajuns într-o situație confuză și ineficientă – se află deopotrivă în opoziție, fără a fi capabil să fructifice în sondaje această poziție și la putere, prin colaborarea și susținerea discretă a PNL, fără a dispune însă de beneficiile acestui sprijin. În consecință, putem considera că prin depunerea unei moțiuni de cenzură, PSD vizează o reală intenție de a înlătura guvernul Tăriceanu 2 și o dorință de a-și schimba poziția pe scena politică. Anunțând depunerea unei moțiuni de cenzură, Mircea Geoană a vizat să dea semnalul unei schimbări și să canalizeze atenția grupărilor din PSD de la problemele interne ale PSD  înspre relația cu celelalte partide. Pentru principalul partid de opoziție este evident că se impune o nouă mișcare care să-i clarifice poziția pe scena politică. Dacă guvernul va cădea, în urma votării moțiunii, noul cabinet poate avea un șef de la PSD sau unul de la PD. În ambele variante, poziția PSD pe scena politică se va clarifica într-un fel sau altul – fie se va situa parțial la putere, fie se va manifesta plenar ca partid de opoziție. Preluarea guvernului de către PD se presupune că va însemna asumarea guvernării și, implicit, erodarea firească ce va decurge din exercitarea acesteia. Este cert că în oricare dintre formulele de guvern ce ar urma căderii Cabinetului Tăriceanu, PSD și-ar putea reconsidera statutul pe scena politică, ieșind din situația de ambiguitate în care se situează în acest moment. În plus, o anumită coerență a poziției sale – putere sau opoziție – ar putea atenua nemulțumirile și frământările interne care au fost generate de lipsa unei poziții ferme pe scena politică. Preluarea conducerii unui eventual nou cabinet de către PD l-ar aduce finalmente la putere, situație ce va oferi PSD ocazia de a-l putea critica într-o viitoare campanie electorală. Un PD la guvernare ar însemna ieșirea acestuia dintr-un spațiu care îi permite să obțină avantaje mediatice și electorale, respectiv din opoziție.
Un alt element care trebuie avut în vedere este faptul că moțiunea are ca subiect o critică a activității întregii guvernări de dreapta, respectiv a guvernului Tăriceanu 1, situație ce face ca PD să aibă rezerve serioase în privința votului său. În aceste condiții, posibilitatea ca această moțiune să treacă are șanse reduse, iar sensul moțiunii de cenzură a PSD rămâne unul esențialmente simbolic. Mai precis, pe de o parte PSD vrea să arate electoratului său că nu colaborează nici cu PNL, nici cu PD, pe de alta, dorește să lanseze liberalilor un semnal că este timpul să pună în practică promisiunile sale.
În concluzie, putem aprecia că, indiferent de rezultatul său, moțiunea de cenzură are ca scop clarificarea statutului PSD pe scena politică și intenția liderului său, Mircea Geoană, de credibilizare a poziției sale, deopotrivă în interiorul partidului dar și în rândul celorlalte partide politice. 

Publicat în : Politica interna  de la numărul 50

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: