Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Despre apocalipsă și liberalism

Cristian BANU

Apocalipsa care va lovi economia românească în cel mai scurt timp este majorarea pensiilor. Cei 50-60 de lei dați în plus amărâților de pensionari agricoli și poate 200 la ceilalți vor lovi năpraznic economia românească, vor ridica la ceruri inflația, vor crește deficitul bugetar (se știe că că pensionarii folosesc numai bunuri de import), vor „înegri” salariile mari, vor crește economia subterană, vor contribui la încălzirea globală...

Majorarea pensiilor este privită ca generatoare de mari catastrofe economice, de parcă România este în pragul unei crize economice și această majorare este exact brânciul de care avea nevoie pentru a intra cădea în prăpastie. Or, realitatea este un pic diferită.
Ne aflăm în al patrulea an de creștere economică accelerată și perspectivele pe termen mediu suntpozitive. Gazetari care altă dată nu mai pridideau să plângă pe umerii gârboviți ai pensionarilor se trezesc acum mari gânditori liberali cutremurați că un guvern „de dreapta” este capabil să ia o măsură „populistă” de stânga. Gândirea mass-mediei românești suferă răsturnări ciudate: dacă guvernul nu face nimic, e incompetent. Dacă face ceva, atunci e doar populist, în căutare de voturi. Mai ales că măsura aceasta vine într-un moment în care asupra guvernului Tăriceanu se trage din toate pozițiile. Se încearcă învrăjbirea pensionarilor cu angajații și cu patronii fiindcă, vezi bine, vor crește taxele.
Deocamdată, singura măsură „apocaliptică” anunțată este amânarea reducerii cu 2% a CAS-ului. Deci, o amânare a unei reduceri, nicidecum o creștere. Se uită că România are una dintre cele mai relaxate fiscalități din Uniunea Europeană – din păcate și una dintre cele mai relaxate discipline fiscale. Se uită că anul trecut la zece luni guvernul dispunea de un excedent bugetar de aproape 2%, care nu îmi este foarte clar pe ce a fost cheltuit în două luni, adică exact suma necesară pentru majorarea pensiilor de anul viitor. Se uită, de asemenea, că pensiile agricole, care nu sunt plătite din bugetul de pensii, depășesc arareori 100 de lei, astfel că o majorare cu 50% le va aduce în cel mai bun caz încă 50 lei.
Sigur, procentele pot speria pe multă lume, însă practic vorbim de o creștere a pensiei medii de la 600 de lei la cca 850, adică undeva spre 70% din salariul mediu, ceea ce nu mi se pare o creștere foarte mare, în condițiile în care pensionarii rămăseseră singura categorie care nu a beneficiat până acum de creșterea economică.
Este ironic că pensionarii au avut de câștigat cel mai mult într-o guvernare de dreapta, întâi prin recalcularea pensiilor, procedură care a reparat multe nedreptăți, și acum majorarea acestora. Mă tem însă că asta nu are de a face cu vreo „confuzie” ideologică, cât mai degrabă cu un timing politico-economic.
Să vedem câteva din temerile economice:

  • Creșterea pensiilor va duce la creșterea inflației. Atâta vreme cât creșterea veniturilor populației în urma scăderii fiscalității nu a inversat trendul descendent al inflației este puțin probabil că creșterea pensiilor îl va face.
  • Creșterea pensiilor va dezechilibra bugetul. Desigur, orice cheltuială suplimentară dezechilibrează un buget. Aici se vede managementul. Anul trecut, guvernul nu a reușit să cheltuiască toți banii, având de cheltuit în două luni 1,8% din PIB. Măcar acum știe ce să facă cu banii.
  • Renunțarea la plafonarea la cinci salarii medii a contribuțiilor sociale va duce la trecerea salariilor mari în zona gri. Sincer, mă îndoiesc. La ce probleme sunt acum pe piața muncii, nu cred că o firmă s-ar risca să le propună angajaților așa ceva. Nu trebuie uitat că vorbim de mai puțin de 30,000 de salarii, ceea ce înseamnă management în companii mari și medii, probabil chiar listate la bursă... Este posibil ca această măsură să ducă la inhibarea „albirii” unor salarii, însă cred că datorită concurenței acerbe de pe piața muncii șansele sunt mai degrabă mici.
  • Dispare reducerea cu 6% a contribuțiilor sociale. Această propunere a lui Călin Popescu Tăriceanu a fost de la bun început hazardată, măcar acum are o scuză bună să nu o pună în aplicare. Overall, fiscalitatea în România este mai mult decât rezonabilă. Problema reală este predictabilitatea și incompetența administrativă.
Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 49

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: