Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Forța lui Putin tot mai vizibilă

Virginia MIRCEA



În Rusia, an de an, evenimentele care marchează aniversarea sfârșitului celui de-al doilea război mondial devin tot mai fastuoase. Una câte una, țările de la periferia Rusiei care își amintesc diferit conflictul – estonienii, de pildă, pentru care războiul s-a încheiat cu 40 de ani de ocupație sovietică – se găsesc în conflict deschis cu Federația Rusă.

Acum, rușii vor să-și amintească de perioada sovietică, ca de una de succes și glorie. Cea mai mare librărie din Moscova, Dom Knigi, are la secțiunea istorică un perete întreg cu cărți care cuprind glorificări ale piloților de avioane de luptă sovietice, ale eroilor de război sovietici, chiar ale lui Stalin, coperți ilustrate cu steaua roșie sau secera și ciocanul. Tendința editorială nu anunță o nouă perioadă de Stalinism, dar ilustrează o pasiune din ce în ce mai mare a rușilor – încurajată șimanipulată de Kremlin – pentru trecutul imperial al Rusiei.

Această stare de spirit nostalgică formează fundalul politicii externe actuale a președintelui rus Vladimir Putin. Fie prin războiul cybernetic cu Estonia, fie prin amenințarea livrărilor de gaze naturale în Lituania, fie prin boicotarea vinului din Georgia sau a cărnii din Polonia, în ultimii ani el a transmis foarte clar că intenționează să reafirme influența Rusiei asupra statelor foste comuniste din Europa, indifferent dacă aceste state vor sau nu influența rusească.

În același timp, a transmis la fel de clar că nu mai privește statele occidentale ca pe simpli parteneri comerciali inofensivi, ci ca pe amenințări de tipul celor din Războiul Rece. La începutul acestei luni Andrei Lugovoi, acuzat că l-a otrăvit pe Alexander Litvinenko în Londra, a răspuns acuzând la rândul său MI6- o afirmație pe care cu siguranță nu ar fi făcut-o fără susținerea Kremlinului.

Putin a ridicat și mai mult miza, amenințând să îndrepte rachete nucleare spre Europa dacă Statele Unite își instalează baze de apărare în Polonia și Cehia. "Este evident," a spus el, că "dacă parte a potențialului nuclear strategic al SUA este amplasat în Europa și ne amenință, vom fi nevoiți să răspundem."

Personal, am anumite dubii privind bazele anti-rachetă – sunt ele cu adevărat necesare? Vor funcționa? Nu s-ar fi putut face puțină diplomație înainte, pentru a le explica? SUA spun că acestea nu au rolul de a amenința Rusia; de fapt nu amenință pe nimeni. Au rolul de a bloca rachetele care într-o zi s-ar putea îndrepta spre SUA dinspre Coreea de Nord sau Iran. Putin folosește retorica de Război Rece pentru a le descrie. Iar acum, când această retorică începe să sperie capitalele Europei Occidentale, sau Praga și Varșovia, Putin vede acest lucru ca pe un succes.

Dar de ce Stalin? De ce militarism? De ce imperiu? De ce acum?

Desigur că Putin încearcă să-și asigure sprijin, unificând țara în fața “dușmanilor” externi, ca Estonia, și interni, ca cei câțiva activiști pentru drepturile omului care încă reușesc să lucreze în Rusia sau micile grupuri de opoziție, ca cel condus de Gary Kasparov, fost campion de șah și departe de a fi o amenințare politică.

Desigur că Putin încearcă să folosească acest sprijin pentru a “menține stabilitatea” în timp ce cei din jurul său se isterizează întrebându-se cine îl va înlocui în funcție peste 10 luni, și care va fi politica succesorului său față de cei mai bogați oameni din țară.

Desigur că există avantaje economice pentru companiile rusești dacă se asigură o influență sporită a Kremlinului la granițele țarii, mai ales ținând cont de faptul că resursele naturale, singurul domeniu în care Rusia este o adevărată putere, tind să se afle sub control guvernamental.

Și totuși prețul, atât economic cât și politic, este foarte mare. Rusia riscă să nu fie primită în cluburile occidentale la care încă vrea să adere, ca Organizația Mondială a Comerțului, și riscă să fie exclusă din cele în care este deja membră. Rusia riscă și investițiile: deși companiile petroliere vor continua să vină la Moscova, celelalte se vor ține la distanță.

Poate că tot ce vrea Putin este să stârnească sentimentele imperialiste pentru a conserva sprijinul popular pentru elsau succesorul său – dar odată dezlănțuite aceste sentimente, pot urma violențe imposibil de controlat. Asta s-a întâmplat în Estonia acum câteva săptămâni, când un grup de protestatari rusofoni s-au ciocnit cu poliția estoniană din cauza unei hotărâri guvernamentale privind mutarea unui monument dedicat războiului din centrul orașului într-un cimitir din apropiere – cu alte cuvinte, din cauza istoriei.

 

Publicat în : Editorial  de la numărul 48

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: