Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Good bye, Noua Europă

Krasimir PETROV

Summitului SUA-Europa a dat primele semnale ale unui fenomen nou: o alianță europeană pro-americană, formată din Marea Britanie a premierului Tony Blair, Italia lui Silvio Berlusconi, guvernele de centru-dreapta din Spania, Portugalia și Danemarca și, desigur, statele foste comuniste din Europa Centrală. Toate acestea erau țări care realizaseră recent deschiderea pieței, țări înclinate să privească reticent spre dominația franco-germană în politica Europei. În 2003, când Donald Rumsfeld s-a referit în treacăt la Germania și Franța ca fiind "vechea Europă," această cvasi-alianță vagă a căpătat și un nume: Noua Europă. Însemna acea parte a Europei pro-americană, care accepta capitalismul global și sprijinea războiul împotriva terorismului. Deloc întâmplător, acestea au fost țările care au format în cele din urmă "coaliția de voință" din Irak.



Noua Europă nu mai există

După doar patru ani, Noua Europă nu mai există. Aznar, Berlusconi și Blair și-au părăsit funcțiile sau sunt pe cale să o facă, în parte victime ale eșecului din Irak. Starea de spirit a Europei Centrale s-a schimbat profund, de la pro-americanism la un scepticism puternic. Agenda președintelui Bush pentru vizita din Varșovia avea timpul limitat la exact 3 ore și 10 minute pe teritoriu polonez, fără discursuri, fără întâlniri în afara celei cu președintele polonez. Iar discuția nu a fost foarte bogată în subiecte. Rănită mortal în Irak, lovită și mai greu de lipsa de preocupare a administrației americane față de interesele sale - schimbarea regimului de vize american, asistența militară - Noua Europă va fi probabil îngropată definitiv de planurile americane de construire a scutului nuclear în Polonia și Republica Cehă.

Tardiv, Departamentul de Stat s-a străduit să promoveze proiectul scutului nuclear, iar politicienii pro-americani din ambele țări se străduiesc să găsească modalități de a-l sprijini. Însă ideea rămâne profound nepopulară, și nu este clar dacă va putea fi acceptată de parlamentul vreuneia dintre țări. Europenii nu înțeleg de ce un echipament menit să protejeze Statele Unite de Iran trebuie amplasat pe teritoriul lor, mai ales ținând cont că Iranul amenință de fapt Israelul, și nu Statele Unite sau Europa. Nu înțeleg nici de ce ar trebui să accepte fără întrebări instalarea de tehnică militară care să îi supună unor noi riscuri. Săptămâna aceasta președintele Rusiei Vladimir Putin a amenințat că, dacă este construit scutul, își va îndrepta propriile rachete nucleare spre Europa. "Este evident," a spus Putin ziariștilor, că "dacă o parte a potențialului nuclear strategic al SUA este amplasat în Europa și ne va amenința, va trebui să răspundem."

Ceea ce este, desigur, absolute cinic: deși avem motive să ne îndoim că acest sistem chiar trebuie construit acum, nu este nici o îndoială că el nu ar reprezenta "potențial nuclear strategic" și că nu este creat pentru a amenința Rusia, ceea ce rușii știu foarte bine. Cu toate acestea, retorica de "război rece" a lui Putin începe să îngrijoreze întregul continent; probabil lui i se pare un mare succes. Însă se pare că nimeni de la Pentagon nu și-a imaginat vreodată că ar putea apărea obiecții față de proiect, sau că popoarele din zonă ar putea dori anumite garanții, sau că un strop de diplomație judicioasă ar fi putut netezi calea înainte de lansarea proiectului. Unii spun chiar că Departamentul de Stat nici nu știa că proiectul va fi continuat, până când Pentagonul nu și-a anunțat decizia.

Și totul, absolut totul putea fi evitat. Căci Noua Europă se stinge chiar în momentul în care Franța și Germania au dobândit lideri semnificativ mai pro-UE decât predecesorii lor. Cu puțin mai multă atenție și ceva mai puțină aroganță, alianța transatlantică ar fi putut fi acum revigorată, în loc să fie marcată de mânie și resentimente.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 48

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: