Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Vremea manipulărilor grosolane

Cristian BANU

“Evenimentul Zilei” și Realitatea TV ne-au povestit cum Traian Băsescu va fi împiedicat să se exprime la TV grație eforturilor Comisiei Parlamentare. Din nou, Parlamentul se dovedea odios. Nu mai vorbesc acum de chemarea oamenilor la miting de Realitatea TV prin „spălătorul de cadavre” Mihai Tatulici, ieșit cu măsuța în piață la miting, sau de manipularea fățișă a celor de la Hotnews...

Chiar așa de rău să fi ajuns Traian Băsescu de are nevoie să fie ajutat de Tatulici? Habar n-am, însă, măcar Realitatea TV îl mai are pe un Răzvan Dumitrescu care dă un „parfum de credibilitate” cum spun cei de la “Cațavencu”. La “Cotidianul”, mai există un Paler sau un Bușcu care mai aduc și o viziune mai realistă decât pupincurismul exaltat al lui T.R.U.
Acestor derapaje mediatice li se adaugă articolele vădit partizane ale lui Tismăneanu și Gallagher publicate în presa străină, articolul plătit din FAZ. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu era o adevărată întrecere în depistarea unor articole favorabile tovarășului, fie ele apărute în “Financial Times” (pe bani, desigur) sau în „Il Giornale di Scaiezzi di Vale”. Și într-un caz, și în celălalt, scopul era de a arăta românilor cât de iubit era cel mai iubit fiu al poporului. Spre comparație, merită remarcat articolul echilibrat din “The Economist”, însă el a fost tradus de fiecare parte după cum... l-a înțeles.
Cu toate acestea, majoritatea comentariilor simpatizanților lui Băsescu au un aer lacrimogen, de persecutați, care contrastează evident cu tonul isteric-agresiv al comunicatelor oficiale. Dacă nu îl iubești pe cel mai iubit fiu al poporului dintr-o dată „nu ești obiectiv”. Mulți îi țin partea, dar se declară apolitici (așa cum se declarau simpatizanții lui Ion Iliescu în anii ’90) și „refuză să se lase antrenați în dispute politice”, de parcă actuala criză de la noi ar fi una economică, și nu politică...
Simpatizanții lui Traian Băsescu instituie un talibanism al opiniilor care mă îngrijorează și în mod cert nu-i fac bine lui Traian Băsescu. Se uită de unde a plecat acesta. El a candidat din partea unei alianțe de dreapta și nu știu câți dintre cei care l-au votat atunci se mai regăsesc într-un discurs cum a fost cel din Piața Constituției. Mai repede, în el s-ar regăsi simpatizanții lui Vadim Tudor – „Sus Patria, Jos Mafia!” – sau ai lui Gigi Becali (aflat cam des alături de Băsescu). Mi se pare de prost gust să te declari oripilat de Văcăroiu, dar să accepți senin prezența Elenei Udrea.
Este evident că Traian Băsescu este în criză de „dușmani”. Voiculescu și Vadim sunt prea mici, Geoană și Tăriceanu plictisitori, Ion Iliescu și Adrian Năstase sunt în linia a doua... „Al patrulea mandat al lui Ion Iliescu” – hai să fim serioși! Prezența lui Ion Iliescu în PSD are două explicații simple: respectul sincer pe care mulți pesediști, în special din provincie, îl au față de el și teama conducerii de a lua o decizie radicală. Ca și în fostul PCR, oamenii nu sunt eliminați, ci „marginalizați”. Dacă presa nu ar încerca să facă din Ion Iliescu dușmanul lui Băsescu, nu cred că s-ar mai auzi ceva despre „bătrânul edec”. Însă cât mai poate să sperie un moșulică de 80 de ani electoratul de azi?
Mai nou, PSD-ul a devenit ținta unor tentative de manipulare. A fost mai întâi idioțenia scoasă de soțul Ralucăi Turcan, conform căreia Geoană va fi înlocuit de Ion Iliescu, o idioțenie atât de mare încât probabil nici el nu o credea. O altă manipulare apărută dintr-o scăpare a lui Geoană, cam ca celebra „nu știu câți mai suntem” ca răspuns la o întrebare despre ofițerii acoperiți, este cea cu schimbarea guvernului și că PSD-ul vrea să intre la guvernare. Liderii PSD pot fi suspectați de multe, dar nu și de lipsă de abilități politice. PSD-ul nu are nici un interes să intre acum la guvernare pentru că ar avea numai de pierdut. PSD-ul va intra la guvernare (poate) după alegeri, fie ele anticipate, fie la termen. În plus, nu cred că înțelegerea dintre PSD și PNL se va destrăma înainte de a scăpa de dușmanul comun, deoarece pesediștii nu sunt atât de proști încât să deschidă un alt front înainte de a-l fi rezolvat pe primul.
Probabil că rostul acestor manipulări este de a le da speranțe simpatizanților băsescieni înscenând neînțelegeri în coaliție. Pe de altă parte însă, arată și o anumită precaritate a mijloacelor de care dispun și, poate cel mai important, frică.  (C.B.)
Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 47

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: