Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Al Qaeda, port-stindardul fundamentalismului islamic?

Cristian BANU

Succesul grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist-islamică constă în abilitatea acestora de a-și legitima acțiunile în fața comunității musulmane sau arabe. Într-o societate în care preceptele religioase au o importanță atât de însemnată, învățăturile grupărilor fundamentalist-islamice sunt percepute, de anumite clase ale societății, ca adevăratele principii de viață.

Cât va dura până când fundamentalismul islamic va dispărea? Dacă fundamentalismul islamic este reacția lumii musulmane față de instabilitatea și haosul generat de globalizarea lumii moderne în care trăim, atunci ne aflăm în mijlocul unui conflict aflat în plină desfășurare.
În prezent, ne confruntăm cu o creștere a numărului de musulmani pentru care orice atac asupra unui alt musulman, oriunde s-ar afla acesta, este perceput ca fiind viu, real și personal. Ceea ce oferă gruparea fundamentalist-islamică Al Qaeda este „logica morală” care face ca imaginile cu torturarea deținuților din Abu Ghraib, care au făcut înconjurul lumii, să fie umilitoare pentru un cetățean britanic de origine pakistaneză. Al Qaeda reprezintă suma sentimentelor de furie ale musulmanilor din lumea întreagă, care pot avea satisfacție doar printr-o umilire de proporții uriașe a Statelor Unite ale Americii și a aliaților acestora, oriunde și oricând este posibil.
Al Qaeda reprezintă, pentru adepții fundamentalismului islamic, simbolul luptei împotriva cotropirii lumii musulmane de către Occidentul „infidel”. La rândul său, Osama Bin Laden s-a transformat într-un simbol care canalizează sentimentul de furie al lumii islamice împotriva Statelor Unite ale Americii (binladenism).
De cealaltă parte a baricadei, occidentalii îl consideră pe Bin Laden un avatar al „islamo-fascismului”.
Referitor la această percepție a lui Bin Laden, Michael Scheuer, fostul șef al unității „Alec” din cadrul CIA, care era însărcinată cu identificarea și eliminarea lui Bin Laden, consideră că „mass-media occidentale nu au publicat integral declarațiile lui Bin Laden și nu au informat opinia publică despre contextul cultural și istoric în care acestea au fost exprimate... Bin Laden a exprimat foarte clar motivele pentru care duce acest război împotriva noastră. Nici unul din aceste motive nu este contrar conceptelor de libertate și democrație, ci strategiilor și acțiunilor americane față de lumea musulmană”.
Coaliția antiteroristă internațională împotriva Al Qaeda este legitimată ca o luptă a umanității seculare împotriva unei doctrine religioase reacționare (a se citi teroristă) și retrogradă (a se citi fundamentalistă). Osama bin Laden este conștient de percepția negativă a Occidentului față de fundamentalismul islamic și terorism, și încearcă să inducă ideea unei stări de asediu a „infidelilor” asupra lumii islamice, un „conflict al civilizațiilor” occidentală și islamică, în scopul atragerii de noi adepți.
Binladenism-ul este o concepție simplistă și violentă asupra lumii, care împarte omenirea în „slujitorii lui Allah” (Dar al-Islam) și „infideli” (Dar al-Harb), cele două părți fiind într-un conflict permanent. Mai mult, pentru Bin Laden, lumea islamică (Dar al-Islam) a căzut în necredință și apostazie, fundamentalismul islamic reprezentând unica salvare a lumii musulmane.
Conform lui bin Laden, poporul musulman a avut parte doar de agresiune, injustiție și nedreptate din cauza alianței „cruciaților” și „sioniștilor”: „Sângele musulman a fost vărsat în Palestina și Irak. Masacrele musulmanilor din Qana (Liban), Burma, Kașmir, Assam, Filipine, Fatani, Ogadin, Somalia, Eritrea, Cecenia și Bosnia sunt încă proaspete în memoria noastră. Toate acestea au avut loc sub ochii lumii occidentale care nu numai că nu a împiedicat aceste atrocități, ci, sub acoperirea nedreaptă a Organizației Națiunilor Unite, i-a împiedicat pe frații noștri să se apere.” Apărătorii Islamului s-au trezit și au realizat că sunt principala țintă a agresiunii din partea alianței dintre cruciați și sioniști. Propaganda falsă referitoare la „drepturile omului” a fost scoasă la iveală de masacrarea musulmanilor din orice colț al lumii.
Se poate observa că Bin Laden construiește o imagine selectivă și distorsionată a realităților cu care se confruntă lumea islamică. Pentru aceasta, Bin Laden folosește în discursurile sale atât un vocabular de termeni religioși, cum ar fi „infidel” (kufr), „opresor” (mufsid fil-ard) sau arogant (mutajabbir), cât și un vocabular politic: politica externă a Occidentului față de lumea islamică, drepturile popoarelor, lupta de eliberare a musulmanilor din Palestina sau denunțarea alianțelor regimurilor arabe cu Statele Unite ale Americii.
Analizând decretul religios (fatwa) emis de Osama Bin Laden în anul 1998, prin care îndemna musulmanii la „război sfânt” împotriva Statelor Unite ale Americii, Bernard Lewis subliniază modul în care acesta interpretează atât realitatea (de exemplu etichetarea prezenței forțelor militare americane în Arabia Saudită, la invitația casei regale saudite, este considerată „o invazie a locurilor sfinte de către cruciați”), cât și religia islamică (cerând uciderea, fără discriminare, a „tuturor infidelilor” americani, oriunde s-ar afla aceștia în lume).
Conform lui Bin Laden, „uciderea americanilor și aliaților acestora, atât civili, cât și militari, este o datorie sfântă. Orice musulman care crede în Allah și dorește să ajungă în Paradis trebuie să ucidă americani, cu orice preț”.
În ceea ce privește lumea musulmană, o consecință paradoxală a atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001 și a declarării războiului global împotriva terorismului de sorginte fundamentalist islamică, de către lumea occidentală, este reprezentată de diseminarea sentimentelor antioccidentale și legitimarea apelului la Jihad.
După 11 septembrie 2001, SUA au impus guvernelor arabe să acționeze decisiv împotriva grupărilor fundamentalist islamice, legitimând campania teroristă a Al Qaeda împotriva Statelor Unite ale Americii.
Conform lui Bin Laden, atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 au o dublă semnificație: au arătat musulmanilor că mujahedinii sunt singurii capabili să distrugă hegemonia occidentală și au amintit poporului occidental că răzbunarea musulmanilor va fi înspăimântătoare…
În toate declarațiile sale publice, bin Laden a respins cu fermitate ideea că este, sau dorește să devină, conducătorul suprem al grupărilor fundamentalist-islamice în războiul împotriva Occidentului. Mai degrabă cel în cauză consideră că rolul său, respectiv al grupării Al Qaeda, este de a „instiga” lumea musulmană să declare „război sfânt” opresorilor „cruciați” și „sioniști”.
Într-un interviu acordat cotidianului arab Ummat, în 28 septembrie 2001, Bin Laden declara: „Datoria mea a fost să-i trezesc pe musulmani și să le arăt ceea ce este bine să facă”, comentarii similare fiind difuzate și în luna iunie 1999 de postul de televiziune qatariot Al Jazeera: „Să provoc națiunea musulmană (ummah) să se ridice și să-și elibereze teritoriile, să lupte pentru Allah și să facă din legea islamică cea mai importantă lege dintre toate, iar cuvântul lui Allah cel mai important cuvânt de pe pământ”..
Mesajul lui Osama Bin Laden vorbește de obligația musulmanilor de a ridica stindardul Jihad-ului împotriva „infidelilor” care au cotropit „locurile sfinte” ale Islamului. Eliberarea acestora reprezintă cea mai mare victorie pentru musulmani, este datoria fiecărui musulman, chiar cu prețul sacrificiului suprem (ishtihar).
Care ar fi justificarea lui Bin Laden pentru această interpretare războinică a religiei islamice? Politica externă americană privind lumea islamică, faptul că guvernele arabe s-ar afla în slujba SUA, care consumă un procent nejustificat de mare din resursele naturale (a se citi petrol), în vreme ce marea masă a populației din statele (musulmane) care deține aceste resurse naturale trăiește sub pragul sărăciei. Statele Unite ale Americii ar fi o democrație ipocrită, care oferă sprijin militar și financiar Israelului, intrusul sionist din Orientul Mijlociu, precum și regimurilor arabe totalitare și represive, cum ar fi cele din Egipt, Algeria și Arabia Saudită, unde vocea poporului musulman este redusă la tăcere.
Acest discurs al umilinței și rușinii, îndurerat de lumea musulmană din partea SUA și Israelului, este seducător pentru musulmani. Soluția avansată de grupările fundamentalist-islamice? Măsurile extreme și eroismul până la sacrificiul suprem, în numele religiei islamice.
Conform lui Michael Scheuer, invadarea Afganistanului și Irakului a fost percepută de majoritatea covârșitoare a celor 1,3 miliarde de musulmani ca o declarație de război a Occidentului (mai ales a SUA) împotriva lumii islamice. Scheuer afirmă că musulmanii au început să perceapă SUA ca pe o putere colonială care împreună cu Israelul dețin forțe militare în cele mai importante locuri sfinte ale religiei islamice: Arabia Saudită (Mecca, Medina), Irak (Najaf, Kerbala), Ierusalim.
După o carieră de 22 de ani ca agent CIA, Michael Scheuer a decis că este mai important să se alăture dezbaterii publice referitoare la Osama Bin Laden și Al Qaeda. Conform acestuia, Al Qaeda nu mai este doar o grupare teroristă care ar putea dispărea prin uciderea liderilor săi. Al Qaeda răspândește febra revoluționară în întreaga lume musulmană.
Astfel, controlul asupra multor regiuni din Afganistan este deținut de talibani sau de alți „lorzi ai războiului” de orientare fundamentalist-islamică. Zonele tribale din Pakistan, cu excepția Waziristanului de Sud, nu sunt controlate de guvernul de la Islamabad. De asemenea, dacă până acum câțiva ani, Arabia Saudită era una din cele mai sigure țări de pe planetă, în prezent au loc dese confruntări violente între adepții fundamentalismului islamic care-l susțin pe Osama Bin Laden și forțele de ordine saudite. Bin Laden declară că cea mai mare agresiune împotriva musulmanilor, de la moartea profetului Mohamed, este reprezentată de prezența militară a SUA în Arabia Saudită, începând cu anul 1991.
Deși acuză dinastia regală saudită de trădare și de supunere în fața „infidelilor”, Bin Laden nu dorește să forțeze căderea acestui regim deoarece acest lucru ar conduce la preluarea puterii de către americani.
În ceea ce privește conflictul din Irak, influența ideologică a Al Qaeda a generat comiterea unor atentate sângeroase de către gruparea teroristă condusă de Abu Musab al-Zarqawi, intitulată Al Qaeda din Irak, care a declarat „război sfânt” și șiiților, despre care a afirmat că „s-au vândut americanilor”.
Liderii Al Qaeda au încurajat uciderea a cât mai mulți dintre americanii „infideli”, militari sau civili, care au „ocupat teritoriul sfânt al Irakului” însă au condamnat luptele între sunniți și șiiți. Într-o scrisoare adresată lui Abu Musab al-Zarqawi de către Ayman Al Zawahiri, numărul II din Al Qaeda, acesta arată că uciderea „fraților musulmani” șiiți din Irak este interzisă. Cu toate acestea, Osama Bin Laden i-a adus un omagiu lui  Abu Musab al-Zarqawi, când acesta a fost ucis, numindu-l un „cavaler curajos” și un „leu al jihadului”, care a umilit Statele Unite ale Americii și irakienii care au luptat împotriva lui. Astfel, ținând cont de faptul că Zarqawi a fost acuzat de „uciderea unor irakieni”, Bin Laden a sugerat, în mod indirect, că oricine „stă în tranșee alături de cruciați, împotriva musulmanilor, merită să fie ucis, indiferent de religia sau tribul din care face parte”. Bin Laden mai sublinia că „stindardul Jihad-ului nu a căzut”, o dată cu moartea lui Zarqawi „fiind transferat de la un leu la un alt leu islamic”.
    Referitor la rolul jucat de Al Qaeda pe scena mondială, Michael Scheuer consideră că, peste un secol, lumea se va uita înapoi și va vedea că Osama Bin Laden și susținătorii Jihad-ului au dus la declinul SUA de pe poziția de lider mondial. Mai mult decât atât, atentatele teroriste comise de grupările fundamentalist-islamice au avut un impact major asupra civilizației occidentale, libertățile individuale ale cetățenilor fiind erodate, deși asigurarea securității interne a statelor este din ce în ce mai greu de asigurat.
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 47

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: