Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Curtea Constituțională – între obiectivitate și subordonare politică

Dan BARBU

Criza politică din România, generată de suspendarea președintelui Traian Băsescu, a readus în discuție rolul și importanța unei instituții fundamentale a statului de drept: Curtea Constituțională. Această instituție a avut de luat o serie de decizii cu miză politică semnificativă și din această cauză a izbucnit un adevărat război politic în jurul judecătorilor Curții. Nu trebuie uitat însă că judecătorii Curții Constituționale, care ar trebui să ia decizii obiective, sunt numiți pe criterii politice. În plus, în apropierea fiecărei decizii importante pe care trebuie să o ia Curtea apar tot felul de informații legate de trecutul mai mult sau mai puțin curat al judecătorilor constitutionaliști. Care ar trebui să fie în mod normal rolul Curții Constituționale? Cât de influențate politic sunt deciziile Curții? Ar putea Curtea Constituțională să ia și decizii obiective? Răspunsurile la aceste întrebări ne ajută să înțelegem de ce Curtea Constituțională a devenit cea mai importantă instituție din România.

Curtea Constituțională și schimbarea președinților Legislativului

Toată lumea vorbea despre Curtea Constituțională până acum doi ani ca despre o instituție închisă, discretă, care își desfășoară activitatea fără să se știe prea multe despre rolul ei, dar mai ales despre componență. A venit însă scandalul politic legat de schimbarea celor doi președinți ai Camerelor, Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase. După un lung război de uzură în Parlament, timp de câteva luni în care practic activitatea Legislativului a fost blocată, decizia finală a aparținut judecătorilor de la Curtea Constituțională. Deși președintele Traian Băsescu a fost promotorul încercării de schimbare a președinților Legislativului, el a spus în mai multe rânduri că ultimul cuvânt în această problemă îl va avea Curtea Constituțională. Așa s-a și întâmplat. Deși Alianța PNL-PD reușise să schimbe Regulamentele Camerei Deputaților și Senatului, judecătorii de la Curtea Constituțională au decis că modificările de regulamente sunt neconstituționale, iar Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase au rămas liniștiți în fruntea celor două Camere. La vremea respectivă, liberalii și democrații au acuzat Curtea Constituțională, dominată de foști demnitari PDSR (PSD), că au luat o decizie eminamente politică și au promis să schimbe componența Curții. Nimeni însă nu știe sau se face că nu știe că, potrivit Constituției, membrii Curții sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia. Practic, judecătorii nu dau socoteală decât propriei conștiințe pentru modul în care rezolvă o contestație sau alta.

Cine sunt judecătorii Curții Constituționale?
  
* Ioan Vida (președintele Curții) - judecător din 2001, cu susținerea grupului majoritar PSD, mandatul său durează până în 2010;
* Petre Ninosu - fost parlamentar și ministru PDSR, fost consilier al lui Ion Iliescu, stă în funcție până în 2010;
* Nicolae Cochinescu - fost procuror general, decorat de Ion Iliescu. Trimis în funcție în 2001 pentru 9 ani;
* Ion Predescu - fost parlamentar și ministru al Justiției PDSR, a fost pus de partid în functie în 2004 și va sta la Curtea Constituțională până în 2013;
* Acsinte Gaspar - fost parlamentar și ministru PDSR, mandatul îi expiră în 2013;
* Șerban Viorel Stănoiu - pus în funcție în 2001, cu sprijinul majorității PSD și la cererea lui Ion Iliescu, pentru o perioadă de șase ani;
* Aspazia Cojocaru - numită în 2004 de majoritatea PSD, apropiată a fostului premier Adrian Năstase, stă în funcție până în 2013;
* Kozsokar Gabor - fost parlamentar UDMR, membru al Curții din 1998, mandatul său expiră în 2007;
* Tudorel Toader - trimis în funcție din 1996, mandatul îi expiră anul acesta.

În 2005, cei care apelau la Curtea Constituțională erau mai degrabă cei din Opoziție. După escaladarea certurilor dintre cele două palate și răcirea relațiilor dintre PNL și PD, Curtea Constituțională a început să fie abordată și de Putere. În plus, întâmplător sau nu, deciziile Curții au început să devină favorabile Puterii. Astfel, au fost respinse sesizările de neconstituționalitate împotriva Legii bugetului de stat pe 2006, a pachetului legislativ de reformă în domeniul sănătății și a Legii de privatizare a BCR.  Începând cu jumătatea anului 2006, Curtea Constituțională a fost nevoită să intervină în conflictul instituțional dintre președinte și premier. Președintele Băsescu a avut câștig de cauză în privința modificărilor la Legea referendumului, care-i limitau dreptul de a convoca plebiscit. De asemenea, Curtea a respins și simplificarea procedurii de demitere la referendum.

Curtea Constituțională – decisivă în privința suspendării și demiterii președintelui
  
Disputa politică generată de procedura de suspendare a președintelui Traian Băsescu a declanșat un adevărat război în jurul Curții Constituționale. Șeful statului a fost acuzat că a încercat să-i influențeze pe judecători, au început să apară în presă informații compromițătoare legate de aceiași judecători, CNSAS a luat în discuție și o serie de dosare, unele mai vechi, ale unora dintre judecători. Toate aceste evenimente se învârt în jurul membrilor Curții Constituționale. Sub această presiune, judecătorii trebuie să ia decizii cu miză politică importantă.
Pe 5 aprilie, Curtea Constituțională a dat aviz negativ proiectului de suspendare a lui Băsescu, dar a apreciat că au existat încălcări ale Constituției din partea acestuia, însă nu suficient de grave. Procedura de suspendare a continuat, iar Parlamentul, cu majoritate covârșitoare, a decis să-l suspende pe Traian Băsescu. Urmează referendumul pentru demiterea președintelui, dar lucrurile nu sunt deloc clare din punct de vedere procedural. Există un vid legislativ, recunoscut și de politicieni, care lasă loc interpretărilor în privința validării referendumului. Nu știm în ce condiții referendumul nu va fi validat, dar mai ales dacă președintele suspendat se poate întoarce la Cotroceni dacă nu a fost validat plebiscitul. Și din nou se ajunge la Curtea Constituțională. Numai că, de data aceasta, Parlamentul vrea să fie și mai important decât Curtea. Potrivit unei hotărâri adoptate de Legislativ, care nu poate fi contestată la Curtea Constituțională, în situația în care Curtea va stabili că nu au fost îndeplinite condițiile de valabilitate stabilite de lege în legătură cu referendumul, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia și va decide asupra procedurii de urmat. Practic, parlamentarii vor decide soarta președintelui, după ce vor asculta și opinia Curții Constituționale.
Istoria recentă ne-a arătat cât de importantă a devenit Curtea Constituțională. Deși sunt contestați, fiind numiți pe criterii politice, actualii judecători ai Curții nu pot fi îndepărtați, nici măcar prin revizuirea Constituției. Toată lumea este obligată să respecte hotărârile celor 9 judecători, dar nimeni nu are garanția că deciziile luate de aceștia sunt obiective și neinfluențate politic. În Parlament există mai multe proiecte de lege pentru modificarea statutului acestor judecători. Chiar și dacă vor fi aprobate, acestea nu îi afectează cu nimic pe actualii membri ai Curții, pentru că legea nu se aplică retroactiv. În plus, practica începută și fundamentată de PSD, privind numirea judecătorilor la Curtea Constituțională, este continuată și de actualul regim. Cu doar o zi înainte de votul din Parlament asupra suspendării sale din funcție, Traian Băsescu l-a numit judecător la Curtea Constituțională pe deputatul PD Augustin Zegrean în locul unuia dintre cei trei judecători al căror mandat expiră în acest an.
În aceste condiții, Curtea Constituțională va continua să fie suspectată că nu ia decizii obiective, deși ar trebui să fie un garant al respectării legilor.  (D. B.)

Publicat în : Politica interna  de la numărul 47

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: