Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Diplomația energetică rusă

Viorica ANTONOV

Obiectivul principal a Cartei Energiei îl constituie dezvoltarea unei cooperări economice în domeniul energetic, îmbunătățind siguranța în aprovizionarea cu produse energetice. Carta Energiei are două momente-cheie: Tratatul Cartei Energiei și Protocolul Cartei Energiei. Primul moment ține de aspectul juridic a Cartei și al doilea ține de eficientizarea energetică și nuanțe de mediu. De ce Rusia se împotrivește de a ratifica Tratatul Cartei Energiei pe care l-a semnat la mijlocul anilor ‘90?

Rusia nu ratifică Carta Energiei

Când a fost semnat tratatul (1994), acesta nu prezenta nici un dezavantaj pentru Rusia. Țările CSI nu aveau rezerve mari în politica lor externă, mai cu seamă în cea energetică. La acea perioadă erau încheiate mai multe acorduri bilaterale de cooperare economică dintre statele ex-sovietice. După o perioadă îndelungată de fițe politice în spațiul ex-sovietic, Rusia sesizează faptul că ratificarea acestui tratat i-ar impune așa-zise reguli de conduită în politica energetică și ar costa-o privarea de influență directă asupra livrărilor de gaze naturale din Kazahstan și Uzbekistan în UE. Astfel, Moscova va fi obligată să garanteze drepturi de tranzit pentru resursele energetice din aceste două state.
La Summit-ul UE-Rusia de la Helsinki din 24 noiembrie 2006, șeful statului rus din nou a revenit la subiectul energetic, menționând liderilor europeni că Rusia nu va ratifica Carta Energetică în formula sa actuală. Deși promovează o politică rezervată în ceea ce privește modificările Cartei Energetice, Kremlinul tinde să contribuie la document cu unele amendamente în favoarea politicii energetice ruse. Acest lucru nu este de mirare. „Aurul albastru” este asul principal al Rusiei în procesul de luare a deciziilor politice.

Extinderea monopolului energetic

Astăzi, Rusia menține statu-quo-ul la capitolul energetic în UE. Fiind unicul mare furnizor de gaze naturale și petrol în Europa, Rusia în viitorul proxim ar putea deține monopolul asupra  politicii energetice europene și să influențeze asupra procesului de luare a deciziilor politice. Această influență posibil nu va fi expusă în mod direct, însă piesele de șah ar putea fi mișcate de ruși în anii următori. Rusia este ferm dispusă să scumpească prețurile la gaze naturale, motivând aceasta cu prevenirea unei eventuale crize economice din țară. Tot mai mulți specialiști ruși menționează faptul că Rusia în anii următori va pierde economic considerabil dacă nu-și va gestiona politica tarifară la gaze naturale livrate în Occident și Europa de Sud-Est. În astfel de condiții va fi tot mai dificil pentru oficialii europeni să negocieze cu Rusia un preț avantajos la gaze naturale. Pentru Rusia singura încercare de a controla situația pe piața energetică europeană rămâne a fi gestionarea prețurilor la gaze naturale.
Nu putem vorbi încă despre un monopol rusesc asupra pieței energetice a UE, însă condițiile care s-au creat acum pe piața energetică europeană vorbesc despre o eventuală încercare din partea rușilor. Pentru a controla situația pe piață, Occidentul va reveni la subiectul energetic și în cadrul NATO. Alianța Nord-Atlantică s-ar putea implica în această chestiune din perspectiva menținerii securității energetice în Europa ca unul din principalele obiective ale politicii de securitate a NATO. Cât de reală și oportună este această tendință de a menține o securitate energetică în Europa prin prisma NATO, rezistentă la eventuale provocări din exterior, cred că va fi vizibil după o nouă extindere a Alianței în Sud-Estul Europei. UE depinde de resursele energetice rusești, dar implicarea unei structuri pan-militare chiar și cu o rapidă dezvoltare a diplomației publice vorbește de starea de îngrijorare a liderilor europeni. 
Revenirea Rusiei pe platoul european a marcat o schimbare în ceea ce am obișnuit să percepem ca diplomație politică. Rusia practic a introdus o nouă formulă în contextul dezvoltării relațiilor internaționale, și anume cea a diplomației energetice. Prin urmare, diplomația energetică s-a dovedit a fi mai presus decât argumentele militare și politica de bună vecinătate. Armele strategice ale Rusiei la etapa actuală nu se limitează doar la masivul militar concurențial pe care îl deține statul rus, ci și la gazele naturale și petrol unde concurență practic nu există pentru Rusia în Europa și terenul de extindere a monopolului energetic este liber pentru ea în anii următori.
După summit-ul de la Paris din septembrie 2006, Rusia și-a redefinit obiectivele principale ale strategiei sale energetice, accentul punându-se pe o politică conservatoare de menținere a stabilității economice interne și promovarea unei politici tarifare rigide și hotărâte în exterior. Despre o eventuală politică stabilă a prețurilor la gaze naturale în UE nu poate fi vorba. Este verosimil ca în următorii ani Rusia „să negocieze” cu liderii europeni prețuri mari la gaze naturale, cu peste 300 USD pentru 1000 metri cubi, pentru toate țările membre ale UE, introducând posibil unele amendamente sau scutiri de taxe doar pentru țările tranzitare ca Germania și Polonia. De la summit-ul de la Paris până la summit-ul de la Helsinki au trecut mai puțin de trei luni, iar structura axei Paris-Berlin-Moscova a reușit să cunoască fiasco-ul. Noua Rusie a reușit să-și câștige timp și teren de acțiune, în timp ce Franța și Germania au rămas nedumerite.

Strategia energetică a Rusiei

Statul desfășoară o politică de lobby și reglementare asupra activităților companiilor energetice, astfel sectorul energetic devenind sfera secundară de afaceri care are drept scop derservirea și subsidierea funcționării altor ramuri ale economiei. Piața energetică internă a Rusiei în comparație cu alte ramuri ale economiei nu a fost supusă de către stat unei liberalizări a prețurilor, astfel, 85% din resursele energetice prestate consumatorilor se vând pe un preț reglementat de stat.
În 2003 la 28 august, conform Hotărârii Guvernului Federației Ruse, a fost oficial aprobată „Strategia energetică a Rusiei până în anul 2020”. În acest document nu este clar stipulat cum se va desfășura restructurarea pieței interne a gazelor naturale, precum și stabilirea unor norme de impozitare în diferite ramuri ale sectorului energetic. Cu toate acestea, capacitatea energetică a Rusiei a fost și este cheia economiei țării, care-i asigură durabilitate și dezvoltare.
Azi cea mai mare companie petrolieră în Rusia este Gazprom, care deține cele mai bogate depozite de resurse energetice din lume, acestea fiind estimate la 17% din  totalul depozitelor din lume și mai mult de 60% din resursele energetice ale Rusiei. Conform Programului de dezvoltare a industriei gazului până în 2030, Gazprom va  cerceta geologic regiunile principale ca Siberia de Vest, Timano-Peciorsk și Caspica. După aceasta va crește semnificativ rolul regiunilor Siberiei de Est și Orientului îndepărtat. În anii 2011-2020 este preconizată cercetarea geologică a regiunilor Krasnoiarsk, Irkutsk și Saha-Yakutia, insulei Sahalin și regiunii Mării Ohotsk. Programul mai sus menționat prevede realizarea obiectivului de asigurare a creșterii depozitelor de gaze naturale în volum de pînă la 23,5 trilioane metri cubi și 3,4 miliarde tone de condensat și petrol.

Relația Rusia-Belarus

Conducta Yamal-Europa va fi mereu probabil miza disputelor politice dintre Moscova și Minsk la capitolul energetic. Fiind destinată furnizării de gaze către statele europene, conducta s-a transformat într-un instrument de influență în mâinele autorităților de la Minsk asupra politicii energetice ruse.
Pe de o parte, chiar dacă pe moment influența este minimă, aparent aceasta poate crește ca reacție la o nouă politică a Gazpromului pentru Belarus. Atuul Belarusiei sunt multiplele brașamente care conectează conducta la rețeaua de gazoducte operate de Beltransgaz, o companie belarusă. Cele două părți niciodată nu se vor înțelege se pare până la urmă, la mijloc fiind un sistem rigid de tarife la gaz.
Pe de altă parte, forțarea de Kremlin a pârghiilor de influență belaruse asupra conductei Yamal-Europa poate duce la reorientarea politică și economică a Belarusiei spre Occident, astfel Belarusia devenind un partener inalienabil (fie și intermediar) în relațiile energetice atât ale UE, cât și ale Rusiei.
În baza tratatului unional semnat în 1996 între Belarus și Rusia sunt prevăzute relații bilaterale strânse în domeniile politic, economic și militar, fără amendamentul de a consolida un stat unitar. Prin urmare, documentul poate juca un rol hotărâtor în procesul eventualelor negocieri ruso-belaruse cu privire la stabilirea unui tarif la gaze naturale în următorii ani. Belarus joacă tare, având în mână ideea de abandonare a proiectului de fuziune cu Federația Rusă în caz de scumpire mare a gazelor rusești. Posibil aceasta nu împiedică autoritățile de la Minsk să păstreze relațiile bilaterale cu Rusia în baza tratatului unional până când Occidentul nu va deshide ușile politice autorităților de la Minsk, eventual dacă Kremlinul forțează nota tarifelor la gaze. Deși e puțin verosimil că Belarusia are de ales. Pe moment, circa 50% din cantitatea totală de petrol tranzitează Belarus din Rusia spre Uniunea Europeană. Și cantitatea va crește o dată cu dublarea exportului de gaze rusești în UE. Evident, în aceste condiții, Belarus își va stabili prioritățile vitale și nu va scăpa șansa de a se afirma ca partener egal în chestiunea energetică.

Influență și control

Ce explicație poate avea diplomația energetică rusă la etapa actuală? O simbioză din obiective trasate într-o strategie energetică cu conținut lipsit de limpezime, de parcă ar trebui să fie așa, și o ambiție exhaustivă de influență în Europa. O combinație care ar putea avea sfârșit dacă s-ar găsi o alternativă pentru UE de import al gazelor naturale și petrol pentru o perioadă de lungă durată. Însă actuala ecuație politică este: UE = Rusia, posibil plus Belarus și Kazahstan, deși, aici, cred că depinde foarte mult de aceste două state cum își vor dirija politica energetică. În cazul Belarusiei am explicat anterior, iar în cazul Kazahstanului, dacă majoritatea companiilor petroliere din țară încheie acorduri de extragere și livare de petrol și gaze naturale cu cele rusești, respectiv controlul asupra livrărilor aparține și companiilor rusești, este, pe moment, dificil de prognozat care va fi politica energetică a Kazahstanului pe mai departe. Posibil că, într-o măsură oarecare, mersul lucrurilor depinde și de UE cu deschiderea ușilor sale economice și politice către Kazahstan, oferindu-i poate acea șansă importantă de afirmare economică pe piețele europene. Posibil atunci ecuația va fi cu totul alta. Dar pe moment, influența și controlul Rusiei asupra conductelor de gaze naturale spre UE este în vigoare.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 47

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: