Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Responsabilitatea socială a corporației, angajament social sau doar o modă? (II)

Oana Claudia IACOB, Bogdana DIACONU

A da bani este un lucru ușor și în puterea oricui. Însă a decide cui să îi dai, cât de mult, când, pentru ce scop și în ce mod nu este nici un lucru ușor, nici în puterea oricui.           Aristotel

Autoritățile publice trebuie să susțină eforturile firmelor de rezolvare a unor probleme ale comunității. În fapt, companiile nu fac decât să identifice și să găsească o soluție la problemele pe care autoritățile locale nu le-au rezolvat. Mulți se întreabă care este legătura între autorități (stat) și politica de responsabilitate socială. Relația CSR-politici publice se poate dezvolta în multe sensuri. Acțiunile de CSR sunt și un răspuns la politici publice inadecvate sau insuficiente, la lipsa de voința politică din partea unor autorități publice. CSR se poate dezvolta însă dacă există politici publice proactive și favorabile (de exemplu deduceri de taxe). Dar și CSR poate influența politicile publice, stimulându-le, determinând autoritățile să ia în considerare probleme sociale pe care le-au ignorat sau la care, până atunci, nu au reușit să găsească soluții. Astfel firmele devin un partener al autorităților. Între cei doi nu trebuie să existe competiție, rivalități, ci cooperare spre binele comunității. Numai autoritățile publice (prin acțiunile întreprinse, deciziile luate, legislația dată) pot face ca responsabilitatea socială să contribuie la atingerea unor obiective ale unor politici publice, fără a lăsa însă ca aceasta să devină un substitut al politicilor publice.
Firmele reprezintă o sursă a unora dintre problemele sociale și de mediu și trebuie să conștientizeze, indiferent de mărimea lor, datoria pe care o au față de comunitatea în care își desfășoară activitatea. Iar această conștientizare trebuie să aibă loc nu numai la nivelul firmelor private, dar și al celor care aparțin încă statului (unele regii autonome) a căror mentalitate și mod de a-și gestiona activitatea au rămas cu mult în urma practicilor nu de responsabilitate socială, ci de minim respect față de comunitate și mediul înconjurător. Considerăm că responsabilitatea socială va fi cu adevărat încetățenită în practică și în mentalitatea din România când vom vedea mari companii încă de stat practicând responsabilitatea socială. Nu trebuie însă ca autoritățile publice să lase sau să aștepte ca toate problemele sociale să fie rezolvate de sectorul de afaceri pentru că acesta va acționa totuși în mod selectiv, în funcție de interesele sau de domeniul său de activitate.
> Societatea civilă
o Organizațiile societății civile trebuie să-și definească mai clar obiectivele și trebuie să înceapă să abordeze mai îndrăzneț marile companii, mai ales în situația în care fondurile de finanțare externă au luat calea Estului. Organizațiile societății civile pot fi un exemplu pentru sectorul de afaceri pentru ceea ce înseamnă răspunderea și responsabilitatea socială. Poate interveni astfel o relație de parteneriat între sectorul neguvernamental și cel de afaceri, o relație de tipul win-win în care toți membrii implicați au de câștigat, dar, mai ales, comunitatea.
Mass-media are un rol deosebit de important în răspândirea și popularizarea practicilor de responsabilitate socială. Și, pentru a nu fi acuzată că face jocul de imagine al firmelor, ar putea să pună mai mult accentul asupra problemelor sociale sau de mediu identificate. Mobilizarea și implicarea cetățenilor, răspunsul dat de comunitate sunt factori deosebit de importanți pentru reușita unei acțiuni de responsabilitate socială.

Sectorul de afaceri românesc trebuie să-și dezvolte și o dimensiune socială. Soliditatea și importanța dimensiunii sociale a sectorului de afaceri se pot demonstra prin abilitatea de a rezista chiar în condițiile în care firma se confruntă cu probleme financiare sau atunci când condițiile economice nu se arată prielnice desfășurării unor acțiuni sociale. În momentul de față, responsabilitatea socială este promovată în principal de marile companii, care au resurse, cunoștințe, dar și capacitatea de a comunica și a-și face cunoscute acțiunile. Pentru ca mediul de afaceri românesc să devină unul competitiv, implicat în comunitate, practicile de CSR trebuie să existe și la nivelul IMM-urilor, iar, în măsura în care ele deja există, să fie comunicate pentru a deveni exemple de bună practică și pentru alții.
Plata datoriilor unei comunități, dincolo de onorabilitatea sau popularitatea unui asemenea gest, nu rezolvă problemele comunității decât pe moment. E o soluție paleativă, dar care în timp se poate dovedi ineficientă – comunitățile respective, fiind sărace, vor continua sa acumuleze datorii și, într-o bună zi, vor ajunge în aceeași situație. Cel care dorește să “salveze” comunitatea respectivă trebuie să se gândească la o soluție cu efecte pe termen mediu și lung (locuri de muncă pentru șomerii din acea comunitate, găsirea unor modalități prin care membrii comunității să câștige resurse financiare pentru a-și acoperi singuri orice fel de datorie și a-și rezolva singuri aceste probleme). Altfel, comunitatea se poate învăța să aștepte mereu un ajutor providențial, iar statul paternal să fie înlocuit în mentalitatea oamenilor cu un personaj providențial. A te implica social înseamnă să încerci să schimbi și mentalități, și atitudini, nu numai să rezolvi o problemă de moment cu o cantitate mare de bani.
Mentalitatea românească de până acum a cultivat ideea că statul este singurul care trebuie să intervină și să rezolve problemele sociale. Însă o Românie competitivă, care să se ridice la statutul său de membru UE, este cea în care fiecare cetățean și fiecare entitate încep să privească dincolo de propria curte și încep să se îngrijească și de binele altuia, conștientizând astfel că binele comunității și implicit și al lui este suma binelui fiecărui vecin, al fiecărui membru al comunității sale.
Probabil practica de CSR va deveni una încetățenită cu adevărat și în România atunci când vom avea primul caz în care unul dintre cei mai bogați 300 de români își va dona cea mai mare parte a averii sale către fundația unui alt miliardar român, argumentând simplu că acest gest “are sens” (după modelul Warren Buffet care a donat fundației prietenului său Bill Gates mare parte din avere, aproximativ 85% din acțiuni cotate la aproximativ 37 milioane $).

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 46

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: