Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Trafic de influență, lobby și advocacy

Oana Claudia IACOB

În România, definirea interesului public se face într-o manieră personală, privată, iar definirea unui interes particular se face într-un mod și cu accente publice. De aici, intervin o serie de probleme care generează crize și conflicte.

Simbioza politică-afaceri, suspiciunile legate de întrepătrunderea și suprapunerea intereselor mediului politic și ale celui de afaceri nu sunt o invenție românească. Ceea ce însă ne deosebește de alții este faptul că am arătat că nu știm cum să gestionăm situații de acest gen – până unde considerăm că este permisă relația, care îi sunt limitele, condiționările și eventualele sancțiuni.
În mentalitatea omului obișnuit, activitățile nereglementate de lobby și advocacy sunt asimilate traficului de influență. De aceea, este necesară o clară reglementare a raporturilor instituționale și a celor public-privat.
Medierea relației politică-afaceri se poate face de către un corp de profesioniști, ghidați de principii și o etică solidă. Dacă un act normativ ar fi considerat mult prea prohibitiv, în neconcordanță cu tradițiile spațiului românesc, dacă aceasta ar genera noi conflicte, o dată cu intrarea în UE, ar trebui să ne însușim măcar modelele comportamentale și practicile europene din domeniu. Acest lucru ar duce, cu siguranță, la transparentizarea activității autorităților publice și ar elimina potențialele surse de conflict și suspiciune.

Terminologie

Traficul de influență, lobby și advocacy sunt trei termeni diferiți. Traficul de influență este definit ca fiind fapta de a solicita, primi sau accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, indiferent dacă influența este sau nu este exercitată, dacă produce sau nu produce rezultatul dorit (Convenția penală privind corupția, Strasbourg, 1999 – ratificată prin Legea 27/2002). 
Lobby-ul este practica de influențare a deciziei guvernamentale de către agenți care servesc interese particulare. Deseori, oamenii confundă acțiunile de lobby și advocacy. Advocacy este activitatea de sensibilizare a opiniei publice și a factorilor de decizie cu privire la acțiuni, hotărâri care afectează direct viețile oamenilor, a societății în ansamblul său. O modalitate de a diferenția cei doi termeni este aceea de a înțelege că lobby-ul întotdeauna include advocacy, dar că advocacy nu implică neapărat lobby-ul.

Lobby în SUA și UE

Societatea americană are o viziune pluralistă care scoate la iveală problema facțiunilor. Axioma fundamentală în teoria și practica pluralismului american, așa cum este formulată de Robert Dahl, susține că “nu există un singur centru de putere suverană, ci multiple centre de putere, nici unul nefiind sau neputând fi complet suveran”. Primele încercări de reglementare ale activității de lobby în SUA au fost înregistrate la începutul secolului XX. În 1946, s-a adoptat primul act normativ (Federal Regulation of Lobbying Act), modificat în 1995 de „Lobbying Disclosure Act”. Legea definește activitățile de lobby ca fiind orice comunicare scrisă sau orală adresată oricărei persoane oficiale din ramurile legislativă sau executivă, făcută în numele unui client, și care are ca scop: formularea, modificarea sau adoptarea unei anumite legislații federale sau a unui regulament federal, ordin executiv, program politic ori poziție a guvernului Statelor Unite; administrarea sau executarea unui program sau politici federale; nominalizarea sau confirmarea unei persoane într-o poziție care necesită confirmarea de către Senat. Lobby-iștii trebuie să se înregistreze la secretarii Senatului și Camerei Reprezentanților și sunt obligați să depună un raport semestrial cu privire la activitatea de lobby desfășurată.
Spre deosebire de spațiul anglo-saxon, în spațiul continental european, gândirea politică modernă s-a dezvoltat pe altă filieră. Teoria și practica politică europeană, îndeosebi cea franceză, pot fi caracterizate sintetic ca percepând în mod negativ grupurile de interese și practica acestora de lobby.
Problemele legate de creșterea numărului grupurilor de interese și a lobby-iștilor (în prezent, în număr de 15.000) la nivelul structurilor Uniunii Europene au ieșit la suprafață pentru prima oară în 1989, când un parlamentar a înaintat o interpelare referitoare la abuzurile comise de aceste grupuri. O serie de rapoarte ulterioare ale unor parlamentari (Galle – 1992, Ford sau Nordmann – 1994) și acțiuni ale Comisiei Europene (de exemplu în ianuarie 1997, Comisia a publicat catalogul grupurilor de interese ce activează la nivel european) a culminat în 1996 cu trasarea liniilor generale ale activităților de lobby la nivelul UE. Principalele reglementări includ: obligativitatea parlamentarilor de a da o declarație cu privire la activitățile profesionale și alte activități plătite, orice daruri relevante trebuie declarate înainte ca dezbaterile să aibă loc, parlamentarii trebuie să refuze orice sprijin financiar sau uman. În schimbul obținerii permisului de intrare în Parlament, lobby-iștii sunt obligați să se înregistreze și să semneze un cod de conduită.
Pentru a nu dezavantaja cetățenii europeni care susțin o cauză, dar care nu frecventează des Parlamentul, s-a definit “contactul frecvent” (mai mult de 5 zile pe an) și “contactul ocazional” (care nu are nevoie de înregistrare).

Lobby-ul în România – ce s-ar putea face

Unele organizații ale societății civile au criticat apariția unei legi a lobby-ului, aducând argumente precum: crearea unei clase privilegiate (lobby-iștii); generarea de beneficii unilaterale pentru grupurile de interese mai bine informate; îngreunarea accesului cetățenilor la aleși sau reprezentanții instituțiilor statului; nestimularea participării directe a cetățeanului în procesul de luare a decizie; existența deja a unor legi care conțin prevederi de natură să faciliteze participarea civică etc.
Problema reglementării activităților de lobby se pune atât la nivel normativ, cât și instituțional.
La nivel normativ, se poate alege între varianta legiferării activității de lobby și cea a înregistrării grupurilor de interese. Practica de advocacy trebuie însă clar diferențiată de cea de lobby.
La nivel instituțional, controlul actorilor din sistemul activităților de lobby ar putea reveni unei comisii de autoreglementare (comisie etică, cerută de unele organizații ale societății civile). Reglementarea activității comisiei ar trebui să clarifice aspecte legate de procedurile de înregistrare, investigație și sancțiunile pe care le are la dispoziție comisia, asigurarea autonomiei financiare, dar și a independenței și obiectivității comisiei etc. Ar fi necesară și elaborarea un cod minim de conduită care să facă referiri la principiile de bază ale acțiunilor de lobby: transparența; legitimitatea lobby-ului bazat pe drepturile constituționale de petiționare, de opinie și de asociere; natura non-exclusivă a lobby-ului; responsabilitatea tuturor părților implicate în proces; competiția loială între interesele susținute de diferite grupuri etc.
Înainte de a avea instituții puternice, România a demonstrat că, mai întâi de toate, are nevoie de reguli și proceduri clare. Constatăm că lipsește eșafodajul pe care instituțiile și actorii politici relaționează și pe baza cărora, dacă este cazul, să se aplice sancțiunile. Reacțiile întârziate sau inadecvate ale instituțiilor la diverse crize sunt o dovadă clară a acestor lipsuri, inadaptări și neconcordanțe.
Paradoxal, în România avem o inflație de acte normative, totuși suntem deficitari la capitolul proceduri, mai ales în ceea ce privește relațiile instituționale. Avem forme fără fond, creăm noi organisme, comentăm evenimente, dar ne preocupă prea puțin fondul real, cauzele și remedierea problemelor dezbătute. Și, câtă vreme nu se intervine la fundația oricărei construcții politice și sociale, România va fi un permanent Meșter Manole, iar Ana cea sacrificată va fi, de fiecare dată, un nou principiu, o nouă valoare, un compromis făcut pentru a merge mai departe, însă fără a ști încotro și cu ce riscuri pentru întreaga societate românească.
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 46

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: