Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Parlamentul, un adversar redutabil pentru Traian Băsescu

Dan BARBU

După 17 ani de la revoluție, putem să vorbim pentru prima dată despre puterea politică a Parlamentului. Datorăm acest lucru președintelui Traian Băsescu, care prin acțiunile sale a reușit să credibilizeze Legislativul și să întărească o instituție care ani de zile “a adăpostit” oameni necunoscuți și a votat pe bandă rulantă legi în funcție de interesele puterii politice de moment. Acum, grație președintelui Băsescu, vedem un Parlament extrem de puternic, care este hotărât să îl suspende pe șeful statului și să nu mai fie o masă de manevră.

Președintele culege ce a semănat

Faptul că președintele Traian Băsescu este în război cu toată lumea nu mai miră pe nimeni. De data aceasta a intrat într-un conflict din care e greu de crezut că va ieși învingător. Imediat după ce a ajuns la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu și-a stabilit drept țintă a atacurilor politice Guvernul. A vorbit despre grupuri de interese nelegitime care își desfășoară activitatea în jurul ministerelor. A urmat apoi atacul la primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, și, prin ricoșeu, la Partidul Național Liberal. Este evident că șeful statului a fost extrem de nemulțumit de faptul că primul ministru nu a acceptat să demisioneze și astfel să se ajungă la alegeri anticipate. Nici liberalii nu au jucat așa cum le-a cântat președintele Băsescu și, astfel, au refuzat să fuzioneze cu Partidul Democrat. Decizia primului ministru de a nu demisiona și refuzul PNL de a fuziona cu PD sunt două dintre eșecurile răsunătoare ale politicii duse de Traian Băsescu.
În aceste condiții, șeful statului a căutat alți dușmani politici, precum și alte proiecte politice. Un astfel de proiect politic a fost documentul întocmit de Comisia Tismăneanu în legătură cu condamnarea comunismului. Președintele Traian Băsescu a avut parte, cu ocazia citirii în Parlament a declarației de condamnare a comunismului, de multă ostilitate. Huiduieli, injurii, insulte, amenințări, toate acestea au însoțit discursul șefului statului în Parlament. După foarte multă vreme nu am mai văzut un Parlament atât de ostil față de un președinte al României. Totuși, raportul legat de condamnarea comunismului a fost nimic pe lângă ce a urmat în relația dintre președinte și Parlament.

Alegerile anticipate și suspendarea președintelui

Practic, războiul între actualul șef al statului și Legislativ a debutat în momentul în care Traian Băsescu a rostit două cuvinte magice: “alegeri anticipate”. Partidele parlamentare, indiferent de culoarea politică, au simțit imediat pericolul și l-au identificat pe președinte ca fiind principalul adversar politic. Nimeni din actualul Legislativ nu a fost, nu este și nu va fi interesat de alegeri anticipate din simplul motiv că nu doresc să piardă actualele scaune de parlamentari. Conflictul dintre președinte și Parlament a continuat. Traian Băsescu s-a evidențiat în actualul mandat prin trimiterea înapoi la Parlament a mai multor proiecte de lege, considerate de președinte incomplete, neconstituționale sau discriminatorii. Astfel, la Parlament s-au întors de la Palatul Cotroceni o serie de proiecte legislative ca Legea privind statutul aleșilor locali, Statutul parlamentarilor, Legea referendumului. De cele mai multe ori, parlamentarii au ignorat obiecțiile prezidențiale. Spre exemplu, Legislativul i-a refuzat șefului statului competența de a declanșa referendum pe orice temă considerată de acesta de interes național și a păstrat intacte privilegiile parlamentare, așa cum erau ele prevăzute în statut. Este un prim exemplu prin care Parlamentul a dorit să-i arate președintelui cine este mai tare din punct de vedere instituțional.
Un moment important al războiului dintre președinte și Parlament s-a consumat la jumătatea anului trecut, atunci când o majoritate parlamentară creată ad-hoc l-a adus la ordine pe Traian Băsescu în privința demisiilor lui Gheorghe Fulga și Radu Timofte. Birourile Permanente ale celor două Camere i-au adus la cunoștință președintelui că și-ar fi depășit atribuțiile impunând și acceptând demisiile directorilor SRI și SIE, că Legislativul este cel care numește și, prin urmare, numai această instituție are dreptul de a-i da afară pe cei doi. A fost încă un exemplu prin care Parlamentul a dorit să se opună cu toată forța președintelui Traian Băsescu.
Apogeul conflictului dintre șeful statului și Parlament a fost atins la începutul acestui an. În plin atac la adresa clasei politice, președintele Traian Băsescu a vorbit la bilanțul DNA despre “oameni politici care fac legi pentru infractori”. Imediat Parlamentul a reacționat și i-a cerut președintelui să prezinte public scuze pentru declarațiile ofensatoare la adresa instituției. Lucrurile nu s-au oprit aici. Același Legislativ a refuzat să-și refacă programul în funcție de agenda șefului statului, care a dorit să se adreseze celor două Camere pe probleme de politică internă.  În plus, actualul președinte și-a susținut discursul în fața unei asistențe reduse, PSD, PRM și PC refuzând să participe la lucrări.

Pericolul pentru Traian Băsescu vine din Parlament

Nimeni nu a anticipat că marile probleme politice ale președintelui Traian Băsescu ar putea veni de la instituția cu una dintre cele mai mici cote de credibilitate în ochii cetățenilor. Este cunoscut faptul că Parlamentul este instituția cu una dintre cele mai reduse cote de încredere în sondajele de opinie. Sunt multe explicații ale situației în care se află Legislativul, o instituție percepută de cetățeni ca un loc unde își desfășoară activitatea aleșii noștri, plătiți din bani publici, mulți dintre parlamentari fiind necunoscuți nici după patru ani de mandat.
Președintele Traian Băsescu a reușit performanța de a credibiliza și de a întări rolul acestei instituții, în special datorită modului conflictual de a face politică. Faptul că acum șeful statului se află în situația de a fi suspendat de Parlament, iar ulterior ar putea fi chiar demis nu trebuie să mire pe nimeni. Este rezultatul a doi ani de mandat în care președintele Traian Băsescu a dus o politică imperativă în raport cu instituțiile statului. Acțiuni pe cont propriu, cum ar fi intenția de a organiza alegeri anticipate, elaborarea la Cotroceni a legilor siguranței naționale și, nu în ultimul rând, atacuri directe la adresa celor care fac legile în România au făcut ca președintele Traian Băsescu să se afle în pericolul de a fi suspendat de Parlament. Chiar dacă nu va fi demis la referendum, suspendarea în Parlament ar fi o lovitură grea pentru președintele Băsescu. Ar putea fi considerat un vot de blam la adresa instituției prezidențiale conduse de Traian Băsescu, care iată, în aproape doi ani de mandat, nu a avut consultări cu partidele parlamentare decât de două ori, în octombrie 2005 și februarie 2006. Cam puțin pentru un președinte care, înainte de a fi președinte-jucător, trebuie să fie președinte-mediator.
S-au strâns extrem de multe antipatii în lumea politică față de șeful statului, care este perceput, mai mult ca oricând, ca o amenințare. Întregul proces legat de suspendarea președintelui nu este decât o modalitate de a-i arăta lui Traian Băsescu faptul că este președinte într-un regim politic cu precădere parlamentar.  (D.B.)
Publicat în : Politica interna  de la numărul 46

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: