Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Petrolul, Irakul și americanii

Anthony McARTHUR

Guvernul irakian a aprobat, la sfârșitul lunii februarie, o nouă lege a petrolului, care oferă companiilor străine contractele pe termen lung și cadrul juridic sigur pe care acestea le așteptau. Sindicatele și organizațiile internaționale sunt nemulțumite. Acestea susțin că producția de petrol ar trebui să rămână în mâinile irakienilor.

Companiile străine preiau controlul

Analiștii independenți și federațiile sindicale au criticat procesul de elaborare a noii legi și au avertizat că proiectul de act normativ este atât de părtinitor față de firmele străine, încât ar putea ajunge să adâncească tensiunile politice în Irak și să sporească instabilitatea. De pildă, legea specifică faptul că până la două treimi din rezervele dovedite ale Irakului ar putea fi exploatate de multinaționale, prin contracte pe 15 până la 20 de ani. Această politică ar reprezenta o schimbare radicală pentru industria petrolieră irakiană, care a fost controlată de stat peste trei decenii, și ar veni în contrast cu practica obișnuită în Orientul Mijlociu. Conform liderilor sindicali locali, transferul proprietății către companiile străine ar oferi un motiv în plus pentru continuarea ocupației americane, sub pretextul că aceste companii vor avea nevoie de protecție. Liderii de sindicate s-au plâns de asemenea că nici ei, nici alți reprezentanți ai societății civile nu au fost ținuți la curent cu procesul de elaborare a legii, în ciuda pretențiilor SUA de a fi creat o democrație funcțională în Irak.

Sindicatele contestă actul normativ

Conform acordurilor de producție mixtă stipulate în proiectul de lege, companiile nu vor intra sub jurisdicția tribunalelor irakiene în cazul unei dispute comerciale și nici a curților de audit. Statul va continua să fie proprietarul rezervelor de petrol conform acestei legi, în teorie, dar nu și în practică, spun criticii. Pe 8 februarie sindicatele au trimis o scrisoare în arabă președintelui irakian Jalal Talbani, solicitându-i să reanalizeze acest tip de acord. “Acordurile de producție mixtă sunt o relicvă a anilor 1960”, se spunea în scrisoare. “Ele vor reîncătușa economia irakiană și vor afecta suveranitatea Irakului, dat fiind că vor urmări doar interesele companiilor străine. Avertizăm în privința acestei capcane.”
Ewa Jasiewicz, cercetător la PLATFORM, o organizație britanică pentru drepturile omului și care monitorizează industria petrolieră, a declarat de la Londra, într-un interviu telefonic pentru IPS, că “în primul rând, legea nu a fost adoptată printr-un proces cât de cât democratic... A fost rezultatul unui război și al unei ocupații care în sine sunt procese cât se poate de nedemocratice.”
Legea a fost redactată de o comisie guvernamentală irakiană formată din trei membri, dominată de kurzi și șiiți. Se pare că va fi ratificată de parlament, întrucât liderii facțiunilor puternice din guvern i-au dat undă verde. Prima versiune a fost cunoscută doar de comisia de tehnocrați irakieni care au redactat-o, opt companii petroliere internaționale, guvernele britanic și american și Fondul Monetar Internațional. Preocupările legate de procesul de adoptare sunt multiple, pe fondul divergențelor prelungite în Irak privind legitimitatea cabinetului irakian și a parlamentului irakian, construite de un consiliu guvernator creat de ocupanți, care la rândul lui a fost creat în 2004 pe criterii sectariste.
Într-un discurs ținut la începutul acestei luni de Hassan Juma, șeful Sindicatului Irakian al Petroliștilor, și postat pe siteul sindicatului, acesta solicita guvernului irakian să se consulte cu specialiștii petroliști irakieni și să “le ceară opinia înainte de a scufunda Irakul într-o mare întunecată de nedreptate”. Conținutul legii i-a îngrijorat de asemeni atât pe militanții internaționali, cât și  organizațiile irakiene locale, care consideră că actul normativ pregătește temeinic terenul pentru privatizarea completă a profitabilei industrii petroliere irakiene. “Legea hidrocarburilor reflectă procesul de pregătire a industriei petroliere irakiene pentru privatizare”, declara Jasiewicz. “Elaborată în secret, modelată de puteri străine, netransparentă, nedemocratică și impusă prin ocupație militară.” Jasiewicz a adăugat că legea poate fi privită ca fiind scopul economic al războiului și al ocupației și că “va fi privită de majoritatea irakienilor nu doar ca fiind nelegitimă, ci ca o adevărată crimă de război.”

Susținere guvernamentală

Dar oficialii guvernamentali irakieni, care au trimis deja proiectul de lege în parlament pentru consultări, spun că documentul reprezintă un pas înainte pentru țara sfâșiată de război. Conform legii, veniturile din petrol vor fi distribuite tuturor celor 18 provincii proporțional cu populația acestora, iar autoritățile regionale vor fi abilitate să negocieze contractele cu companiile petroliere internaționale.
Premierul Nouri al-Maliki, aliat fidel al Washingtonului, numește legea “o altă piatră de temelie în construcția statului”. Această lege va garanta, pentru toți irakienii, nu doar de astăzi, ci și din generațiile ce vor urma, controlul național complet asupra acestei bogății naturale”, ar fi spus și ministrul Petrolului, Hussain al-Shahristani.
Discuțiile inițiale în procesul de redactare a legii, începute în urmă cu opt luni, au generat dispute între facțiunile kurde, care vor să controleze partea de nord a Irakului, și regimul condus de șiiți, ambele făcând presiuni pentru a primi o parte cât mai mare din veniturile generate de industria petrolieră, estimată la 115 miliarde de barili. Faptul că în cele din urmă au ajuns la o înțelegere poate fi un semn al mult-doritei stabilități.
Însă criticii, inclusiv specialiștii irakieni în domeniu, ingineri și tehnicieni din cadrul sindicatelor, susțin în schimb încheierea de contracte pentru servicii tehnice, care înseamnă că o companie ar veni să-și ofere serviciile – de exemplu construirea unei rafinării, sau a unei conducte sau servicii de consultanță –, și-ar încasa comisioanele și ar pleca.
“Este o relație mult mai echitabilă, pentru că statul irakian ar păstra controlul asupra producției și exploatării petroliere”, declară Jasiewicz. “Acesta este modelul folosit de Arabia Saudită, Iran, Kuweit. Nu există nici o altă țară în Orientul Mijlociu cu resurse comparabile cu ale Irakului care ar putea fi convinsă să semneze un contract de producție mixtă”, spune ea. “Este o formă de privatizare, și de aceea țările amintite nu au semnat așa ceva, pentru că nu este în interesul lor.”

Publicat în : Politica externa  de la numărul 46

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: