Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Responsabilitatea socială a corporației, angajament social sau doar o modă?

Oana IACOB, Bogdana DIACONU

A da bani este un lucru ușor și în puterea oricui. Însă a decide cui să îi dai, cât de mult, când, pentru ce scop și în ce mod nu este nici un lucru ușor, nici în puterea oricui. style="mso-tab-count: 5">                                                   Aristotel



Responsabilitatea socială a corporației (CSR) este un concept prin care o companie integrează, în mod voluntar, preocupările față de problemele sociale și cele de mediu, în operațiunile de afaceri și în interacțiunea cu partenerii de interes.

Mulți ne considerăm mari filantropi dacă ajutăm cu o sumă oarecare un om nevoiaș întâlnit pe stradă, un copil sau un bătrân care vine și cere sau, mai mult, dacă am îndreptat 2% din impozitul pe venit către un ONG. ªi credem că este de ajuns, că ne-am făcut datoria față de comunitate. A-ți păsa de comunitatea în care trăiești înseamnă mult mai mult decât astfel de acțiuni punctuale. Înseamnă o strategie, un proiect pe termen lung, un efort susținut, înseamnă să urmărești cum s-au cheltuit acești bani, cum au ajutat ei cu adevărat la rezolvarea unei probleme sociale sau de mediu. Oamenii mărunți, companii neînsemnate se mulțumesc cu satisfacția simplului gest de a da doar pentru a ști că au dat sau pentru a face cunoscut gestul lor. Oamenii și companiile dedicate comunității lor decid cât, când și cui să dea și, mai mult, au grijă ca gestul lor să schimbe cu adevărat ceva. Fiecare cetățean și companie ar trebui să știe că a da este mai mult decât un gest creștinesc – înseamnă a înapoia ceva comunității care, la un moment dat, cu siguranță, ți-a dat ceva și a te asigura că impactul gestului tău este cel așteptat.

 

Astăzi, parcă mai mult ca oricând, tot mai multe companii din România vorbesc despre activitățile lor de responsabilitate socială, tot mai multe evenimente au loc pe acest subiect, tot mai multe articole se scriu pe această temă. România pare a descoperi ceea ce Occidentul a descoperit de mai bine de 20-30 de ani – conceptul de responsabilitate socială. Conceptul este pe buzele tuturor și pare că orice companie care se respectă aderă, cel puțin declarativ, la acest concept. A devenit o modă a spune că-ți asumi responsabilitatea socială (CSR). Sună bine, pare de bon ton. Este doar un moft de sezon care poate la anul nu se va mai purta sau vor reuși companiile românești (nu numai multinaționalele, dar și întreprinderile mici și mijlocii) să-și dezvolte politici de CSR și să transforme acest concept într-un adevărat angajament social? Va reuși oare sectorul de afaceri românesc să determine autoritățile să privească CSR ca pe un domeniu de interes, decizie și acțiune a guvernului –politică publică, la fel cum se întâmplă la nivelul UE?

 

Responsabilitatea socială este un angajament social dacă:

- își propune să servească interesul public ca un catalizator pentru integrarea produselor firmei, a personalului, a puterii financiare, a know-how-ului în numele schimbării sociale. În timp ce inițiativa filantropică servește societății, CSR servește și firmei donatoare, ajutând-o să devină mai competitivă, și celui care dăruiește, făcându-l să fie un cetățean mai bun;

- reprezintă pentru companie un stil aparte de a face business, un stil integrat în cultura companiei la toate nivelurile sale operaționale; reprezintă o întreagă cultură de afaceri care include etica de afaceri, drepturile consumatorului, echitatea economică și socială, tehnologii ce nu dăunează mediului ambiant, tratarea justă a forței de muncă, relații transparente cu oficialii publici, integritate morală și investiții în comunitate

Astfel urmărită și derulată, CSR aduce excelență în afaceri, căci succesul nu înseamnă numai a produce un profit cât mai mare, cât și capacitatea unei firme de a se implica activ în rezolvarea problemelor comunității în care-și desfășoară activitatea. Succesul economic trebuie obținut într-o manieră etică, cu respect față de angajați, clienți, comunitate și mediu.

 

Responsabilitatea socială este doar o modă (se ridică la nivelul angajamentului social dacă):

- se constituie într-o simplă donație în bani în cadrul unor acțiuni filantropice. (Filantropia nu presupune, asemenea CSR, dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate și realizarea unui parteneriat cu autorități publice și susținerea dezvoltării comunității.);

- este considerată doar un instrument de promovare a imaginii, de îndreptare a greșelilor sau compensare a externalităților negative produse de o firmă într-o comunitate;

- este privită ca un accesoriu opțional în modul de a face afaceri.

Cine dorește cu adevărat să se implice în comunitate trebuie să o facă pentru că o simte cu adevărat, și nu pentru că responsabiliatea socială este la modă și de bon ton. Ea trebuie să fie un filon conducător pentru un manager, în aceeași măsură în care acesta urmărește profitul.

 

La nivel european, CSR este aproape o politică publică

 

În ultimii ani, pe plan internațional, responsabilitatea socială a câștigat în recunoaștere, fiind văzută ca o nouă formă de administrare a afacerilor, având termeni de referință stabiliți de ONU, OECD, OMM. Comisia Europeană a luat măsuri și a întreprins acțiuni pentru ca CSR să transforme comunitatea europeană în ansamblul său – CSR se transformă încet, dar sigur într-o politică publică.

Pașii au început din 1995, când președintele CE, Jacques Delors, împreună cu companii europene, a lansat Manifestul companiilor împotriva excluziunii sociale. Din 2000, UE s-a angajat în dezvoltarea unui Cadru European pentru CSR, cu instrumente pentru evaluarea standardelor, și a adoptat Agenda de Poltici Sociale, care subliniază importanța CSR în adaptarea condițiilor de muncă la noile piețe economice. O dată cu statutul său de membru UE, România trebuie să contribuie și ea la îndeplinirea unuia dintre obiectivele strategice stabilite la Summitul de la Lisabona (2000), și anume de a transforma Europa, cu ajutorul practicilor de responsabilitate socială, în „cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere, capabilă de o dezvoltare economică sustenabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o mai mare coeziune socială”.

În 2001, Comisia Europeană a publicat Cartea Verde care promovează un cadru pentru CSR, iar în martie 2006 a lansat Alianța Europeană pentru CSR pentru a încuraja companiile să contribuie la dezvoltarea societății dincolo de obligațiile lor legale și să facă din Europa „un pol de excelență în domeniul CSR”. Alianța nu are un caracter obligatoriu, este deschisă tuturor companiilor și inițiativelor de CSR. Totuși Alianța a fost criticată de unele ONG-uri și de către ETUC (European Trade Union Confederation) care au acuzat Comisia Europeană de adoptarea unei abordări unilaterale, care pune accentul pe interesele comunității de afaceri. Acest fapt dovedește că responsabilitatea socială nu este domeniul de acțiune exclusiv al mediului de afaceri și că interese există și din partea organizațiilor societății civile (ONG-uri, sindicate etc.). Dar mai demonstrează faptul că, la nivelul UE, toate inițiativele, forumurile, documentele și strategiile elaborate transformă responsabilitatea socială dintr-o inițiativă privată într-un domeniu de interes public, o politică publică în devenire.

Instrumente de măsurare a CSR

Când CSR este politica cu adevărat constantă a firmei și răspunde la nevoile unei comunități, atunci trebuie să existe indicatori pentru ca efectele produse de CSR să fie clar cuantificate. Acești indicatori se numesc „Indicatori-cheie de performanță – „Key performance indicators”).

Pe piața din ziua de azi, brandul, reputația sunt văzute ca niște atribute de bază. Câteva companii au lansat cifre care demonstrează contribuția CSR la îmbunătățirea reputației. Banca Co-op a fost una dintre primele companii care au calculat contribuția poziționării sale etice și ecologiste la profitabilitatea băncii la un 20% (www.co-operativebank.co.uk). Ultimul raport pe CSR al British Telecom arată că fără concentrare asupra responsabilității corporației față de societate (CSR), reputația companiei ar scădea cu zece procente.

Dar pentru a susține CSR, a vorbi despre impactul real pe care îl are asupra societății trebuie să se opereze cu indicatori clar definiți de fiecare companie (unele companii folosesc indicele Fortune, indicele KLD sau indicele FTSE4Good). Altfel, nu facem decât să ne menținem într-o sferă a discuțiilor principiale, de salon.

 

CSR – de la modă la angajament și în România

 

În teorie și în lumea academică, conceptului de responsabilitate socială îi este contrapus cel de răspundere legală. Dacă CSR se referă la dezvoltarea durabilă prin dezvoltarea economică și crearea de noi locuri de muncă, răspunderea legală susține că dezvoltarea durabilă nu poate fi posibilă fără referire la condițiile de trai și bunăstarea socială. Răspunderea legală implică mai mult companiile în sensul că, alături de guverne, acestea sunt considerate responsabile pentru performanțele economice, starea de sărăcie a populației, nivelul șomajului, respectarea drepturilor omului sau a mediului, excluziunea socială etc. În cazul în care acestea nu sunt satisfăcătoare, sunt văzute a fi nu numai eșecuri ale guvernării, dar și externalități negative ale mediului de afaceri.

Pentru a concilia cele două perspective, Responsabilitate socială vs. Răspundere legală, pentru a nu contrapune interesele mediului de afaceri mai presus de cele ale societății, pentru a putea vorbi și în România de încetățenirea practicii de responsabilitate socială, avem nevoie de un triunghi echilateral format din trei vârfuri: autorități publice (mediu politic), companii (mediul de afaceri) și societatea civilă (organizații ale societății civile și mass-media).

 

(Continuare în numărul următor)

 

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: