Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Strategia de securitate energetică a Uniunii Europene

George ANGLIȚOIU

Viitorul imediat al Uniunii Europene stă, în context, foarte mult sub semnul dependenței energetice față de Rusia, iar crizele de furnizare din iernile anilor 2006 și 2007, și atitudinea inflexibilă a președintelui Putin privind accesul liber al investitorilor europeni pe piața energetică rusească au accelerat eforturile diplomatice comunitare în sensul reducerii dependenței și al căutării de soluții alternative.



A fi sau a nu fi dependent energetic de Rusia

 

Revenirea Kremlinului în jocul de putere mondial în perioada post-Elțin se datorează mai ales viziunii politice autocrate a actualului președinte Putin care a reușit să parcurgă traseul de la teorie la realitate într-un timp relativ scurt. Imaginarul politic rusesc, alimentat de nostalgia imperială a celei de-a treia Rome (atât în varianta Petru I, cât și în cea a lui Stalin), dar grevat de realitatea inaceptabilă și inexplicabilă a pierderii poziției de forță pe mapamond, a corespuns electoral strategiei grupului de siloviki de la Sankt Petersburg, dornici de a-l înlocui pe abulicul Boris Elțin cu șeful serviciilor secrete, energicul Vladimir Putin.

În șapte ani de mandat, Putin a reușit să instituie un control politic, economic și mediatic aproape complet pe plan intern și să readucă Rusia în prim-plan pe plan extern prin recurgerea la levierul energetic și la exportul de arme către destinații neagreate la Washington și în principalele capitale europene (Iran, Venezuela, Coreea de Nord).

Conservate cu grijă în perioada Războiului Rece pe seama unor aranjamente extrem de benefice tip SOVROM cu sateliții din Estul Europei sau diferite state clientelare africane și asiatice, imensele resurse de materii prime ale Rusiei au trebuit aduse în balanță întrucât constituie ultimul atu al Kremlinului în dinamica procesului de globalizare. Analize economice riguroase de genul celor efectuate în ultimii ani de către publicațiile britanice „The Economist” și „Financial Times” arată clar faptul că apartenența Rusiei la G8 (grupul statelor cel mai puternic industrializate) are mai degrabă o rațiune politică decât una de performanță și competitivitate conformă regulilor occidentale ale pieței.

Varianta Comisiei Europene

 

Comisia Europeană a lansat la 10 ianuarie 2007 un set de măsuri menite să redefinească politica energetică a Uniunii Europene spre asigurarea securității energetice, gestionarea procesului de încălzire globală și stimularea competitivității.

Argumentarea Comisiei pleacă de la marile probleme cauzate de schimbările de climă, temperatura fiind estimată a crește cu 5 grade Celsius în secolul XXI. De asemenea, previziunile privind politicile energetice și de transport indică o creștere de 5 procente la orizontul anului 2030, în aceeași perioadă dependența energetică urmând a crește de la 50 la 65 de procente din energia consumată la nivelul Uniunii. Un alt aspect problematic avut în vedere îl constituie liberalizarea deplină a pieței energetice comunitare.

Varianta de strategie a Comisiei are trei obiective majore, anume definitivarea pieței unice a energiei, accelerarea tranziției la energiile alternative (cât mai puțin bazate pe carbon) și creșterea eficienței energetice. Rezultatul general scontat ar trebui să fie reducerea până în anul 2020 cu 20 de procente a emisiilor cu efect de seră în Uniunea Europeană, iar pe plan internațional cu 30 de procente (în privința statelor dezvoltate).

Liberalizarea pieței energetice

În privința obiectivului pieței unice a energiei, conform comisarului pentru Competiție Neelie Kroes, urgențele le constituie prea marea concentrare de pe piață (fuziunile negenerând însă ieftinirea așteptată a prețurilor) și suprapunerea producător-distribuitor (deci riscul conflictului de interese). Răspunsul Comisiei se va baza pe aplicarea deplină a normelor comunitare antitrust (articolele 81, 82 și 86 din Tratatul privind Comunitatea Europeană), de control al fuziunilor (Regulamentul 139/2004) și al ajutoarelor de stat (articolele 87 și 88 din Tratatul privind Comunitatea Europeană).

Dincolo de acest mesaj birocratic, apare firească întrebarea de ce până acum aceste măsuri nu au fost decât parțial aplicate și de ce aceeași comisie Barosso a aprobat fuziuni controversate de genul gigantului german E.on cu compania maghiară MOL (2005) sau cea dintre grupurile franceze Gas de France și Suez (2006).

Alternativa la energiile fosile și eficientizarea consumului

Comisia pune accent pe poziția de lider mondial al Uniunii Europene în domeniul energiilor alternative și stabilește obiectivul obținerii la orizontul anului 2020 a 20 de procente din energie din surse „reînnoibile” (electricitate, biocarburanți, agenți de încălzire și răcire). Cercetării științifice de profil ar urma să-i fie alocate fonduri suplimentate cu 50 de procente pe durata actualului exercițiu bugetar comunitar (2007-2013).

În privința dosarului sensibil al energiei nucleare (care reprezintă 30 procente din producția de electricitate și 14 procente din consumul de energie din Uniunea Europeană), atitudinea Comisiei este una permisivă, lăsând la latitudinea statelor membre folosirea sau nu a acesteia. Se recomandă însă acelor state membre unde are loc o reducere a producției de energie nucleară asigurarea necesarului energetic din surse alternative.

Chestiunea eficientizării consumului a primit o reglementare la fel de ambițioasă, pentru 2020 fiind intenționată atingerea pragului de 20 de procente economisite de energie primară, ceea ce ar însemna 13 procente mai puțin decât în 2007 (100 de miliarde de euro și 780 de tone de dioxid de carbon anual).

Uniunea Europeană ca model energetic

Comisia nu-și limitează însă mesajul la spațiul comunitar, ci propune un set de recomandări care atinge aria de competență a Politicii Externe și de Securitate Comună a UE, acolo unde compromisul și unanimitatea au rămas regula de aur a procesului decizional. Mai precis este vorba de inițiative vizând elaborarea unui Acord internațional privind eficientizarea energetică, a unei Carte energetice, a unui nou Tratat post-Kyoto privind încălzirea globală și reducerea emisiilor. Sunt de asemenea luate în considerație extinderea acordurilor bilaterale la terți, astfel încât energia să devină parte componentă a sistemului de relații externe a UE mai ales în privința Noii Politici de Vecinătate.

Dar obiectivul principal extern îl constituie dezideratul general al unei Politici Energetice Internaționale grație căreia statele membre ale Uniunii Europene “să vorbească într-o singură voce”. Pentru aceasta este necesară activarea anticipată a unei prevederi novatoare din proiectul de Tratat Constituțional, anume a aceleia privind mecanismul de solidaritate în crizele de furnizare a energiei și de relaționare unitară cu terții.

Dilema fundamentală nu o reprezintă însă relația cu Statele Unite, cel mai mare poluator al lumii din punctul de vedere al emisiilor cu efect de seră, dar un actor rațional like-minded (care gândește la fel). Inițiativa Comisiei a generat deja un ecou semnificativ peste ocean, președintele american George Bush anunțând în discursul său anual asupra stării națiunii (ianuarie 2007) prioritatea reducerii cu 20 de procente a consumului de benzină și accelerarea tranziției spre biocombustibili.

Dilema este cauzată de atitudinea Rusiei, capabilă să constrângă energetic Uniunea Europeană, cât timp baza consumului de resurse pe termen mediu îl dau tot petrolul și gazele naturale. Kremlinul, deținător al controlului asupra principalilor doi operatori energetici pe piața rusească, Gazprom și Rosneft, desfășoară în ultimele luni o operațiune agresivă de preluare a unor părți majoritare din acțiunile operatorilor privați. Astfel, cele mai mediatizate cazuri în perioada decembrie 2006-ianuarie 2007 au fost cele ale proiectului siberian Sahalin 2 în valoare de 22 miliarde de euro (în care compania olandezo-britanică Shell și partenerii săi japonezi Mitsubishi și Mitsui au fost nevoiți sub presiunea iminentelor taxe de mediu să cedeze Gazprom 50 de procente plus o acțiune din ceea ce este considerat a fi cel mai mare zăcământ din lume) și cel al proiectului derulat tot în Siberia de consorțiul BP-TNK (al doilea operator privat din Rusia, după Lukoil, dar singurul cu participare străină) format de British Petroleum împreună cu parteneri ruși (aflați sub presiunea celor două companii de stat pentru a-și vinde participarea).

Privit în retrospectivă, procesul de kremlinizare a operatorilor energetici din Rusia trebuia să dea de gândit încă de la scandalul falimentării companiei Yukos, însă reacția Bruxellesului a fost una lentă și ineficientă. În plus, existența unor aranjamente energetice bilaterale de genul celui dintre Germania (dependentă de importurile rusești în proporție de o treime) și Rusia privind construirea unei conducte de gaz pe sub Marea Baltică și în pofida opoziției statelor baltice și a Poloniei induce riscul unei continuări a blocajului decizional comunitar în privința relaționării cu Rusia.(G. A.)

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: