Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Migrația creierelor românești, între risc și oportunitate

Andreea VASS

Nu constituie, cred, pentru nimeni o surpriză că avem prea puțini absolvenți de studii superioare. Nici că am ajuns să cheltuim aproape aceeași sumă pentru un student raportat la PIB/locuitor ca țările din UE-25. Și nici că sistemele internaționale de evaluare ne aruncă la periferia performanței universitare europene. Temerilor noastre curente i s-a adăugat de curând una: riscul creșterii numărului studenților români performanți care migrează spre sistemele occidentale de educație, fără a se mai întoarce acasă.



Analiza atentă a fenomenului revelă însă o realitate chiar mai crudă: comparativ cu tinerii din alte state noi membre, raportat la mia de locuitori, românii nu se înghesuie să studieze în străinătate. În plus, potrivit estimărilor Băncii Mondiale, abia 12% dintre românii care se întorc din străinătate vin cu o diplomă universitară. Suntem cu mult în urma Bulgariei și a altor țări din estul Europei („Migration and Remittances: Eastern Europe and the Former Soviet Union”, A. Mansoor, B. Quillin, 2007).

Argumentele pentru un astfel de exod nu sunt greu de conturat. Pe de o parte, existența unui mediu care le oferă tinerilor dotați garanția calității procesului educațional și a recunoașterii internaționale a calificărilor obținute. Pe de altă parte, perspectiva stimulentelor materiale superioare și a promovării celor mai competenți în institutele de învățământ, cercetare sau în puternicele companii multinaționale. Desigur, țara receptoare beneficiază de efectul capitalizării acestor talente străine. În cazul în care ele nu se întorc în țara de origine, scurgerea de creiere se traduce pentru aceasta din urmă în irosirea potențialului de valoare adăugată pe care ar fi putut-o antrena în scopul dezvoltării societății. Aportul ar fi semnificativ superior celui pe care îl antrenează restul populației fără studii superioare.

 

10 țări atrag peste 75% din creierele migratoare

 

Aceste lecții sunt elementare, vor spune unii. Chiar și țările dezvoltate și le-au însușit însă relativ târziu și în grade diferite. Peste o cincime din cei 2,6 milioane studenți internaționali sunt găzduiți de Statele Unite (22%, cu o tendință de reducere față de anii anteriori), performanță nedepășită prin cumularea următoarelor două țări clasate, Marea Britanie și Germania (11%, respectiv 10%). Dacă adăugăm capacitatea de absorbție a Franței (9%), Australiei, Canadei, Japoniei (4-6%), Federației Ruse, Belgiei și Spaniei (1-3%), ajungem la concluzia că centrele performante ale cunoașterii din 10 țări atrag peste 75% din creierele migratoare. Iar 17 universități americane domină primele 20 de locuri ale topului Shanghai.

Investițiile orientate spre mediul universitar explică în mare parte diferențele de standarde calitative. La rândul lor, performanțele obținute justifică și creșterea, an de an, a fondurilor alocate educației în majoritatea țărilor. Strategiile diferă totuși când vine vorba de rolul fondurilor publice și private în susținerea învățământului superior. În Coreea, SUA sau Japonia, de pildă, fondurile private depășesc efortul bugetar. În Austria, Germania, Danemarca sau Norvegia, rolul lor este minor; ba, mai mult, în modelul propus de aceste țări, cheltuielile private vizează cu precădere susținerea educației timpurii (preșcolare), și semnificativ mai puțin a celei superioare.

Gradul de internaționalizare a sistemelor universitare reconfigurează însă clasamentul anterior. Astfel, Australia, Elveția, Austria, Noua Zeelandă, Belgia, Marea Britanie, Germania și Franța sunt țări cu o pondere de peste 10% a studenților străini în numărul total al celor încadrați în învățământul superior, conform ultimelor statistici ale OECD. În ultimii ani, în acest top și-au făcut apariția Cehia, cu 4% (peste nivelul SUA – 3,5%), respectiv Ungaria, cu 3%.

 

2% dintre studenții europeni studiază într-o altă țară europeană

 

Construcția Europei unite a trecut, o dată cu Procesul Bologna, spre un Spațiu European al Învățământului Superior în care dimensiunile intelectuale, culturale și sociale primează alături de cele ale politicii și economiei. Studenții și cadrele universitare joacă un rol principal. Programele comunitare gravitează în jurul lor prin asigurarea unui cadru amplu de cooperare interdisciplinară și spațială. Efectele nu au întârziat să se arate. Conform estimărilor EUROSTAT, în UE-27, numărul tinerilor care studiază într-o altă țară europeană crește anual cu circa 5%. Până în prezent, această dinamică nu a reușit totuși să depășească viteza creșterii numărului studenților, ceea ce înseamnă că ponderea străinilor s-a menținut relativ constantă – circa 2% din totalul studenților. Ciprioții și luxemburghezii au fost, desigur, cei mai mobili studenți, datorită ofertei reduse de pe piața locală. Peste 10% dintre studenții maltezi au urmat cursuri universitare într-o țară europeană. Urmează grecii, irlandezii, slovacii și bulgarii, semnificativ mai mobili decât restul națiilor europene (6-8%). La cealaltă extremă, polonezii și englezii au cea mai redusă înclinație pentru a studia în străinătate.

Nici românii nu se prea îngrămădesc spre instituțiile de învățământ superior europene. Dacă acum 10 ani numărul lor era semnificativ superior bulgarilor, în prezent, românii care studiază într-o universitate europeană abia dacă ating 80% din fluxul vecinilor. Așadar, cu toate că avem o populație de peste două ori mai numeroasă, numărul tinerilor bulgari aflați într-o universitate europeană este mai mare cu circa 4500. Suntem defavorizați și în comparația cu privire la studenții străini înmatriculați, numărul lor fiind cu aproximativ 1500 mai mare în Bulgaria decât în România.

Între 1998 și 2004, factorul de multiplicare a mobilității europene a studenților bulgari – de 4 – a fost similar slovacilor, dar într-adevăr superior celorlalte state noi membre: 3 în cazul românilor, 2,5 al cehilor și polonezilor sau 1,5 al ungurilor.

Cât ne costă să studiem în străinătate?

 

Din cei aproape 23.000 de studenți români plecați în străinătate în anul 2004, circa 20% își urmau cursurile în Franța, 18% în Germania, 14% în SUA, 13% în Ungaria, 7% în Canada, 5% în Italia, 3% în Marea Britanie, câte 2% în Spania, Elveția, Austria, Belgia etc. Mare parte a mobilității lor este susținută prin programe de burse, subvenții și, foarte puțin, prin împrumuturi. Cheltuielile private își găsesc și ele rapid locul în tabloul surselor viabile de finanțare.

În funcție de nivelul mediu al taxelor universitare anuale în instituțiile publice, exprimat în dolari la paritatea puterii de cumpărare (sursa: OECD), putem identifica cel puțin 6 clase de țări cu costurile aferente:

a. state fără taxe universitare: Cehia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Slovacia, Suedia;

b. 150-1000 USD: Franța, Ungaria, Turcia cu sub 500 USD; Belgia, Austria, Italia, Portugalia, Spania, Elveția;

c. 1000-2000 USD: Marea Britanie, Olanda – cu mențiunea că în aceste țări există numai instituții de învățământ privat, iar studenții sunt încadrați prin programe guvernamentale;

d. 2000-3000 USD: Noua Zeelandă, Israel;

e. 3000-4000 USD: Canada, Chile, Australia, Japonia, Coreea;

f. peste 4500 USD: SUA.

Regimul diferențiat al multora dintre acestea, în defavoarea studenților străini, a dispărut în țările europene, o dată cu aderarea României la UE.

 

Unul din 100 de studenți internaționali alege Cehia sau Ungaria

 

Performanțele Cehiei și Ungariei sunt remarcabile când vine vorba despre calitatea învățământului superior. Universitățile cehe atrag anual 15.000 de studenți străini, iar cele ungurești circa 13.000. Aceasta înseamnă că unul din 100 de studenți internaționali alege o universitate în aceste două țări. Dacă ne raportăm doar la mobilitatea studenților europeni, cifra sare la 4 studenți dintr-o sută. Cehia importă astfel de două ori mai multă inteligență decât exportă anual, iar Ungaria cu 60% mai mult. Bulgaria, apoi Polonia constituie următoarele atracții în regiunea central și est-europeană.

Aceste țări găzduiesc instituții de învățământ superior care se regăsesc în topul Shanghai al celor mai performante 500 de universități ale lumii și reușesc să satisfacă cererea de educație de calitate pentru tineri din țări precum Slovacia, România, Ucraina, Serbia și Muntenegru, Israel etc. România rămâne complet exclusă din acest top. Apoi, prezența universităților deschise către lume, precum cea a Universității Americane din Bulgaria, a Universității Central-Europene în Ungaria, a universităților Jagello în Polonia sau Carol în Cehia constituie plăci turnante de promovare a studenților, pe care noi nu le avem.

 

Puțin peste 1‰ dintre români studiază în străinătate

 

Mulți își exprimă dezacordul cu privire la metodologia aplicată în cazul topului Shanghai. Cu greu poate fi însă surmontată o numărătoare banală care îți arată:

* cât de puțini absolvenți români de studii superioare avem – unu din zece români de peste 25 de ani, la jumătate din nivelul european și o treime din cel american;

* cât de puțini români pleacă într-o universitate străină – puțin peste unu dintr-o mie de români, de 3 ori mai puțin decât în Bulgaria;

* sau cât de puțini străini vin să studieze în țara noastră – 1600 din țările UE-25, cam 4500 din Republica Moldova, iar restul până la 9500 din țări precum: Israel, Tunisia, Grecia, Ucraina, India, Serbia și Muntenegru, Albania sau Bulgaria .

Pe cine însă interesează soarta lor?

Integrarea studenților români în aria europeană a învățământului superior ne deschide, fără doar și poate, perspectiva unei rețele închegate, bazată pe mobilitate, flexibilitate, calitate a procesului educațional și costuri semnificativ reduse începând cu acest an.

Lipsa de interes față de studenții care doresc să studieze în străinătate sau față de soarta absolvenților cu diplome universitare prestigioase este crasă. Atât cea a autorităților, cât și, în egală măsură, a fiecăruia dintre noi, a opiniei publice care preferă să soarbă cu atâta interes știrile de la „ora cinci” sau ultima bârfă despre politicieni.

Campaniile de informare cu privire la ofertele de educație sunt prea puține. PLOTEUS este un portal realizat cu sprijinul Comisiei Europene. El ajută studenții, pe cei care caută un loc de muncă, părinții, consilierii de carieră și profesorii să găsească anumite date, dar chiar și aici informațiile sunt precare. ONBSS este alternativa oferită de către MEC. Suntem deficitari însă la capitolul descrieri, explicații și analize ale diferitelor sisteme de educație europene. Nu avem nici o bază de date bine închegată cu privire la posibilitățile de formare profesională continuă disponibile în Uniunea Europeană. 

În pofida derulării deja de ani de zile a programelor europene de schimb, burse și sprijin instituțional – Erasmus, Socrates, Tempus,GRUNDTVIG, Transversal, Jean Monet etc. –, încă nu există broșuri clare cu privire la condițiile de călătorie în țările Europei, la costurile pentru subzistență, taxele de studii, cazare, cadrul legal și alte informații utile aplicanților. Transparența programelor nu este susținută și consacrată în spațiul public românesc, iar criteriile de selecție impersonale și eficiente nu și-au găsit încă locul prea bine meritat în peisajul educațional românesc. Or, dreptul românilor la libertatea de mișcare poate fi garantat doar prin oferirea informațiilor necesare.

Nu interesează pe nimeni ce se întâmplă cu studenții plecați la studiu în străinătate. De pildă, de ce nu suntem în stare să avem o casă a studenților români, în Cité universitaire și în toate celelalte centre universitare de interes? Noroc cu Iorga care a cumpărat casele în care se află acum Academia di Romania di Roma și Institutul de Studii Umaniste din Veneția. În rest, te cuprinde amarul la gândul că studentul român bursier devine, de obicei, o particulă din teoria haosului, fără un cadru de sprijin instituționalizat.

Nu interesează pe nimeni ce se întâmplă cu absolvenții români cu diplome universitare și postuniversitare de prestigiu. Câți dintre cei 23.000 de studenți români în străinătate se întorc în țară? Cui îi pasă de evidența cantitativă și calitativă a specializărilor acestora și a gradului de valorizare a acestor talente? Apelează cineva la acești tineri? Nu pot să nu mă gândesc la cele 40 la sută din posturi neocupate în învățământul superior, pe care le pansăm cu tinerii doctoranzi la zi – dar pe care nu îi plătim, ci preferăm rotația lor – sau prin cumulul agresiv de ore.

În definitiv, eliminarea slăbiciunilor sistemului educațional românesc când vine vorba de atragerea absolvenților români din străinătate ar trebui să înceapă cu monitorizarea lor. Trebuie să știți că estimările mele au la bază date statistice oferite de OECD pentru mobilitatea studenților internaționali și de EUROSTAT pentru spațiul european. Și asta pentru că nici MEC și nici Institutul Național de Statistică nu ne pot oferi informații precise. Ce să mai vorbim despre distribuția lor tematică sau pe niveluri de pregătire! Dar ne plângem fără încetare de exodul creierelor! Ne plângem necontenit de lipsa acută a profesioniștilor în varii domenii. În realitate însă, îi ignorăm cu obstinență și suficiență tocmai pe cei care ar putea face diferența.

 

 

 

Sursa: Date prelucrate pe baza ultimelor statistici ale OECD, ianuarie 2007

Publicat în : Economie  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: