Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Dialogul Economic Strategic SUA-China

Cătălin BARBU

Oficiali din sectorul economic chinez și american s-au întâlnit la jumătatea lunii decembrie 2006 pentru o primă rundă a ceea ce a fost numit Dialogul Economic Strategic (SED) SUA-China. Atunci când campioana mondială la sprint economic, China, se întâlnește cu campioana mondială la maraton economic, SUA, miza este mult mai mare decât nivelul valutei chinezești, vizând păstrarea avuției celor două națiuni.



Rolul crucial al sectorului financiar

 

Partea cea mai dificilă a tranziției la statutul de economie avansată durabilă este dezvoltarea unui sector financiar rezistent și flexibil. Economia britanică a înflorit în secolul al XIX-lea în principal deoarece, după ce Revoluția Industrială a transformat activitatea economiei reale din Anglia, a apărut o ordine financiară mai avansată. Standardul aurului și administrarea sa de Banca Angliei au format baza unui sistem financiar britanic stabil, care a funcționat uneori imperfect, dar care în general a avut performanțe remarcabile în realocarea capitalului și depunerea lui timp de mai mult de 150 de ani.

Japonia postbelică a muncit, a economisit și a investit, obținând un succes remarcabil al economiei “reale” în anii 1970 și 1980, dar nu a reușit să dezvolte un sector financiar eficient. Până la sfârșitul anilor 1980, fluxul masiv de economii japoneze, lipsit de avantajul unui sistem financiar modern de alocare a capitalului și de depunere a avuției, a redus la zero rentabilitatea capitalului. Prăbușirea, în consecință, a bursei în 1990 și a pieței imobiliare câțiva ani mai târziu a spulberat fonduri japoneze echivalente cu venitul național pe aproape trei ani. Suma ar ajunge la nivelul amețitor de 40 trilioane USD pentru economia americană actuală. Japonezii nu au lăsat prea mult capital să iasă din țară și au alocat ineficient cantitățile uriașe de bani blocate în țară. Rezultatul a fost un dezastru financiar urmat de peste un deceniu de slăbire semnificativă a economiei reale.

În prezent, China are atât o creștere economică susținută, de 10%, cât și investiții masive, ambele repere convenționale ale unei economii reale puternice. Dar sectorul financiar chinez rămâne periculos de subdezvolat. Alocarea capitalului este încă mult prea arbitrară, realizată în principal de bănci de stat cu personal insuficient și având adesea o experiență limitată în identificarea investițiilor viabile. Scopurile politice determină în prea mare măsură alocarea capitalului chinez. Dincolo de asta, surplusul de capital privat este în principal blocat în China, ca urmare a restricțiilor asupra ieșirilor de capital impuse de oligarhii comuniști ai Chinei.

Cea mai importantă supapă de ieșire a economiilor excesive ale Chinei este uriașul flux de capital dinspre guvernul Chinei spre piețele de capital americană și europeană. Însă aceasta rezultă din subevaluarea constantă a valutei și restricțiile asupra ieșirilor de capital privat. Sectorul financiar subdezvoltat al Chinei a obligat guvernul chinez să importe instrumente de depunere și management al capitalului din Statele Unite și Europa. Rolul dominant al Statelor Unite în această activitate explică deficitul de cont curent “sustenabil” al SUA și parțial și ratele extraordinar de mici ale dobânzii pe termen lung, de 4,5 la sută, în ciuda creșterii dobânzilor pe termen scurt de către banca federală de la unu la sută la 5,25 la sută între iunie 2004 și iunie 2006.

În ciuda deciziei Chinei de a-și depozita rezervele valutare de peste 1 trilion dolari, cifră-record, egală veniturilor naționale pe șase luni, rămân cel puțin două probleme fundamentale. În primul rând, investițiile interne ale Chinei, de peste 40% din PIB, rămân mult prea mari și prea prost alocate între posibilele utilizări pentru a susține creșterea economică a țării. Rezultatul, așa cum a descoperit Japonia tot după un deceniu (1980) de investiții excesive și prost alocate, realizate de funcționari de stat, va fi un haos financiar care va slăbi economia reală.

În al doilea rând, valuta subevaluată a Chinei are ca efect o investiție excesivă în sectorul exporturilor de produse, care la rândul său generează surplusuri comerciale taxate politic. Problema nu este atât dacă un yuan liber va reduce surplusul comercial al Chinei sau deficitul comercial al SUA, ci dacă va contribui la echilibrarea fluxurilor de investiții între sectoarele comerciale și non-comerciale ale economiei chinezești, reducând în același timp presiunile comerciale tot mai mari care ar putea avea ca rezultat o legislație protecționistă. O astfel de legislație reprezintă încă un potențial pericol pentru economia reală, generată de dezechilibre în China.

 

Lecțiile Americii pentru China

 

Pentru cunoscători, economia chineză este o oglindă care reflectă factorii ce au stat în spatele remarcabilului succes al economiei americane în ultimii 25 de ani. Așa cum am menționat deja, China nu are un sector financiar modern, privat. SUA au cel mai avansat sistem financiar din lume, care oferă o gamă uneori năucitoare, dar foarte atractivă, de instrumente de depunere.

Simbioza dintre sectorul financiar al SUA și economia americană reală a fost întărită de o reducere drastică a nivelului și a volatilității ratei inflației, schimbare concepută după 1980 de Sistemul Federal de Rezerve condus de Paul Volcker și susținută de Alan Greenspan. Simultan, liberalizarea a sporit capacitatea sistemului financiar american de a adopta măsuri inovatoare.

 

Lecții pentru SUA și China

 

Adam Smith explica acum 230 de ani ideea importantă, deși acum pare de la sine înțeleasă, că scopul principal al economiei de piață, condusă de interese personale luminate, este crearea de avuție care să se reflecte asupra angajaților din economia respectivă. Astăzi vedem poate puțin mai clar că generarea de bogăție emană și din sectorul financiar. Odată generată, avuția trebuie reinvestită dacă vrem ca ea să continue să susțină consumul și formarea de capital suplimentar. Succesul economiei avansate a Americii și creșterea sistemului ei financiar sunt ilustrate probabil cel mai bine de extraordinara creștere și conservare a avuției într-un mediu mai stabil care e dominant de la jumătatea anilor 1980.

În deceniul anterior, cu o volatilitate și o inflație ridicate, capitalul american real net a crescut în medie cu 2,57% pe an. În anii 1990, rata anuală de creștere a fost mai mult decât dublă, 5,25%, înainte de a fi întreruptă de prăbușirea bursei din 2000. Astfel de corecții sunt inevitabile într-un sistem financiar modern. Importantă este recuperarea. Rata creșterii capitalului american a revenit la 4% în anul încheiat în al treilea trimestru al lui 2006, ultima perioadă pentru care avem date complete.

Drumul către dezvoltarea simbiotică a economiilor americană și chineză este clar. America trebuie să continue să mențină deschise piețele de bunuri, pentru a putea beneficia de economia reală puternică a Chinei. La rândul ei, China trebuie să-și deschidă piețele de capital pentru investiții americane în băncile sale, pentru a putea beneficia de sectorul financiar puternic și inovator al Americii.

Drumul nu este ușor de urmat din cauza cercurilor de interese din ambele țări care susțin restricțiile asupra comerțului și a fluxurilor financiare. Dar perseverența și flexibilitatea guvernelor, a companiilor și a instituțiilor financiare atât din China, cât și din SUA, menite să integreze sectoarele reale și financiare ale celor două economii, ar contribui substanțial la sporirea avuției națiunilor moderne. Adam Smith ar fi mândru, atât de China, cât și de America.

Publicat în : Economie  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: