Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Miliardari pe banii noștri (IV)

Cezar DOBRE

Imobiliarele sunt afacerile în care profitul crește de la lună la lună. Evident, pentru asta trebuie să deții informații sau să beneficiezi de ajutor din partea cui trebuie. Pe lângă faptul că sunt rentabile, afacerile imobiliare reprezintă și o formă de spălare de bani. Un material bazat pe articole din „România liberă”, „Gândul”, „Prezent”, „Evenimentul Zilei” și „Adevărul”.



Tunuri imobiliare prin metoda subevaluării

 

Prefectul de Timiș, Ovidiu Drăgănescu, a anunțat că se va adresa Agenției Naționale a Evaluatorilor din România (ANEVAR) cu privire la unele hotărâri controversate ale Primăriei Timișoara, suspectând că “marile tunuri imobiliare se dau cu ajutorul evaluatorilor”.

La ultima ședință de Consiliu Local, aleșii au picat “la mustață” propunerea executivului de a vinde aproape un sfert din subteranul Pieței Operei, cu 600.000 lei.

Cei care au votat acest preț, considerat mult subevaluat, au fost aleșii PNȚCD și PD, dar și liderul de grup al PSD, Sorin Grindeanu, care a susținut că a votat, din greșeală și de oboseală, pentru, și nu contra. Colegii săi din PSD au votat împotrivă ori s-au abținut, ca și consilierii PRM și PNL.

Din discuțiile dintre primarul Gheorghe Ciuhandu, viceprimarul Adrian Orza, șeful comisiei de negociere, consilieri și sefi de direcții, a reieșit că prețul la care se dorea vânzarea ar fi fost și mai mic dacă nu s-ar fi negociat la maximum cu firma de evaluatori “Consultim” și cu firma care a concesionat spațiul. “Această firmă a fost luată prin licitație. Ei nu sunt reprezentanți ai unor firme imobiliare, sunt experți ANEVAR. Decizia de vânzare a pasajului a fost mai gravă decât votul pe care trebuie să-l dăm pentru prețul de vânzare”, a spus Adriana Blaj (PNL), membru în comisia de negociere. La rândul sau, Bogdan Achimescu (PNL), a precizat că pasajul ar putea fi transformat, în viitor, în parcare subterană.

Achimescu a fost revoltat mai ales pe executiv, care i-ar fi păcălit pe consilieri, în iulie 2006, să accepte vânzarea spațiului de aproape 700 de metri pătrați, incluzându-l pe o listă mai lungă, pentru a nu fi observat. “Nu mai contează dacă vreți sau nu să-l vindeți, pentru că deja ați votat”, a încercat să împace taberele secretarul Ioan Cojocari.

În final, propunerea a picat la vot, iar viceprimarul Adrian Orza a replicat că se bucură că s-a decis așa, pentru că oricum nu mai dorește să ia parte la negocieri cu concesionarii vreunui spațiu, pentru a nu fi acuzat că ar avea interese, așa că a lăsat această treabă pe seama aleșilor.

Cazul primarului Aradului    s-ar putea repeta la Timișoara?

Prefectul de Timis, Ovidiu Drăgănescu, a vorbit despre un alt “tun” aprobat de consilierii locali, la finele anului trecut. “Cu ajutorul evaluatorilor se vând spații la preț de nimic, pentru ca apoi să ajungă pe piața liberă la prețuri de șapte-opt ori mai mari. D-aia a ajuns la DNA și primarul Aradului, Gheorghe Falcă”, a menționat reprezentantul guvernului în teritoriu. Acesta a pomenit despre cazul “casei cu iederă”, aflată într-o zonă ultracentrală, pe malul canalului Bega, și care a fost vândută de municipalitate chiriașului, după o evaluare a aceleiași firme, “Consultim”, cu doar 270.000 euro.

Valoarea casei pe piața imobiliară a fost evaluată la 1.000.000 de euro. Drăgănescu a dezvăluit că deja o firmă din Timișoara ar avea în oferta sa respectiva casă, la un preț de 1,7 milioane euro. “Dacă e așa înseamnă că suntem niste proști”, a replicat consilierul local Adrian Pascuta (PRM), unul din cei care a aprobat vânzarea.

Cel mai probabil, hotărârea Consiliului Local Timișoara va fi atacată de Prefectură.

 

Afaceri rentabile cu ADS

 

Dragoș Săvulescu e un nume apărut brusc pe firmament după scandalul nunții de la Palatul Regal. Protagonistul celui mai luxos eveniment monden al anului - nunta sa a costat o jumătate de milion de euro - este unul dintre acționarii de la Dinamo. Cum și-a făcut averea tânărul ginere, care i-a avut printre comeseni pe Mircea Geoană, Neculai Onțanu, Ion Țiriac, Ioan Becali sau Gigi Nețoiu, este un lucru mai puțin cunoscut. După cum au rămas ascunse și motivele pentru care a vizitat recent Departamentul Național Anticorupție.

Mina de aur descoperită de Dragoș Săvulescu a fost Agenția Domeniilor Statului care, pe vremea fostei guvernări, a avut o contribuție decisivă la rotunjirea conturilor tânărului afacerist.

În anul 2004, când șef al ADS era omul PSD-ului, Corneliu Popa, Săvulescu, prin diverși interpuși, a ajuns să controleze o bucată importantă din terenurile de lux ale Capitalei. Zona vizată a fost nordul Bucureștiului, unde își aveau fermele diferite institute de cercetare din subordinea Ministerului Agriculturii. “Ingineriile funciare” prin care Săvulescu a ajuns stăpân pe terenuri evaluate la 100 de milioane de euro au însă o schemă destul de simplă. Oameni din primării și prefecturi dau ponturi despre mari suprafețe de teren, revendicate în comunele din jurul Capitalei. În prima instanță, locația contează mai puțin, importantă fiind suprafața revendicată. Pasul următor era cumpărarea pe nimic a drepturilor litigioase ale revendicatorilor, care trăgeau tot mai puține speranțe în recuperarea terenurilor. Primăriile confirmau faptul că nu dispun de suprafețele necesare pentru a face retrocedarea pe vechile amplasamente, ajungându-se astfel la Administrația Domeniilor Statului, care ar fi trebuit să găsească terenuri libere, pe care să le dea în compensație. O “cârtiță” din ADS era pusă să facă localizarea terenurilor disponibile ce se pretează la compensare.

 

Afacerea Gerota

 

În “afacerea Gerota”, a fost vorba de 4 hectare de teren intravilan pe care se află clădirile părăginite ale Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Bovine Balotești (INCDB). Inițial, institutul s-a opus cererii de retrocedare pe vechiul amplasament, facută de urmașii lui Dumitru Gerota.

Revendicatorii au făcut cerere către ADS, pentru măsuri reparatorii, prin echivalent, iar Academia de Științe Agricole și Silvice, deținătoarea institutului, fără să știe “combinația”, și-a dat acordul pentru compensare. Consiliul de Administrație al ADS dă, în septembrie 2004, acordul de principiu, iar experții Domeniilor Statului identifică terenul. “Cârtițele” din ADS și-au făcut treaba, compensând cele 4 hectare ocupate de construcții părăginite cu 17 hectare de teren extravilan, la stradă, chiar la intrarea în Balotești! Imediat după punerea în posesie, terenul e vândut unui interpus al lui Săvulescu, un anume Ene Ciprian Mihai. Institutul se trezește că, după compensarea făcută de ADS, a rămas cu clădirile, dar nu mai are ferma! Drept pentru care a dat în judecată ADS-ul și pe interpușii afaceristului. O schemă identică a fost pusă în practică de Săvulescu la obținerea a câteva zeci de hectare de teren în zona rezidențială din Băneasa. Afacerea respectivă, despre care “Gândul” a relatat pe larg, a însemnat “teleportarea” unor terenuri din fundul Ilfovului fix lângă Academia de Poliție, unde foștii prieteni de la ADS identificaseră 18 hectare libere. Printre interpușii folosiți în această operațiune la cumpărarea drepturilor litigioase pe baza cărora s-a făcut cererea de compensare cu “mina de aur” din Băneasa, Săvulescu s-a folosit și de numele femeii de serviciu de la firmă, Maria Mariuța, devenită astfel, în acte, mare latifundiar. Ghinion, însă, până să fie făcută punerea în posesie, guvernarea se schimbă și Corneliu Popescu pleacă de la ADS. Noua conducere a Domeniilor Statului constată că, dacă ar fi dat curs schimbului cerut, ar fi comis o ilegalitate, din simplul motiv că terenul solicitat pe baza Legii 10 se afla în extravilan, deci nu făcea obiectul respectivei legi.

 

Afaceri marca „Mazăre”

 

Familia Elenei Ștefănescu din Constanța a avut înainte de 1947 un teren situat undeva între kilometrii 4 și 5 (periferia orașului). În anii de după revoluție, membrii acestei familii au făcut cerere de revendicare la Primăria Constanța pentru a-și recâștiga proprietățile. Ca peste tot în România, lucrurile s-au mișcat greu în această privință. În 2002 însă, comisia locală de aplicare a Legii 10/2001 a dat câștig de cauză familiei Ștefănescu. Mai întâi, comisia a apelat la niște evaluatori care au ajuns la concluzia că terenul revendicat, undeva, la marginea Constanței, valorează 80 de euro metrul pătrat. Apoi, aceeași comisie a ajuns la concluzia că terenul nu poate fi retrocedat în natură – loc pe loc – și că trebuie să aibă loc o compensație. Urmarea: familia Ștefănescu a primit în schimb un teren în Mamaia, exact pe locul pe care se află acum parcul de distracții Aqualand. Aceiași evaluatori tocmiți de primărie s-au pus din nou pe treabă și, în final, au ajuns la concluzia că prețul metrului pătrat din zona Aqualand Mamaia este de doar 20 de euro. Verdict în baza căruia comisia locală a hotărât că moștenitorii Ștefănescu merită o suprafață de patru ori mai mare decât cea solicitată, adică fix 141.920 metri pătrați. Diferența evidentă de valoare dintre cele două terenuri a dat naștere unei suspiciuni cât se poate de legitime. De ce ar fi făcut Comisia locală de aplicare a Legii 10 un asemenea serviciu unei familii obișnuite din Constanța? Se pare că acest serviciu nu a fost făcut, de fapt, familiei Ștefănescu. Terenul în discuție a fost vândut imediat firmei „Aqualand” SA (cea care a ridicat parcul de distracții cu același nume și care, la data respectivă, avea printre acționari și societatea „Pomacost” SA, în spatele căreia se spune că s-ar fi aflat la vremea respectivă primarul Radu Mazăre). Între timp, acționariatul de la „Aqualand” s-a schimbat și o găsim aici pe Sorina Gina Moscu Hortolomei, o altă persoană al cărui nume este legat de afacerile lui Radu Mazăre. Am încercat să vorbim telefonic cu cineva din familia Ștefănescu, pentru a afla în ce condiții au vândut terenul firmei „Aqualand”. „Nu vorbesc cu ziariștii!”, a fost răspunsul pe care l-am primit de la cineva care s-a recomandat Elena Ștefănescu.

(Continuare în numărul următor)

Publicat în : Politica interna  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: