Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un nou război fratricid...

Cristian BANU

Nici nu s-au evaporat bine bulele din șampania integrării, și Stolojan și apropiații săi au lansat atacuri în cascadă la adresa PNL și a lui Călin Popescu Tăriceanu dimpreună cu lingușeli la adresa PD. Majoritatea analiștilor văd în acest nou atac o nouă strategie de acțiune a lui Traian Băsescu, atacarea prin interpuși. Credem însă că este o explicație greșită.

 



O premisă greșită

 

Nu credem că PLD este creația lui Traian Băsescu (deși, într-un anume sens, este, însă nu ca partid apărut la ordinele Cotrocenilor, cum îl văd ceilalți analiști). Mai degrabă platformiștii încearcă să profite de pe urma asocierii cu Traian Băsescu și a mâinii întinse de PD.

Sondajele apărute la sfârșitul anului trecut demonstrează însă că PLD nu a luat prea mulți alegători de la PNL, ci aproape integral de la PD, care ajunge de la circa 30% la puțin peste 22%, sub procentele PSD. Prin poziționarea platformiștilor ca „populari”, se anulează orice posibilitate de a mai atrage electoratul liberal. De altfel, dacă Stolojan și grupul său ar fi avut sprijin în sânul PNL și ar fi beneficiat de simpatia reală a electoratului liberal, măcar una din cele trei tentative de puci ar fi reușit și nu ar fi fost nevoiți acum să-și facă un alt partid.

Chiar dacă Traian Băsescu nu este întotdeauna prieten cu logica, crearea unui mare partid prezidențial nu are nici o logică și el a repetat acest lucru de mai multe ori, fără a fi însă și crezut. Președintele are deja un partid care îl ascultă cuminte, care ajunsese la o poziție confortabilă în sondaje practic fără să facă nimic. Stolojan i-a fost util atâta vreme cât era în PNL și crea acolo dezordine, conducând la scăderea PNL în sondaje, deși Traian Băsescu se putea descurca foarte bine și fără el. În plus, Băsescu și Stoica nu sunt chiar cei mai buni prieteni.

În realitate însă, Stolojan a încetat să-i fie cu adevărat util lui Traian Băsescu încă din campania electorală, când acesta nu reușea să depășească un nivel care nu-i garanta nici măcar accederea în turul doi al alegerilor prezidențiale, de aceea i-a luat locul. Apoi, nu i-a oferit decât un post onorific de consilier la Cotroceni. Dacă între cei doi ar fi fost o mare dragoste, sunt convins că Băsescu i-ar fi oferit lui Stolojan ceva mai consistent fiindcă în perioada când „dragă Stolo” nu declanșase încă ofensiva împotriva PNL i s-ar fi putut oferi o poziție mai importantă fără ca PNL să protesteze. De altfel, Traian Băsescu și-a răsplătit mereu apropiații – Claudiu Săftoiu a ajuns până la urmă conducătorul SIE, Vasile Blaga este ministru, Emil Boc este primar la Cluj, Videanu la București, Anca Boagiu – ministrul Integrării, Elena Udrea – ocupă o funcție înaltă în PD ș.a.m.d. ªi nu se poate spune că oportunitățile au lipsit. I s-ar fi putut oferi un post de vicepremier, responsabil pentru economie (postul inițial al lui Videanu), de exemplu, care i-ar fi venit lui Stolojan ca o mănușă.

 

PLD a devenit o problemă pentru PD

 

În momentul de față, PLD a ajuns o problemă serioasă pentru PD. Cât timp era o grupare care stătea pe margine și bombănea la Tăriceanu era OK. Mai dispuneau și de vreo 30 de parlamentari care ar fi fost utili la șicanarea premierului, deci totul era frumos pentru democrați care își puteau permite să-i încurajeze pe platformiști. Însă, în momentul în care platformiștii le iau aproape opt procente din electorat, lucrurile nu mai devin atât de roz. Una era când cele 30 de procente erau împărțite în interior și era satisfăcută clientela proprie (mă rog, poate câteva posturi sacrificate pentru Stolojan și apropiați săi), alta este când din aceste procente trebuie oferite o treime altui partid și, dacă această creștere va continua, chiar mai mult de o treime. Chiar și în cazul unei fuziuni, tot vor apărea nemulțumiri și frustrări în partid, atâta vreme cât cele două partide se hrănesc din același electorat. Războiul „fratricid” din sânul PNL se va muta acum la PD, chiar dacă aparent totul este bine și frumos.

 

Explicația succesului PLD

 

Cum se explică succesul atât de rapid al platformiștilor care nici nu s-au înființat ca partid și au și ajuns la un scor de partid parlamentar în vreme ce alte construcții politice similare au eșuat? Explicația este una foarte simplă: din cauza PD.

Democrații au ajuns de la 5 la 30% exclusiv ca urmare a transferului de popularitate de la Traian Băsescu la partid. Liderii săi nu s-au făcut remarcați decât prin demagogie, iar unii în mod negativ, printr-o prestație dezastruoasă. Mă îndoiesc că vreun bucureștean va mai vota în viitorul apropiat cu cineva de la PD după prestația catastrofală a lui Videanu și există semnale că și clujenii gândesc la fel relativ la Emil Boc. Starurile PD, Monica Macovei, este percepută ca independentă, iar Gheorghe Barbu (unul dintre cei mai buni miniștri ai cabinetului Tăriceanu) este mult prea modest și evită aparițiile publice. În rest, democrații au păstrat un „low profile”, în umbra lui Traian Băsescu. Astfel, în doi ani de guvernare, ei lasă impresia că nu au făcut nimic notabil, decât s-au ciondănit cu PNL.

Apariția platformiștilor a tulburat însă liniștea democraților. Inițial, aceștia au fost considerați un simplu instrument de slăbire a PNL. Din când în când, democrații mai făceau câte un gest de natură a pune paie pe foc, fără însă a acționa decisiv, strategia fiind probabil „când doi se ceartă, al treilea câștigă”. Numai că Stolojan și Mona Muscă au două atuuri pe care nici un lider PD nu le are: o imagine bună și capacitatea de a da senzația că muncesc pentru oameni. În campania din 2004, amândoi au colindat țara în lung și-n lat, ceea ce fac și acum pentru promovarea partidului. Dar nici unul, nici celălalt nu au capacitatea de a colecta voturi prin ei înșiși. Atunci când Stolojan s-a prezentat în fața alegătorilor de unul singur, a eșuat. Nici măcar în PNL Stolojan nu ar fi adunat suficiente voturi dacă nu ar fi fost ajutorul lui Valeriu Stoica.

Or, ce se întâmplă acum? Avem două grupări percepute ca fiind „ale lui Băsescu”: gruparea legitimă, Partidul Democrat, care s-a mulțumit să stea cuminte în banca ei, ascultând de „tătuc”, dar nefăcând mare lucru în plan public pentru a-l ajuta pe președinte, și gruparea Stolojan, gruparea „nelegitimă”, un fel de „copil din flori” al președintelui, care vine acum și-și revendică o parte din moștenirea tatălui. Numai că acest al doilea „copil” este foarte activ mediatic și se grăbește să-l ajute pe tătuc. Platformiștii au preluat toate temele prezidențiale și le recită virulent – mai virulent chiar decât președintele însuși – pe oriunde apucă. ªi, fiind „new kids on the block”, beneficiază de o expunere media mult mai importantă decât PD.

În aceste condiții, Stolojan & Co. au ajuns să fie considerați mai „ai lui Băsescu” decât înșiși democrații, astfel încât a început transferul de popularitate de la președinte către ei. Între activul și vehementul Stolojan și Boc, majoritatea îl vor prefera pe Stolojan.

 

Agitația PLD

 

În aceste condiții, cred că acțiunile PLD din ultima vreme nu îl vizează în mod special pe Tăriceanu sau PNL, cât reprezintă o declarație de dragoste fierbinte față de Traian Băsescu. Este o modalitate de declarare a supunerii și o încercare de a se face utili (cam la modul în care în anii ’90 Vadim Tudor se făcea util lui Ion Iliescu umplându-i de zoaie pe toți dușmanii acestuia), de a arăta tatălui că ei sunt copiii cei mai buni și mai frumoși care merită toată dragostea prezidențială. Lingușind PD, spunând că ei ar trebui acum să dea premierul, platformiștii vor să liniștească temerile PD-iștilor – fiindcă evoluția lor politică pe termen scurt depinde de bunăvoința lui Traian Băsescu – până când își vor asigura o creștere consistentă.

Astfel, Traian Băsescu este pus într-o situație destul de neplăcută. 99% din electorat este convins că PLD este creația sa, dar PLD „canibalizează” PD-ul și poate crea probleme interne mari pe termen lung.

 

Chestiunea fuziunii

 

Toată lumea se așteaptă ca cele două partide să fuzioneze, însă pentru o fuziune ambii parteneri trebuie să aducă ceva. În momentul de față, PLD nu poate aduce mare lucru în afară de un grup de frustrați din PNL și un altul de traseiști politici (care ar fi putut fi preluați direct de PD). Grupul platformiștilor nu a adus electorat propriu (de la PNL sau de la PSD, de oriunde), ci a preluat din electoratul PD. Din acest punct de vedere, PD nu are absolut nici un avantaj de pe urma platformiștilor, ba, din contră, are mai multe dezavantaje de imagine. De aceea este Stolojan atât de activ și virulent, fiindcă, în momentul în care democrații și președintele Băsescu își retrag sprijinul, toată construcția lui politică se poate prăbuși instantaneu. În momentul de față, PLD-iștii trăiesc doar fiindcă sunt percepuți ca fiind oamenii lui Traian Băsescu, nu pentru ideile lor – care sunt pe cât de puține, pe atât de fixe. PD ar fi încurajat mișcarea disidentă a liberalilor dacă ea ar fi rămas o problemă a liberalilor. În momentul de față, este mai mult o problemă a democraților decât a partidului de unde au plecat cu mâna goală platformiștii, de aceea nu cred că se va mai pune problema unei fuziuni între cele două partide.

 

Primele distanțări

 

Anunțul lui Emil Boc, conform căruia PD nu dorește schimbarea protocolului Alianței – adică postul de premier, cum insinuase Theodor Stolojan – și că nu intenționează să invite PLD la guvernare, a fost ignorat în mare măsură de mass-media, blocată în paradigma războiului PD-PNL, și reprezintă o lovitură puternică la adresa lui Stolojan & Co., un semn că aceștia și-au depășit „mandatul”. Ar putea fi un semn că PD-iștii au conștientizat că au o problemă serioasă și înțeleg că a apărut și pentru ei concurența.

Această situație va duce la apariția unei gelozii între cei doi copii ai președintelui. Cheia o va reprezenta însă prestația lui Traian Băsescu. Iar declarația lui Emil Boc – mult mai curajos și mai dur la adresa PLD decât pozițiile de până acum care întrețineau o ambiguitate interesată – mă face să cred că președintele a ales și că în viitorul apropiat este de așteptat o anumită distanțare a sa de PLD. Probabil că atât Traian Băsescu, cât și democrații se așteptau ca platformiștii să aducă ceva în parteneriat – adică o parte din electoratul liberal și cel de la PSD. Cum acest lucru nu s-a petrecut, probabil că democrații vor încerca să „limiteze pierderile”.

Rămâne de văzut dacă în eventualitatea distanțării lui Traian Băsescu platformiștii vor reuși să păstreze din electoratul căpătat ca urmare a identificării lor ca „oamenii lui Băsescu”. Pentru PLD se apropie momentul tăierii cordonului ombilical și vor trebui să demonstreze că pot trăi și fără “aparate”.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: