Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Refacerea PSD

Mihaela ENACHE

La scurt timp după pierderea puterii, în decembrie 2004, conducerea PSD a reluat o mai veche teză cu privire la evoluția unui guvern format de o coaliție de dreapta. Ca și în 1996, PSD a apreciat că noul guvern va suferi un eșec datorită structurii sale eterogene.



O astfel de logică părea destul de realistă în condițiile în care în România un guvern de coaliție pare să fie, încă, sortit eșecului. În mod firesc, datorită imaturității clasei politice și, în speță, a partidelor politice, posibilitatea coagulării, a compatibilizării forțelor politice în vederea unei guvernări eficiente este, încă, extrem de redusă. Pentru liderii PSD era evident că formula guvernării CDR urma să se repete și după 2004. Actorii politici erau diferiți, este adevărat, iar personalitatea puternică a președintelui Traian Băsescu putea să aducă elemente de noutate care să schimbe acest eventual scenariu. Se considera că acesta va fi capabil să mențină și să impună o coaliție puternică și unitară. Eventualitatea ca această evoluție să nu fie neapărat similară cu perioada CDR, dar și înțelegerea faptului că aderarea la Uniunea Europeană presupune noi exigențe au determinat conducerea PSD să realizeze faptul că partidul are nevoie – în mod real – de o schimbare majoră și să demareze, finalmente, o reorganizare a structurilor sale interne. Revenirea PSD în prim-planul scenei politice și refacerea credibilității sale sunt condiționate, grosso modo, de doi factori esențiali. Pe de o parte, este vorba despre reorganizarea internă, ce include deopotrivă o reactualizare programatică și statutară, dar și o refacere la nivelul structurilor – organizații, organe de conducere, resurse umane. Pe de alta, s-a avut și se are în vedere abordarea unei strategii relaționale cupartidele de la putere și cu cele din zona parlamentară, astfel încât să-și definească în mod coerent statutul de principal partid al opoziției.

 

În vizor, organizarea internă

 

În ceea ce privește organizarea internă, aceasta pare să fie un proces sinuos deoarece presupune o reconsiderare și o adaptare la noile condiții politice și socio-economice ale structurilor sale. Acest demers trebuia să se facă avându-se în vedere și o echilibrare a forțelor interne, concomitent cu promovarea unor lideri tineri și profesioniști. În principal, acest proces a urmărit schimbări la nivelul structurilor naționale de conducere și al politicii resurselor umane, prin promovarea unor persoane tinere în funcții de conducere. Pe de altă parte, la nivel programatic, s-a procedat la o reactualizare a documentelor statutare, o adaptare a ofertei sale politice deopotrivă la noile realități socio-politice ale societății românești și la principiile social-democrației europene. În vederea unei funcționări eficiente și a eliminării paralelismelor structurale, PSD a demarat un proces major de reorganizare. Congresul extraordinar din decembrie 2006 a reprezentat un punct de cotitură în acest sens. Un prim pas s-a făcut prin alegerea lui Titus Corlățean în funcția de secretar general al partidului – situație ce a fost percepută, deopotrivă de mass-media, dar și de către organizațiile județene, ca un fapt benefic și încurajator.

În perioada ce a urmat congresului, conducerea PSD a urmărit să clarifice repartizarea responsabilităților la nivel de vicepreședinți și secretari executivi. Acest demers a avut ca efect eliminarea confuziei și a suprapunerii unor responsabilități ce reveneau deopotrivă vicepreședinților și secretarilor executivi. Astfel, s-a decis ca domeniile de responsabilitate pentru vicepreședinți să corespundă departamentelor de activitate stabilite în sediul PSD din Băneasa. S-a dorit o mai strânsă corelare a activităților din cele două sedii ale PSD, dar și o dinamizare a departamentelor partidului. Deoarece se estimează că acestea prefigurează schema guvernamentală pe care o va propune PSD, s-a operat și o regândire a principalelor domenii. Constituirea celor 15 domenii noi – corespunzătoare viitoarelor ministere – s-a făcut ținându-se cont de noile priorități ale României în contextul admiterii în structurile comunitare. Bunăoară, departamentul Relații externe, România post-aderare și relațiile cu comunitățile românești, coordonat de Vasile Pușcaș sau departamentul Energie, resurse și politici industriale au avut în vedere o adaptare la zonele care prezintă interes pentru procesul integrării. Deși pe parcurs se mai pot produce unele modificări, elaborarea noilor domenii de activitate pentru departamente și clarificarea relației de coordonare între vicepreședinți și departamente au fost un aspect pozitiv. De asemenea, extinderea numărului de vicepreședinți și creșterea responsabilității acestora, precum și atragerea unui număr mai mare de reprezentanți ai filialelor au o semnificație clară – un mai mare transfer de putere către această funcție și o tendință de democratizare internă în PSD. Această tendință este tot mai vizibilă și la celelalte partide politice.

Conceput ca un corp operativ, grupul de secretari executivi a primit sectoare noi de activitate – marketing politic, management operațional, baze de date etc. Putem să presupunem că motivația introducerii acestor noi domenii este legată de intenția PSD ca aceste structuri – dinamice și reactive – să ofere informație, să susțină și să completeze activitatea domeniilor repartizate vicepreședinților. Concomitent cu restructurarea acestor domenii s-a operat și promovarea unor lideri mai puțin cunoscuți din mass-media– Liviu Dragnea, Constantin Niță, Ion Cindrea – și cu o imagine publică bună.

Un alt aspect important și extrem de sugestiv pentru procesul de democratizare – în general – a formațiunilor politice în ultimii ani, se referă la o mai consistentă implicare a șefilor de filiale în activitatea de partid. Șefii și reprezentanții din teritoriu încep să participe de facto la activitatea curentă a partidului – situație ce urmărește, în principiu, o aprofundare a relației centru-teritoriu, o mai bună cunoaștere a problemelor din filiale.

În ceea ce privește evoluția raporturilor interne, PSD pare să fi reușit, în urma congresului din decembrie 2006, să stabilească un echilibru relativ între grupările interne. Acceptarea funcției de președinte de onoare de către Ion Iliescu, dar și prezența sa la ședințele PSD relevă o diminuare a tensiunilor interne. Promovarea echilibrată în structurile de conducere a unor lideri percepuți ca aparținând unuia sau altuia dintre grupuri evidențiază stabilirea unui compromis în interiorul partidului.

 

Relația cu partidele de la putere

 

Un al doilea aspect care va condiționa evoluția viitoare a PSD se referă la strategia privind gestionarea relațiilor cu partidele aflate la putere. Pentru PSD, poziționarea clară în raport cu partidele din Alianța D.A. și asumarea statutului de principal partid de opoziție sunt condiții esențiale pentru a se delimita în spațiul politic. Până acum, PSD a abordat conjunctural relațiile cu PNL și PD, criticând sau susținând anumite proiecte politice. Speculațiileprivind o relație mai bună și chiar o posibilă colaborare a PSD fie cu PD, fie cu PNL au reprezentat un veritabil motiv de amenințare folosit de cele două formațiuni una împotriva celeilalte, alimentând astfel conflictul și sugerând o posibilă izolare a PD sau PNL pe scena politică și, în mod special, în Parlament. În mod oficial, PSD a anunțat că Alianța D.A., în ansamblul său, este principalul adversar politic, iar poziția adoptată în cazul „crizei biletului” a confirmat această poziționare. Solicitarea suspendării președintelui Băsescu și demiterii premierului Tăriceanu reprezintă o acțiune ce are ca finalitate întărirea poziției sale de partid în opoziție.Este greu de apreciat în ce direcție va evolua relația PSD cu Alianța D.A. În mod cert, ea va depinde și de discuțiile cu alte partide din opoziție, dar și de evoluția conflictului dintre PNL și PD. Pe termen scurt este posibilă o delimitare clară a PSD de cele două formațiuni, pe termen lung, crearea unei punți de colaborare cu una dintre ele poate fi o ipoteză credibilă, dat fiind că un guvern minoritar nu prea are șanse de realizare. Deoarece șansele de reconciliere între acestea două sunt extrem de reduse, iar nevoia unei susțineri parlamentare devine esențială pentru menținerea actualului Executiv, se poate aprecia că poziția PSD devine una mult mai importantă comparativ cu anul trecut. Deși unii analiști au apreciat PSD ca principal câștigător în conflictul PNL-PD, se poate considera că această poziție depinde de abilitatea cu care social-democrații vor aborda această criză, dar și efectele ei. Ne referim nu doar la negocierile și discuțiile care se vor purta cu alte partide din opoziție cu privire la această criză, dar și la ceea ce va defini PSD – calitatea echipei, credibilitatea ofertei politice și a unor proiecte realizabile în condițiile viitoarei campanii electorale. Trebuie să subliniem că există un risc real al scăderii încrederii populației în partidele parlamentare și o orientare a acesteia către formațiuni populist-naționaliste.

 

Cum este văzut PSD de opinia publică

 

Comparativ cu ultimul an, PSD pare să se situeze mai bine la nivelul percepției publice. Deși este orientată în mare parte spre activitatea partidelor de la putere, mass-media manifestă o oarecare reticență față de proiectele PSD, dar a renunțat la atacurile virulente din anii precedenți. Dat fiind faptul că starea de conflict dintre PNL și PD reușește să acopere aproape exclusiv zona de interes a mass-media, reprezentanții PSD sunt mai puțin vizibili și, în cele mai multe cazuri, ei se raportează la problemele actualei guvernări.

Pentru PSD rezultatele pe care le va obține la alegerile din mai 2007 pentru Parlamentul European vor avea o importanță covârșitoare. Nu doar pentru că este vorba despre accesul la grupul socialiștilor europeni – o formațiune cu mare putere de decizie la nivelul Legislativului european –, dar și pentru că rezultatele obținute vor fi apreciate ca un barometru al evoluției PSD și un semnal pentru alegerile generale.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: