Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bilanț la doi ani de mandat

Dan BARBU

La doi ani de la preluarea mandatului de președinte al României, tragem linie și încercăm să evaluăm prestația politică a lui Traian Băsescu. Nu sunt puține vocile care îi reproșează președintelui Traian Băsescu faptul că este un politician fără proiect politic. Deși a inițiat foarte multe teme pe piața politică, majoritatea dintre acestea fie s-au consumat fără să-i aducă un câștig la capitolul imagine, fie au un risc ridicat de a se întoarce chiar împotriva celui care le-a inițiat. Fie că vorbim despre lupta împotriva corupției, de “dosariadă”, de condamnarea comunismului sau de piața energiei, fiecare dintre acestea au numeroase semne de întrebare și par să nu fie extrem de solide.



Lupta împotriva corupției la nivel înalt. Adrian Năstase, Dinu Patriciu și… atât

 

A început în forță, dar s-a stins treptat. E vorba despre anchetarea și judecarea unor mari cazuri de corupție. Dosare ca Zambaccian, cu implicarea lui Adrian Năstase, sau Rompetrol, cu implicarea lui Dinu Patriciu, sunt acum pe masa judecătorilor. Ele sunt însă atât de stufoase, iar cei doi au avocați atât de buni încât cu siguranță judecarea proceselor va dura ani de zile. În schimb, sub mandatul lui Traian Băsescu s-a afirmat conceptul de „telejustiție”. Aproape zilnic avem informații, vedem la televizor sau citim în presa scrisă despre audieri la Parchet, la DNA. Oameni de afaceri importanți, politicieni cu rang înalt au trecut pragurile celor două instituții, în calitate de martori sau chiar de inculpați în diferite dosare. Dar cam atât. Nu există condamnări, în schimb există un grad înalt de neîncredere în munca procurorilor, dar și a judecătorilor. De aici și până la a spune că unele dintre aceste dosare au și implicații politice nu mai este decât un pas. De ce Adrian Năstase? De ce Dinu Patriciu? Adrian Năstase a fost prim-ministru, este un lider important al opoziției și ar fi putut rămâne, la fel ca în 2004, un adversar redutabil pentru Traian Băsescu. În plus, Adrian Năstase este victima perfectă a „telejustiției”. Atacul la Dinu Patriciu are mai degrabă o componentă economică, dar nu trebuie neglijat aspectul politic. Patriciu a fost și va fi în continuare cel care conduce din umbră PNL, adică partidul politic care a refuzat fuziunea cu PD și care l-a atacat de nenumărate ori pe președintele Traian Băsescu. Deși a câștigat alegerile având printre slogane „Să-i ardem pe corupți”, Traian Băsescu riscă să transforme lupta împotriva corupției într-o simplă vendetă politică.     

 

„Dosariada” și disputa dintre „securiștii buni” și „securiștii răi”

 

Președintele Traian Băsescu și-a asumat în 2006 riscul de a declanșa așa-zisa “Dosariadă”. Mai întâi a mediat scandalul generat de numirea lui Corneliu Turianu la șefia CNSAS. S-a ajuns la o soluție de compromis: Claudiu Secașiu. Nu trebuie uitat că, în contextul scandalului legat de numirea noii conduceri a Colegiului CNSAS, Traian Băsescu a fost huiduit pentru prima oară de la preluarea mandatului de șef al statului. În altă ordine de idei, declanșarea „dosariadei” a dus la predarea unui număr important de dosare de la serviciile de informații. Mai mult sau mai puțin obiectiv, trei nume importante ale vieții politice, Dan Voiculescu, Mona Muscă, Rodica Stănoiu, s-au aflat pe lista celor cu verdict de poliție politică. Au fost și încercări de a atrage în jocul politic al dosarelor de la Securitate numele președintelui Traian Băsescu. Acesta a reușit însă să blocheze atacurile, folosind o sintagmă care probabil va face carieră: „Dați-mi dosarul și îl public”. Întreaga discuție în jurul „dosariadei” a avut pe alocuri și derapaje. Printre acestea cel legat de discuția promovată și provocată, mai mult sau mai puțin intenționat, că au existat „securiști buni” și „securiști răi”. În aceste condiții, este greu de crezut că din sutele de mii de dosare, unele dintre ele trecute la siguranță națională, doar doi sau trei politicieni importanți au făcut poliție politică. Din această cauză, „dosariada” poate fi inclusă și ea în categoria armelor folosite în bătălia politică.

 

Condamnarea comunismului – mai multe contestații decât aprecieri  

 

Cu siguranță atunci când Traian Băsescu a decis să formeze o comisie prezidențială, care să publice un raport științific pe baza căruia să fie condamnat comunismul, s-a gândit că ar putea fi unul din acele proiecte politice cu care s-ar putea mândri. Ce a urmat însă a declanșat un adevărat război politic. Președintele Traian Băsescu a fost huiduit în Parlament, iar raportul privind condamnarea comunismului este contestat puternic chiar de istorici și oameni de știință. În plus, adversarii politici au acuzat duplicitatea președintelui Traian Băsescu, care a condamnat oficial comunismul, dar în același timp a spus că o lege a lustrației este inutilă în acest moment. Practic, dintr-un proiect politic croit special pentru a aduce puncte, condamnarea comunismului nu a făcut decât să dezbine clasa politică și societatea civilă.

 

Piața energiei – o sabie cu două tăișuri pentru Traian Băsescu

 

Dacă în urmă cu mai bine de un an șeful statului vorbea despre „băieții deștepți” de pe piața energiei, spre sfârșitul anului 2006 lucrurile au început să se miște. A fost desecretizat contractul de privatizare al Petrom. Imediat au fost declanșate proceduri de control care au culminat cu anchete penale în cazul a doi miniștri ai Cabinetului Tăriceanu și arestări ale unor intermediari de pe piața energiei. S-a format așa-zisul „Dosar al privatizărilor”. Deși la prima vedere părea un dosar construit solid de procurori, cu acuzații grave de spionaj, trădare sau subminarea economiei naționale, așa cum s-a întâmplat și cu alte dosare penale importante, și în acest caz lucrurile încep să scârțâie. Suspecții încep să fie eliberați și nu este exclus să asistăm și la schimbări de încadrări juridice pentru inculpați. Două sunt riscurile majore pentru imaginea președintelui Traian Băsescu în problema pieței energetice. Unu: atâta timp cât prețurile la gaze, carburanți și curentul electric vor continua să crească, ceea ce e foarte posibil, întreaga inițiativă legată de desecretizarea unor contracte din piața energiei nu va avea efectul scontat. Doi: așa cum se prezintă acum, „Dosarul privatizarilor” riscă să fie inclus și el în „telejustiția” care a dominat o mare parte a mandatului de președinte al lui Traian Băsescu.

 

Războiul între palate a atins apogeul  

 

Chiar dacă președintele Traian Băsescu a refuzat să recunoască faptul că ar exista o dispută între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria, faptele și evenimentele au arătat contrariul. Cel mai important eveniment a venit dinspre Traian Băsescu care a recunoscut că regretă numirea lui Călin Popescu Tăriceanu în funcția de prim-ministru. A fost practic o oficializare a rupturii dintre cei doi demnitari, cu consecințe asupra relației dintre PNL și PD. Un singur proiect politic nu a fost pus în practică de Traian Băsescu: alegerile anticipate. Așa cum arată lucrurile, nici în 2007 nu sunt șanse să avem alegeri anticipate din cel puțin două motive: este un an preelectoral, iar din punct de vedere constituțional sunt foarte greu de declanșat. Un alt proiect politic pe care Traian Băsescu va încerca să-l pună în practic este legat de debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu de la conducerea Guvernului. Nu trebuie uitat însă că premierul Tăriceanu a dovedit că este un bun încasator politic, care uneori l-a luat prin surprindere chiar și pe Traian Băsescu.

La doi ani de la preluarea mandatului de președinte al României, Traian Băsescu a pus în practică ceea ce a promis: a fost un „președinte-jucător”. A jucat pe mai multe fronturi, dar în schimb și-a făcut și mai mulți dușmani. Riscul cel mai mare care îl paște pe Traian Băsescu în 2007 este faptul că ar putea fi izolat pe scena politică.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: