Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Kurt Gartlehner: «Cine să fie controlat de către Parlament? În primul rând, Guvernul!»

Alexandru-Dan TODERICIU

Revista noastră inițiază în acest număr o serie de interviuri cu parlamentari din țările Uniunii Europene. Seria debutează cu un interviu cu deputatul Kurt Gartlehner, din parlamentul austriac.

Deputatul Kurt Gartlehner (n. 03.10.1952), membru în Parlamentul vienez din 1990, este un prieten al României, țară pe care o vizitează constant, având investiții în domeniul agrar (o pasiune a sa fiind apicultura). După alegerile din toamna anului trecut, ing. Gartlehner este primul politician austriac care comentează pentru o revistă românească șansele formării unei noi coaliții guvernamentale în Austria. Fiind vicepreședinte al Comisiei Parlamentare de anchetă în ceea ce privește activitatea instituției de supraveghere financiar-bancară austriacă, subiectul cel mai “fierbinte” al sfârșitului de an politic 2006, Gartlehner scoate în evidență că aceste forme de control parlamentar nu sunt “tribunale politice”, ci “mijloace de clarificare a răspunderii politice”.



Cum estimați astăzi rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc în toamna anului trecut? Au fost fără echivoc? Se află Austria în fața unei schimbări de regim?

Rezultatul alegerilor este de necontestat, Guvernul care până mai ieri conducea cu majoritate de voturi le-a pierdut, mai deținând astfel în Parlament doar 38% față de 52% din mandate. Varianta cea mai rezonabilă ar fi o coaliție a celor două mari partide, Partidul Social-Democrat din Austria (SPÖ) și Partidul Popular din Austria (ÖVP). Mai mult ca niciodată, dezideratul Partidului Social-Democrat este de a se ajunge la formarea unui guvern stabil. Forțele raționale din cadrul ÖVP sunt de aceeași părere, deoarece, în esență, există o serie de puncte comune. Din păcate, se observă cum conducerea ÖVP-ului își estimează încă pierderile “lingându-și rănile” urmărind astfel interese mai degrabă individuale. Nu cred însă că Partidul Popular și-ar dori alegeri anticipate deoarece ar pierde masiv. Nădăjduiesc că totuși vom găsi o cale comună.

Cum calificați reacțiile politice de până acum ale partidelor parlamentare față de eforturile Partidului Social-Democrat de a forma o așa-zisă “mare coaliție” împreună cu Partidul Popular? O coaliție în trei, împreună cu H.C. Strache, cunoscut și în România pentru atitudinile șovine, ar fi astăzi, la nivel internațional, mai lesne de acceptat decât în anul 2000?

O “mare coaliție” ar fi soluția cea mai rezonabilă și mai stabilă. Este de neînțeles atitudinea de contestare din partea Partidului Popular față de această soluție. Ar fi de altfel pentru prima dată în istoria de după război a Austriei când un fost partid de guvernământ ar renunța la posibilitățile de implicare refuzând orice dialog. Schüssel a speculat ideea unei coaliții între partidul său, Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ), și Partidul Libertății din Austria (FPÖ); nu consider această variantă ca fiind probabilă. Motivele se regăsesc atât în interiorul Partidului Libertății, cât și în cel Popular. Momentan, posibilitatea unei mari coaliții este din nou luată în calcul. Cât despre H.C. Strache, acesta nu intră în discuție, partidul său – Partidul Libertății – dorește să rămână în opoziție.

 

Ce soluții alternative ar fi puse în discuție dacă negocierile privind “marea coaliție” ar eșua? Are Partidul Social-Democrat un plan de rezervă? 

Alfred Gusenbauer a făcut propuneri precise pentru ca negocierile privind viitoarea coaliție să fie repede încheiate, încă înainte de Crăciun. Dacă într-adevăr discuțiile ar eșua, atunci varianta unui guvern minoritar ar fi de luat în seamă. În acest caz, ar fi de imaginat un guvern minoritar cu o majoritate flexibilă în Parlament. Această variantă însă nu este specifică tradiției austriece. Parlamentul ar fi astfel reevaluat devenind centrul puterii – de altfel o situație inovativă.  

 

Cum ar reacționa populația austriacă în fața unor alegeri anticipate? Când credeți că aceste alegeri ar putea avea loc?

Populația nu dorește alegeri anticipate, ea dorește ca problemele existente să fie rezolvate, nu se dorește instaurarea unei stări de inerție. Ce ar fi dacă noi alegeri ar duce la același rezultat?! Nu am progresa deloc. Întrebarea privind data unor anticipate nu are astăzi un răspuns clar. Presupun că acest lucru nu se va întâmpla prea curând. 

Explicați-ne rolul politic deosebit al celor două Comisii parlamentare de anchetă de la Viena. Având în vedere faptul că la “putere” se află încă vechiul Guvern și în Parlamentul actual este activă o altă constelație politică, putem vorbi despre o “coabitare”? A mai existat în istoria contemporană a Austriei o situație asemănătoare sau vorbim despre o stare politică deosebită?

Sunt două teme total diferite, una fiind comisiile de anchetă și cealaltă fiind rolul unui fost guvern în perioada de tranziție, după alegeri. Despre „coabitare“ nici nu poate fi vorba. Este o tranziție normală până la formarea unui nou guvern după alegeri, nefiind însă o soluție de lungă durată.

Cât despre comisiile parlamentare de anchetă, pot să vă spun că este un principiu fundamental al democrației, ca Parlamentul să-și îndeplinească funcția de control. În trecut, în timpul când Partidul Social-Democrat s-a mai aflat la guvernare, au mai existat comisii de anchetă, care s-au ocupat, de exemplu, de rolul jucat de guvern (cel de atunci) în legătură cu  exporturi de armament.

Cine să fie controlat de Parlament, Guvernul sau Opoziția?! Aș fi de părere că în primul rând... Guvernul. Dreptul de a stabili astfel de comisii de anchetă ar trebui să-i revină însă și opoziției.

Cele două comisii actuale se ocupă într-un caz de cea mai mare afacere de înarmare din istoria celei de-a “doua Republici” austriece (1945-prezent) – achiziția de avioane de luptă –, iar în celălalt caz cu rolul jucat de instituția de stat care desfășoară supravegherea pieței financiare în scandalurile bancare ale ultimilor ani. Amândouă sunt domenii importante asupra cărora trebuie să domine claritatea. Eu însumi mă ocup de investigarea controlului pieței financiare.

 

Cum funcționează transparența (cerințele informării publicului larg) în cazul publicării rezultatelor acestor investigații parlamentare? Dați-ne câteva exemple. Sesiunile acestor comisii sunt publice?

Întâi de toate, câteva precizări: instituția de supraveghere a pieței financiar-bancare este cercetată, și nu băncile. Secretul bancar este apărat constituțional în Austria. Siguranța în sectorul bancar este în interesul tuturor, în special însă în cel al băncilor. Este bine ca fiecare client să fie convins că sistemul de siguranță și control funcționează perfect. ªi eu sunt convins că băncile austriece și furnizorii de servicii financiare acționează exemplar.

Sesiunile comisiilor parlamentare de anchetă nu sunt publice, membrii acestor comisii sunt obligați la păstrarea confidențialității. Nu este vorba – după cum s-a susținut – de tribunale politice, ci de... muncă serioasă. Numai audierile martorilor sunt publice, ca la orice ședință de tribunal –, jurnaliștii pot fi de față. Comisiile nu servesc declanșării unor scandaluri publice, ci exclusiv clarificării răspunderii politice.

În Austria, secretul bancar este și va rămâne prezervat. Nu băncile se află în fața judecătorului, ci supravegherea pieței financiar-bancare face obiectul anchetei parlamentare.

 

După opinia dumneavoastră, datorită acestor cercetări, se poate vorbi deja despre câștigători și perdanți în spectrul politic?

Nu există nici un fel de învingători sau învinși în sfera partidelor politice. Numai cultura democratică în Austria are de câștigat. După cum se va observa, aceste comisii de anchetă vor răspunde întrebărilor ridicate. Scopul nostru este să întărim economia și sistemul bancar în Austria pentru ca în viitor să domine siguranța asupra calității supravegherii bancare. Emoțiile se vor calma în fața evidenței clare.

 

Cu ce se ocupă exact comisia de anchetă al cărei vicepreședinte sunteți? Cum se desfășoară o sesiune a unei astfel de comisii parlamentare? Este invitat un director de bancă la o audiere? Invitați reprezentanții instituției de supraveghere în Parlament?

Comisia parlamentară de anchetă se ocupă cu rolul instituției de supraveghere a pieței financiar-bancare austriece. Am însărcinat deja un avocat să urmărească obiectivitatea și corectitudinea procedurii. Lista documentelor probatorii a fost de asemenea stabilită unanim și cerută. Momentan, lucrăm la un plan de măsuri, apoi la un plan de întâlniri; pe cine invităm nu pot spune încă, pentru că lista de martori va fi ultima hotărâtă. Multe personalități vor fi audiate, chiar foști sau actuali miniștri vor depune mărturie sub jurământ – ca la tribunal.

 

Se vor face și audieri în străinătate, în Europa de Est?

Este vorba de o anchetă asupra instituției de supraveghere a pieței financiare austriece; de cercetări în străinătate, în Europa de Est, nu a fost niciodată vorba. Investigațiile în străinătate nu țin de competența Parlamentului austriac.

 

Când estimați un rezultat al anchetei acestor comisii?

Momentan, așteptăm documentele cerute ca probe. Apoi membrii comisiilor le vor citi și numai după aceea se va trece la audierea martorilor. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca aceste comisii să lucreze rapid, nu vor exista tergiversări din partea noastră. Ca termen probabil al finalizării investigațiilor asupra pieței financiare ar putea să fie decembrie, dar chiar și începutul lui martie.

Contează Parlamentul pe un val de procese, dacă rezultatele comisiilor ar aduce atingere unor instituții financiare active în Europa de Est, cum ar fi de pildă Raiffeisen?

Nu poate fi deloc vorba despre astfel de scenarii dramatice și datorită faptului că Raiffeisen, ca și toate celelalte mari bănci austriece, nu ar face vreodată demersuri ilegale.

O comisie a Parlamentului austriac lucrează cu seriozitate. Ca avocat responsabil cu procedura pe lângă comisie activează un membru  cu vechime al Înaltei Curți Judecătorești. Pentru mine este de neconceput ca o bancă să fie, într-un fel sau altul, afectată. Dimpotrivă, Austria ca piață financiară va fi întărită, pentru că prin evaluarea și optimizarea supravegherii pieței noastre financiare aceasta va fi în afara oricărui dubiu.

Publicat în : Interviu  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: