Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Directiva Bolkenstein și cetățenia europeană de rangul doi

George ANGLIȚOIU

Libertatea de prestare a serviciilor la nivelul Uniunii Europene a devenit realitate, dar una incompletă. Modelul social european reprezintă o miză politică de impact, dar viitorul economiei europene în cadrul globalizării depinde în mod esențial de asigurarea competitivității. Concomitent, pericolul discriminării profesionale implicite a noilor cetățeni europeni din Est marchează viitorul imediat al construcției europene.



Principiul liberalizării pieței serviciilor

 

Tratatul de la Roma din anul 1957 stipula pentru prima dată în istoria construcției europene imperativul implementării a patru libertăți fundamentale, anume cele ale persoanelor, bunurilor, capitalurilor și ale serviciilor. Perioada 1957-1986 a fost marcată de progrese care au însemnat trecerea de la Piața Comună la cea Unică (prin adoptarea Actului Unic European). Mai mult, prin adoptarea în anul 1992 a Tratatului de la Maastricht se crea Uniunea Economică și Monetară, primul pilon pe deplin integrat al Uniunii Europene, și se instituia cetățenia europeană. De asemenea, Acordul Schengen (1985) consacra crearea unui spațiu de circulație liberă, fără vămi naționale interioare, la care participau majoritatea statelor membre.

Adoptarea și aplicarea acestor documente programatice au condus la realizarea obiectivului implementării a trei dintre libertățile fundamentale, liberalizarea pieței serviciilor rămânând încă restantă.

În anul 2004, apărea, în context, inițiativa fostului comisar pentru piața unică, olandezul Frits Bolkenstein, de elaborare a unui proiect de directivă prin care să fie atins și obiectivul libertății de circulație a serviciilor, blocat până atunci de politicile restrictive de protecționism național, promovate mai ales de statele mari ale Uniunii Europene. Era anul marii lărgirii spre Est a Uniunii Europene, iar inițiativa comisarului olandez, fost președinte al Internaționalei Liberale, se dorea a fi o măsură esențială pe linia adâncirii procesului de integrare europeană.

Textul directivei Bolkenstein introducerea principiul țării de origine în reglementarea administrativă și fiscală a constituirii și funcționării agenților prestatori de servicii, fapt care ar fi trebuit să simplifice birocrația și să impulsioneze piața serviciilor estimată la 70 de procente din activitatea economică din Uniunea Europeană, aproximativ 600.000 de noi locuri de muncă estimându-se a fi create.

Adoptat la nivelul Comisiei Europene, proiectul de directivă se va lovi însă de opoziția Consiliului de Miniștri, mai precis a Franței și a Germaniei, ambele state confruntându-se cu realitatea gri a creșterii șomajului (peste 10 procente) și a recesiunii economice care le plasa pe amândouă în afara limitelor stabilite prin Pactul de Stabilitate pentru Europa. În plus, climatul politic de la începutul anului 2005 se caracteriza prin priorități și imaginar public puțin prielnice adoptării directivei. Mai precis, referendumul privind adoptarea proiectului de Tratat Constituțional căpătase în Franța o puternică miză de politică internă, atât stânga socialistă, cât și extrema dreaptă inducând electoratului ideea neîntemeiată că valuri de imigranți vor invada automat piața franceză a muncii. Drept urmare, președintele Jacques Chirac va bloca formal în Consiliul European din martie 2005 perspectivele adoptării directivei cu textul său de bază și va propune amendamente radicale. În viziunea franceză de prezervare a modelului social european, principiul fundamental al țării de origine trebuia înlocuit cu ideea ca politica salarială să se încadreze în limitele legale consacrate ale țării de destinație. Astfel, se elimina principalul avantaj pentru potențiali agenți din Est, anume acela de a furniza servicii (în Vest) grație unor salariați din țara de origine care să accepte salarii mai mici decât cele de pe piața muncii din țara de destinație, dar stimulativ mai mari decât cele de acasă.

 

Varianta finală a Directivei serviciilor

 

Deținătoare a președinției în exercițiu a Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2005, Marea Britanie va încerca să promoveze totuși directiva în varianta sa inițială întrucât corespundea tiparului anglo-saxon liberal de impulsionare economică.

Mitul instalatorului polonez venit în Franța să fure locul de muncă al francezului get-beget își găsea însă deja corespondentul în stradă, ample demonstrații de protest având loc în marile centre politice și economice ale Europei continentale. Deși de centru-dreapta, guvernul francez își va continua opoziția față de varianta inițială și, coroborându-și poziția cu guvernele german și belgian, va împiedica președinția britanică să reușească adoptarea unei decizii favorabile în Consiliul de Miniștri.

În paralel, Parlamentul European va avea o primă lectură și va adopta la 16 februarie 2006 o variantă modificată a directivei, care însă nu va înlătura criticile organizațiilor sindicale, aproximativ 50.000 de protestatari participând la un miting la Strasbourg, conform oficiosului comunist „L’Humanité”, un critic fervent al documentului.

Traseul procedurii codeciziei urmându-și cursul firesc, la 29 mai 2006 Consiliul de Miniștri va adopta versiunea revizuită de Comisia Europeană, iar în noiembrie 2006 Parlamentul va parcurge în a doua lectură documentul, respingând însă amendamentele executivului comunitar. La 12 decembrie 2006 versiunea revizuită în prima lectură a Parlamentului European va fi adoptată prin codecizie, devenind Directiva 2006/123/EC și trebuind a fi pusă în practică în statele membre în interval de trei ani. Momentul va fi descris atât de parlamentarii comunitari, cât și de presa europeană ca o victorie politică majoră, cu posibile valențe de precedent, în relația cu Consiliul de Miniștri (exponentul voinței statelor membre).

 

”Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”

 

În esență, textul revizuit răspunde imperativului francez de evitare a dumpingului social, fapt care aduce însă atingere atât principiului libertății de circulație a serviciilor, cât și tratării pe picior de egalitate a Vestului și a Estului comunitar.

Printre măsuri trebuie menționate reducerea cu o cincime a numărului de categorii de servicii (de exemplu serviciile de sănătate publice și private, transmisiuni, de asistență juridică și socială, jocuri de noroc, transport public, servicii poștale, din domeniul audiovizualului, agențiile de recrutare a muncii temporare), încadrarea salarizării la nivelul țării de destinație și neacordarea licenței de funcționare dacă statul în cauză invocă un motiv de interes public contrar.

Dar, deși textul revizuit limitează drastic liberalizarea în domeniul serviciilor, sindicatele occidentale și-au anunțat public continuarea opoziției, invocând faptul că, deși principiul țării de origine a fost exclus, acesta nu a fost înlocuit de un principiu explicit al țării de destinație. În plus, absența controlului administrativ asupra prestatorilor în țara de destinație va duce practic la inaplicabilitatea legislației muncii, mult mai avansată în statele occidentale decât în cele estice. De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este considerată a avea predilecția de a promova o jurisprudență favorabilă principiului țării de origine.

 

Falia Vest-Est și perspectivele cetățeniei europene

 

Stabilitatea construcției europene depinde foarte mult de coeziunea sa, numitorul comun reprezentându-l cetățenia europeană – valoare generală și invariabilă pentru locuitorii Uniunii Europene.

Procesul de extindere a mărit aria comunitară de la șase state în 1951 la 27 în 2007, punând capăt diviziunii istorice Vest (capitalist) – Est (comunist) specifice perioadei Războiului Rece. Indiferent de cauzele reale sau ipotetice ale dramei Cortinei de Fier suferite de est-europenii captivi ai lagărului comunist, lărgirea Uniunii Europene este un proces just și necesar în cadrul competiției geoeconomice intensificate, proprii procesului de globalizare.

Realitatea integrării europene servește deja ca model pentru alte zone geopolitice semnificative, state importante din Asia de Sud-Est (China, Japonia, Coreea de Sud) sau America Latină (Venezuela, Brazilia) efectuând la începutul anului 2007 demersuri diplomatice pentru constituirea de blocuri politico-economice similare Uniunii Europene.

În acest context, cetățenia europeană trebuie să aibă acea pondere practică firească conform tratatelor și Cartei drepturilor fundamentale, nu o interpretare parțială sau conjucturală la nivel național. Pentru a fi competitivă pe plan mondial în competiția cu Statele Unite și China (a cărei productivitate economică a depășit în anul 2006 atât Franța, cât și Marea Britanie), Uniunea Europeană are nevoie de soluții efective nu numai la decalajele regionale dintre Vest și Est, ci și la probleme urgente gen gradul accelerat de îmbătrânire a populației occidentale, migrația persoanelor calificate spre Statele Unite nu numai dinspre Est, dar și dinspre Vest, sau delocalizarea companiilor europene în state extracomunitare cu costuri mici.  

Adâncirea, ca o continuare firească a extinderii europene, este deja un ”miracol” în cazul a două dintre cele mai sărace state europene la momentul aderării lor, anume Irlanda și Spania, în ianuarie 2007 premierul spaniol Zapatero anunțând că la orizontul 2010 procentul PIB/locuitor va fi superior Germaniei și Italiei. Se cuvine, în consecință, ca acest tipar de succes să fie un principiu pe agenda politică a instituțiilor europene și în privința statelor nou-venite din Est.

Creșterea constantă a puterii Parlamentului European (exponentul intereselor cetățenilor europeni) se cuvine a fi reflectată și de o abordare echitabilă a condiției cetățeniei europene, iar nu doar de o retorică birocratică, în fapt producătoare mai degrabă de euroscepticism și deficit democratic, după cum indică creșterea procentuală a partidelor extremiste vestice și absenteismul foarte ridicat de la alegerile europene din anul 2004.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: