Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Quo vadis strategia energetică rusă?

Laurențiu CONSTANTINIU

La începutul mandatului, echipa de specialiști a actualului președinte rus, V. Putin, dădea publicității, în 2001, un document considerat capital pentru dezvoltarea ulterioară a Rusiei. După atentatele din 2001, când zona în care principalul rezervor de petrol al lumii a devenit una nesigură, iar prețul țițeiului a fost considerabil influențat de situația din regiune, importanța documentului rusesc crește considerabil, mai ales dacă ținem cont de viile dezbateri care au loc în capitalele europene pe marginea resurselor energetice și, implicit, a parteneriatului energetic dintre Rusia și Uniunea Europeană.



Strategia energetică a Rusiei – acesta este titlul documentului – stabilea care sunt nivelurile investiționale orientative până în anul 2020, în conformitate cu necesitățile reale ale țării. În rândurile ce urmează, ne propunem să vedem ce s-a realizat până în prezent.

 

Planuri mărețe

 

Potrivit documentului, volumul investițiilor de capital în domeniul reconstrucției și dezvoltării sectorului energetic urma să se situeze între 260-300 miliarde dolari, în perioada 2001-2010, și 400-510 miliarde dolari pentru următorii 10 ani. Conform prognozelor, cota sectorului energetic, în ansamblu, în ceea ce privește volumul investițiilor în economia rusă, a fost de 33-35%, în anii 2001-2005, ea diminuându-se treptat până la 31-33%, pentru perioada 2006-2010, și 20-24% pentru anul 2020. Defalcat, pe sectoare ale industriei energetice, tabloul arată astfel:

* Domeniul gazelor naturale – beneficia de investiții cuprinse între 170-200 miliarde dolari, cărora li se adaugau încă 35 miliarde dolari, destinați valorificării zăcămintelor de gaze naturale din Siberia Orientală și Orientul Îndepărtat, și încă alte 70 miliarde dolari pentru dezvoltarea zonei din Peninsula Iamal (aici se află cel mai bogat zăcământ de gaze naturale al Gazprom-ului);

* Domeniul petrolier – investițiile urmau să atingă cifra de 230-240 miliarde dolari (reprezentând resursele financiare ale companiilor petroliere, precum și investiții);

* Domeniul hidroelectric – fusese prevăzută atragerea de investiții în valoare de 120-170 miliarde dolari; din această sumă, circa 100-140 miliarde dolari urmau să fie destinate, în special, construcției și modernizării generatoarelor de mare capacitate; o sumă cuprinsă între 25-35 miliarde dolari era destinată finanțărilor pentru construirea de centrale atomice, iar aproximativ 20-30 miliarde dolari pentru dezvoltarea rețelei de transport a energiei electrice;

* Domeniul industriei miniere – se preconiza ca acest sector să atragă investiții în valoare de circa 20 miliarde dolari (investitori privați ruși, companii miniere private, bugetul federal);

* Domeniul alimentării cu căldură – primea finanțări care se ridicau la suma de 70 miliarde dolari (din bugetele regionale și municipale, investitori, sumele obținute din prestarea serviciilor către populație și alte instituții);

* Domeniul creării de rezerve energetice – pentru dezvoltarea acestui sector s-a planificat alocarea unei sume cuprinse între 50-70 miliarde dolari (provenită din fondurile regionale și de la investitori).

În pofida acestor planuri deosebit de îndrăznețe, volumul investițiilor în domeniul energetic s-a diminuat de circa 4 ori în perioada 2001-2006, realitate care e departe de a fi mulțumitoare pentru actualul președinte, pentru care acest sector are o importanță strategică. De exemplu, în domeniul gazelor naturale, nivelul investițiilor anuale a fost de 3 miliarde dolari, adică de 3 ori mai puțin decât se preconizase în Strategia energetică pentru atingerea nivelului din anul 2020.

 

Bani, bani și iar bani

 

La originea nivelului redus de investiții în sectorul energetic rusesc se află mai multe cauze. Una dintre ele este necesitatea de a valorifica noi zăcăminte de petrol și gaze naturale, situate în nord-estul Rusiei (în zone polare, în largul mărilor din zona arctică). Pentru menținerea nivelului extracției, stabilit în document pentru anul 2020, este necesară creșterea nivelului investițiilor în regiunile ªtokmanskii și Iamal (cele mai bogate din Rusia).

De asemenea, sunt necesare investiții pentru retehnologizare, deoarece instalațiile cu care se lucrează astăzi sunt învechite moral și fizic: în sectorul electroenergetic ponderea instalațiilor uzate reprezintă 60-65%, iar circa 20% dintre ele nu mai pot fi reparate. O situație asemănătoare există în domeniile petrolier și al gazelor naturale. O consecință directă a acestei realități o reprezintă creșterea numărului avariilor și diminuarea siguranței alimentării cu energie (este de ajuns să amintim pana de curent din regiunea Moscova, din 12 iunie 2005, când, vreme de 18 ore, orașul și zonele din suburbii au rămas fără curent electric, ca urmare a defecțiunii instalațiilor de alimentare). Situația este aproximativ identică în privința centralelor atomo-electrice. După catastrofa de la Cernobâl, activitățile de prospecție, construcție și extindere a centralelor atomo-electrice cu o capacitate de 109 milioane kW au fost aproape întrerupte.

În urma inventarierii sumare a problemelor cu care se confruntă sectorul energetic rusesc, apare întrebarea, logică, în opinia noastră: de unde pot fi luate sumele necesare investițiilor? Folosirea, exclusivă, a mijloacelor proprii – așa cum prevede Strategia energetică – pare o modalitate nerealistă de rezolvare a problemei. Din punctul nostru de vedere, pentru o bună funcționare, sectorul energetic rusesc are nevoie de investiții străine.

Dacă ar fi să întocmim o listă a investitorilor străini în sectorul energetic rusesc – ale căror capitaluri investite se ridică la circa 25-27 miliarde dolari –, pe primul loc se situează Statele Unite (60% din această sumă), urmate de Olanda, Japonia, Germania (din această sumă, doar 22% reprezintă investiții directe).

 

Specificul sectorului energetic rusesc

 

Specificul sectorului energetic rusesc constă în faptul că metodele de extracție a resurselor minerale sunt învechite, în timp ce baza tehnologică a industriei petroliere și de gaze naturale se situează, în principiu, în concordanță cu cerințele la nivel mondial. O situație aproximativ identică există în domeniul hidroelectric. Datele problemei se schimbă atunci când este vorba despre activitățile din sectorul de cercetare, unde sunt necesare investiții masive, precum și în domeniul activităților de service și infrastructură. Fac excepție activitățile de foraj, precum și cele care presupun utilizarea unor instalații bazate pe înalta tehnologie. Noile tehnologii sunt necesare și în activitățile de explorare geologică și, mai ales, în cele geofizice: în anii ’80, pe fondul Războiului Rece, fosta Uniune Sovietică nu a mai putut importa tehnică pentru astfel de activități, fapt care face ca, în acest moment, „distanța“ dintre Rusia și Occident în acest domeniu să fie de circa 20 de ani. Totodată, dat fiind caracterul probabil al rezultatului activităților de explorare geologică, ele presupun un risc investițional destul de mare. Fiind o activitate în care partea teoretică are o pondere destul de importantă, volumul investițiilor este mult mai mare, pentru obținerea de rezultate este necesară o perioadă mai îndelungată de timp, iar câștigurile sunt minime. Din acest motiv, în Rusia, explorarea geologică și geofizică sunt domenii controlate și finanțate de către stat. Companiile petroliere private rusești nu doresc să-și asume astfel de riscuri, fără să primească garanții solide din partea statului. În fine, în toată lumea rezultatele activității de explorare geologică sunt secrete comerciale, în timp ce în Rusia ele sunt secrete de stat, fapt care face imposibilă atragerea investitorilor străini.

În concluzie, putem afirma că, dacă Rusia dorește să-și mențină statutul de superputere energetică (pe care acum îl are grație resurselor sale uriașe), autoritățile de la Moscova sunt obligate să facă investiții masive în domeniul industriei constructoare de utilaje, precum și în activitățile de cercetare. În al doilea rând, Rusia are nevoie de investiții pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare pentru a putea exploata mai ușor aceste zăcăminte care se găsesc în zone greu accesibile. Ținând cont de toate acestea, autoritățile ruse se pare că vor fi nevoite să revizuiască Strategia energetică, tocmai pentru a putea realiza obiectivele pe care și le-au propus.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: