Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Puterea și slăbiciunea lui Traian Băsescu

Cristian BANU

În momentul de față, Traian Băsescu a rămas singur. În Partidul Democrat mulți sunt deranjați de ultimul scandal. Doar PLD pare dispus să-l susțină; rămâne însă de văzut dacă el va fi și asumat de președinte. În această singurătate rezidă în același timp puterea, dar și slăbiciunea lui Traian Băsescu.



Traian Băsescu – și implicit partidele sale satelit – rămâne puternic dacă va reuși în perioada următoare să-și păstreze imaginea de „singur împotriva sistemului ticăloșit”. Până acum, a reușit cu brio acest lucru, deși sunt câteva cazuri în care el însuși a călcat pe bec, cel mai flagrant fiind cel de acum un an cu casa din Mihăileanu. Este adevărat, era și perioada apogeului popularității lui Traian Băsescu. Dacă s-ar redeschide astăzi cazul – care nu a fost propriu-zis închis –, este posibil să apară unele probleme serioase. Va urma însă un tir de acuzații venite din toate părțile, pe care presa le va lua la puricat.

Una dintre reușitele mandatului său a fost „demonizarea celorlalți”, ceea ce face ca orice critică venită din partea acestora să fie ușor respinsă de opinia publică. Pesediștii sunt „partidul baronilor locali”, liberalii sunt „partidul oligarhilor” sau „petro-liberalii”, conservatorii sunt „soluția imorală”, iar UDMR-ul... hm, ei sunt unguri. Însă Traian Băsescu nu poate lupta contra presei. Aceasta rămâne, alături de armată și biserică, una dintre instituțiile cu cea mai mare credibilitate. Preluând și amplificând acuzațiile politicienilor, presa îl poate demola pe Traian Băsescu de pe soclul de „unic luptător împotriva sistemului corupt”.

Traian Băsescu este singur și pentru că nu a reușit să păstreze alături de el oameni de valoare, iar cei care îi sunt loiali sunt în general mediocri. Deși a adus în permanență în politică oameni proaspeți, aceștia au avut prestații dezamăgitoare, de la Anca Boagiu la Emil Boc, de la Adriean Videanu la Mioara Mantale. Grație prestației uneori ridicole a ultimilor doi, Traian Băsescu a pierdut definitiv Bucureștiul, un atu important în orice bătălie electorală. În mod paradoxal, cel mai bun ministru PD este și cel mai anonim. Mai știți ceva de Gheorghe Barbu? În mandatul său s-a pus în sfârșit ordine în pensii – mă rog, prin recalculare, unii au înțeles că toată lumea va primi mai mult, drept urmare sunt și multe contestații. S-au eliminat de la bugetul central o serie de indemnizații care îl parazitau și care sunt la bugetele locale. Dacă ar face și o centralizare informatică, eu personal l-aș vota cu inima deschisă ca fiind cel mai bun ministru postdecembrist.

Eșecul oamenilor promovați de Băsescu face însă parte dintr-un lanț mai lung de eșecuri: ca primar al Bucureștiului nu a făcut mai nimic, în afară de a se scuza că nu este lăsat de Consiliul General. Când a obținut în sfârșit majoritatea, a ales Cotroceniul. Ca președinte s-a afirmat mai degrabă prin băi de mulțime și un comportament relaxat decât prin acțiune eficientă. Primul an de mandat s-a consumat între circul răpirii jurnaliștilor și atacurile la adresa premierului, atacuri începute din a doua săptămână de la învestitura guvernului. În politica externă s-a făcut remarcat prin celebra sintagmă a „licuricilor”, prin atacuri la adresa Franței, Germaniei și Rusiei. Nu întâmplător Franța și Germania au fost printre ultimele țări care au ratificat tratatul de aderare al României. Proiectul legat de Marea Neagră este un eșec al politicii externe românești – și nici măcar nu este o inițiativă a lui Traian Băsescu, ci o reîncălzire a unei supe gătite de Emil Constantinescu – datorată în bună parte inabilităților sale diplomatice și a lispei cunoștințelor de politică externă.

Pe plan intern, lupta împotriva corupției a înregistrat un mare succes: pe vremea PSD-ului a existat un singur „pește mare”, Fănel Păvălache, acum sunt doi: Patriciu și Adrian Năstase. Nu întâmplător, doi “mari amici” ai lui Traian Băsescu. Ironia sorții face ca unul să fie de fapt hărțuit în baza unui dosar întocmit de un fost consilier al lui Ion Iliescu, celălalt distrus de propria aroganță. Să ne amintim de opintelile Alianței împotriva lui Năstase?

Desigur, Traian Băsescu place încă la popor. Chiar dacă nu știm cum va evolua acțiunea PSD de suspendare din funcție a președintelui – Constituția îl apără bine –, ea va avea darul de a aduce în dezbatere comportamentul președintelui, toate elementele sale negative și există riscul – foarte mare – ca poporul să se sature de scandalurile provocate de el și să renunțe în a-l mai susține.

Însă ceea ce îi deranjează cel mai mult pe cei care l-au votat pe Traian Băsescu este revirimentul PSD. După instalarea la Cotroceni, președintele l-a criticat în permanențăpe Călin Popescu Tăriceanu ignorând PSD, uitând parcă discursul din campania electorală împotriva partidului-stat. Nimeni nu spune că nu ar fi trebuit să critice greșelile guvernului sau ale premierului. Însă nu trebuia să transforme asta în unica sa acțiune. El și-a subminat și măcinat singura construcție politică capabilă să facă România să evolueze. Nu cred că cineva poate nega meritele Alianței D.A. în aderarea României la Uniunea Europeană, în creșterea nivelului de trai și într-un mod ceva mai bun de a face administrație publică.

În declanșarea scandalului bilețelului Traian Băsescu nu a intuit toate implicațiile, altfel scenariul prezentării documentului ar fi fost mai atent elaborat și ar fi renunțat la condamnarea lui Tăriceanu. Dar, indiferent că este scenarist sau doar actor în telenovela imaginată de Elena Udrea – care, desigur, a vrut să-i facă un bine –, tot episodul arată limitele omului politic Traian Băsescu și-i dezvăluie slăbiciunile. Este prima breșă importantă în „carapacea” impenetrabilă a președintelui și este prima dată când acesta este pus în poziție defensivă. Până acum, el era cel care ataca și toți ceilalți intrau în litanii justificative. Iar, dacă adversarii reușesc să spulbere și imaginea de luptător împotriva “sistemului ticăloșit” cu care încă vrăjește masele, Traian Băsescu va fi un om politic terminat. “Uitarea” celor doi români în detenția forțelor americane din Irak este un subiect, încă, în discuție.

Publicat în : Editorial  de la numărul 45

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: