Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE”, ÎNTRE REALIZĂRI ȘI PROIECTE DE VIITOR

Ana-Maria TĂNASE

- interviu cu conf. univ. dr. ing. Jorj Mădălin MIHAILOVICI,

director general al ANAR -



- Ce este Administrația Națională „Apele Române” și care este rolul instituției pe care o conduceți?

 

- ANAR are un rol esențial în ansamblul celorlalte instituții, chiar dacă publicul larg este mai puțin familiarizat cu activitatea noastră. Noi ne ocupăm de gestionarea uneia dintre cele mai importante resurse naturale, și anume apa. Fie că se cheamă apă de suprafață sau de subteran, fie că vorbim despre bazine hidrografice interioare sau de țărmul Mării Negre, toate acestea se află în administrarea ANAR.

 

- Cu toate acestea, publicul larg nu este foarte familiarizat cu tematica instituției...

- Știți ce se întâmplă? Până acum, nu am pus foarte mult accentul pe construcția imaginii ANAR. Am considerat că este important să ne facem treaba foarte bine și rezultatele pe care le-am obținut ne-au dat foarte multe satisfacții. Cu toate acestea, am înțeles că munca noastră trebuie să ajungă să fie cunoscută opiniei publice. Este ca un fel de iceberg. Ca director al instituției, eu văd instituția în toată complexitatea ei, ca un sistem bine compartimentat în care există specialiști pregătiți și responsabili. Ca cititor însă, înțeleg faptul că există încă o nevoie nesatisfăcută a publicului de a veni în contact cu acele informații și acțiuni care definesc cel mai bine activitatea și identitatea „Apelor Române”.

 

- Apropo de această nevoie de informare a publicului și a ziariștilor. De curând, am aflat că România este printre primele trei țări cu „stegulet verde”, alături de Franța și Lituania, în ceea ce privește mecanismele și stadiul de implementare a Directivei europene cadru 2000/60 din domeniul apelor. Puteți să ne dați mai multe detalii despre acest raport?

- O să vă surprindă poate ceea ce vă spun, dar, în domeniul apelor cel puțin, România este o țară pe deplin europeană. Iată că, deși nu suntem încă stat membru, ne aflăm într-un stadiu mult mai avansat de implementare a aquisului comunitar din domeniul apelor decât Ungaria sau Austria. Mai precis, suntem printre puținele țări în care managementul infrastructurii din domeniul apelor se realizează piramidal, pe bazine hidrografice încă din anul 1959. Apa râurilor este gestionată exclusiv la nivelul celor 11 direcții bazinale de ape, iar centrul se ocupă de coordonarea activității direcțiilor de ape.

 

- Presupun că sunt totuși aspecte care pot fi îmbunătățite în perioada imediat următoare în ceea ce privește gestionarea apei?

- Categoric, întotdeauna este loc de mai bine. Pentru perioada imediat următoare, avem de lucru la modernizarea sistemului de monitorizare a calității apei. În acest moment, se lucrează la dotarea laboratoarelor regionale prin intermediul cărora vom putea controla mai eficient parametrii mediului hidric. Este vorba de patru laboratoare la București, Cluj, Râmnicu-Vâlcea și Bacău, dintre care laboratorul de la București este de referință. Cu ajutorul acestor laboratoare, vom avea posibilitatea să efectuăm analize mai complexe, de exemplu gazcromatografii, pe baza cărora vom identifica și selecta substanțele prioritar periculoase din apă.

 

- Mai exact?

- Mai exact, este vorba de punerea în practică a unui nou concept în domeniu, numit managementul durabil al resurselor de apă, care trebuie înțeles în mod unitar, atât la nivelul bazinului hidrografic al Dunării, cât și la nivel național.

 

- România a avut mari probleme cu inundațiile... și nici acum nu există certitudinea că lucrurile stau foarte bine.

- A trebuit să recuperăm enorm pentru că informațiile referitoare la zonele inundabile nu sunt reactualizate de foarte mulți ani. Și acum mai avem de finalizat detalii de procedură în caz de inundații și chiar lucrări pe anumite cursuri cu potențial de risc. Pentru că nu doar pe râurile mari se pot produce inundații. Spre deosebire de anul trecut, când problemele au apărut pe principalele cursuri de apă, inundațiile din acest an, cu excepția Dunării, au avut un caracter local. Variațiile bruște de temperatură de până la 10 grade, produse chiar și de la o zi la alta, au provocat averse de ploaie, pe suprafețe restrânse și într-un timp foarte scurt. Din această cauză, au fost și foarte greu de prognozat cu ajutorul instrumentelor de care dispunem la această oră. Practic, niciunde în lume nu se pot anticipa astfel de fenomene cu mai mult de două-trei ore înainte... Eram la Galați atunci când s-a produs fenomenul de oraj („rupere de nori”). În numai 30 de minute, pe o suprafață de mai puțin de 15 kmp, au fost peste 130 l/mp .

 

- Și ce-ați făcut?

- Eram în mașină când am fost prins între torenții de ploaie. Am pus rapid mâna pe telefon și l-am sunat pe subprefect să mobilizeze echipele de intervenție pentru a izola zona și a-i pune pe oameni cât mai rapid la adăpost și, foarte important, în permanență am ținut legătura cu dispeceratul ANAR pentru a ne coordona activitatea. Avertizările erau deja trimise, însă am vrut să mă asigur că autoritățile locale au luat în serios semnalele hidrologice.

 

- Dar cu poluarea de pe Dunăre ce s-a întâmplat? Ce șanse mai avem să-i determinăm pe sârbi să ne plătească pagubele produse?

- Mi-e foarte greu să dau pronosticuri în această privință, în condițiile în care abia când au fost prinși asupra faptei au recunoscut că poluarea de pe Dunăre a fost provocată de rafinăria din style="COLOR: black; mso-no-proof: yes"> Prahovo.

style="COLOR: black; mso-no-proof: yes"> 

style="COLOR: black; mso-no-proof: yes">- Cum așa?

- Da, a fost un act de inconștiență totală din moment ce rafinăria style="COLOR: black; mso-no-proof: yes">din Prahovo nu a anunțat nici măcar statul sârb că s-a scurs petrol în Dunăre. Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă specialiștiiANAR nu ar fi intervenit rapid cu materiale absorbante și baraje de reținere a produselor petroliere. Mai mult, noi am fost primii care am acționat cu maximă promptitudine oferind ajutor Bulgariei imediat ce acesta ne-a fost solicitat. Prin urmare, consider că este necesar nu doar să primim despăgubirile pe care le solicităm părții sârbe, dar să ni se ofere, în același timp, garanțiile necesare că un astfel de accident nu se va mai repeta. De altfel, în cadrul Convenției dunărene, voi propune să se facă investiții în ceea ce privește instrumentarul de avertizare pe cele două maluri ale Dunării, astfel încât să avem într-un timp real orice informație legată de modificarea parametrilor de calitate ai apei. În aceeași măsură, sunt de părere că, în ciuda garanțiilor și a despăgubirilor de rigoare pe care trebuie să le primim de la sârbi, autoritățile române trebuie să-și rezerve dreptul, printr-un angajament scris, că repetarea unui astfel de gest va conduce automat la închiderea firmei poluante respective.

style="COLOR: black; mso-no-proof: yes"> 

style="COLOR: black; mso-no-proof: yes">- Aveți dreptate....

style="COLOR: black; mso-no-proof: yes">- Marea problemă este că, în acest moment, s-a creat un precedent periculos. Dacă vom trece cu vederea un astfel de gest de iresponsabilitate, suntem condamnați să ne confruntăm în viitor cu situații similare, fie că este vorba despre poluatori români sau străini. Putem spune, dacă vreți, că este o lecție de conștiință și maturitate, pe care toți poluatorii trebuie să o învețe atunci când au responsabilitatea administrării resursei de apă. Există un principiu european care este și legiferat, și anume acela că „poluatorul plătește”.

style="COLOR: black; mso-no-proof: yes"> 

- Câte ore lucrați pe zi?

- Mai mult de 12-14 ore pe zi. Pot să vă spun însă că nu aș putea să lucrez atât de mult dacă nu ar fi pasiunea cu care îmi fac meseria.

 

- Ce vă captivează cel mai mult la meseria pe care o aveți?

- Munca cu oamenii. Nu cred că este o satisfacție mai mare decât să vezi că oamenii care ți-au fost cândva studenți astăzi lucrează alături de tine, în același domeniu, ca foarte buni specialiști.

 

- Să înțeleg că vă împărțiți între activitatea de director general al ANAR și munca de la catedră.

- N-aș fi putut renunța atât de ușor la 15 ani de catedră la Universitatea Tehnică de Construcții București și după o muncă uriașă de cercetare, cu peste 90 de lucrări publicate, 3 cărți de specialitate și alte peste 20 de cărți științifice. Oricum, nu consider că este un efort în plus activitatea didactică pe care o desfășor. Dimpotrivă. Munca la catedră îmi oferă posibilitatea să mă adaptez în permanență la situații inedite și să-i îndrum și pe ceilalți să obțină performanțe în domeniul ingineriei hidrotehnice. Spre deosebire de cariera academică, munca de la ANAR are alte provocări. În primul rând, este vorba de responsabilitateamanagerială enormă pe care o am, și anume aceea de a coordona și îndruma peste 9000 de oameni, plătiți din bugetul propriu al instituției. În al doilea rând, este vorba despre contactul permanent cu realitatea. Astăzi trebuie să fiu în zona Galațiului, mâine sunt chemat pe Valea Țibleșului, pentru ca peste 3 zile să verific cum se administrează și se întrețin plajele. Munca de la catedră și activitatea ca director general al ANAR sunt complementare. Se completează una pe cealaltă, mă ajută și îmi aduc satisfacții în egală măsură.

 

- De unde această pasiune pentru domeniul hidrotehnic?

- Aș putea să o numesc tradiție de familie. Tatăl meu a fost inginer hidrotehnician și am copilărit pe șantier, la Vidraru, la Bolboci și în alte locuri unde se făceau amenajări pe cursurile de apă. Am rămas în domeniul hidrotehnic din pasiune și dintr-oambiție personală de a continua pe același drum pe care a mers tatăl meu.

 

Publicat în : Interviu  de la numărul 43

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: