Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Instabilitatea politică din Europa Centrală – un semnal de alarmă pentru România

Mihaela ENACHE

lang=EN-US>Evenimentele care s-au succedat style="mso-ansi-language: RO">în ultimii doi ani în Polonia, Cehia, Ungaria și care au condus la o vizibilă instabilitate politică în această zonă ar putea să reprezinte un avertisment pentru România în legătură cu modul în care ar putea evolua mediul politic după integrarea în Uniune. În fapt, nu este obligatoriu ca România să parcurgă același traseu, deși riscul apariției unei crize politice se află în strânsă corelație cu procesul de pregătire a aderării, cu exigențele pe care le presupune acesta.



style="mso-ansi-language: RO">Există unele similitudini în evoluția istorică a țărilor din spațiul Europei Centrale și de Sud-Est, dar există, de asemenea, și unele diferențe majore. Deopotrivă Polonia, Cehia, Ungaria și România au aparținut spațiului sovietic și, după cum se știe, au împărtășit, într-un mod relativ asemănător, experiența comunismului. Particularitățile care le-au separat au decurs din modul diferit în care aceste state au fost expuse experimentului comunist (în cazul României, comunizarea a fost una mai profundă), iar acestea s-au repercutat ulterior asupra ritmului și caracteristicilor procesului de tranziție. Așadar, Polonia, Cehia și Ungaria au beneficiat de un start mai bun în demararea tranziției de la comunism la democrație. Avansul pe care cele trei state l-au avut în procesul tranziției a fost unul dintre motivele cooptării lor mai rapide în comunitatea europeană. Pe de altă parte, însă, deopotrivă Polonia, Cehia, Ungaria și România dispun de o tradiție a democrației destul de fragilă din perioada anterioară instaurării comunismului. Amplasate într-un spațiu de interferență a intereselor marilor puteri, aceste state au în comun o istorie zbuciumată, marcată de conflicte și dispute teritoriale, fapt ce le-a imprimat o mai mare predispoziție la tema naționalistă sau la atitudini xenofobe. Se poate aprecia că fragilitatea instituțiilor, a mecanismelor democrației, dar și unele dificultăți legate de integrarea efectivă în Uniune au condus la o instabilitate politică în aceste trei state. În fapt, era de așteptat că demararea procesului de integrare va genera o serie de nemulțumiri și frustrări la nivelul societăților, dar este surprinzător că ea a determinat aceste crize la nivel politic.

style="mso-ansi-language: RO"> 

style="mso-ansi-language: RO">Partidele politice din România sunt într-o fază tranzitorie

style="mso-ansi-language: RO"> 

style="mso-ansi-language: RO">În România procesul de maturizare a partidelor politice a făcut pași importanți, dar scena politică este departe de a fi considerată una stabilă. Ca fenomen distinct al evoluției din ultimii trei ani a actorilor politici, putem remarca o mai mare apreciere acordată ideologiei ca element de identitate (care, este drept, se regăsește mai puțin în practica politică) și, mai ales, un interes deosebit acordat afilierii la marile familii politice europene. Partidele politice încearcă să-și consolideze pozițiile printr-o întărire a raporturilor cu partidele din aceeași familie politică europeană.

style="mso-ansi-language: RO">Este destul de dificil de apreciat în ce măsură anul viitor va aduce o modificare semnificativă a poziționării actorilor pe scena politică. Așa cum este conturată acum, scena politică indică o fază tranzitorie. Pe de o parte, PSD pierde electorat și statutul de partid majoritar, pe de alta, Alianța PNL-PD trece printr-o perioadă de clarificare a relației între cei doi parteneri și pare să evolueze în direcția unei separări. În mare parte, schimbările politice vor fi generate de modul în care va evolua relația PD-PNL. Această evoluție va influența strategia PSD, dar și o potențială nouă construcție pe zona de centru. Există posibilitatea ca ruptura care s-a produs în interiorul PNL prin plecarea grupului Stolojan să genereze o nouă reașezare în acest spațiu, în condițiile în care acest grup și-a propus o unificare – „federare” lang=IT style="mso-ansi-language: IT">– lang=IT style="mso-ansi-language: RO"> style="mso-ansi-language: RO">a formațiunilor de centru. În mod firesc, concretizarea acestui proiect depinde de mai mulți factori, între care și de activitatea Guvernului Tăriceanu. Ultimele frământări din interiorul PNL pot determina unele pierderi, dar fără să destabilizeze foarte tare partidul. Pe termen lung, însă și în perspectiva viitoarelor alegeri, principala problemă a PNL va rămâne cea a electoratului, respectiv faptul că va fi nevoit să împartă electoratul său cu PD sau cu o potențială construcție politică ce se va iniția în spațiul de centru-dreapta. Aceste reașezări ale eșichierului politic sunt firești, în condițiile în care presupun o echilibrare a curentelor politice, o conectare ideologică la marile familii europene. Fixarea ideologică și programatică a partidelor, precum și promovarea unor lideri politici credibili reprezintă condiții sine qua non pentru realizarea unei scene politice stabile și coerente. În Polonia, Cehia, Ungaria, unele crize politice au avut legătură cu implicarea unor demnitari în scandaluri de corupție, folosirea unor fonduri comunitare sau ca efect al lustrației.

style="mso-ansi-language: RO"> 

style="mso-ansi-language: RO">Problema guvernelor de coaliție

style="mso-ansi-language: RO"> 

style="mso-ansi-language: RO">Un alt aspect care va trebui să fie analizat cu atenție ține de constituirea guvernelor de coaliție – un fenomen politic larg răspândit în Europa în ultimii ani, ca efect al fragmentării opțiunilor politice. Această tendință se face simțită deja și în România.

style="mso-ansi-language: RO">În urma alegerilor care au avut loc în ultimii ani în țările Europei Centrale și de Est, partidele din aceste țări nu au reușit să obțină o majoritate de voturi, fapt ce a condus la crearea unor alianțe de guvernare nefuncționale, situație ce a generat crize și instabilitate politică. Încercând să înțelegem cauzele crizelor politice cu care s-au confruntat Ungaria, Polonia, Cehia, putem aprecia grosso modo că acestea rezidă în modul în care a fost gestionat procesul integrării, pe fondul unei slabe culturi a democrației politice în acest spațiu. România ar trebui să aibă în vedere acest tip de situație și să învețe din evoluția acestor state. Un prim aspect care ar trebui avut în vedere, din această perspectivă, este crearea unei scene politice stabile, cu partide puternice și mai ales credibile. În al doilea rând, acestea trebuie să conștientizeze faptul că integrarea europeană reprezintă un proces cu o miză extrem de importantă pentru România. Eventualitatea ca viitoarele alegeri să propună un guvern de coaliție se susține prin fragmentarea electoratului. În țările Europei Centrale, dar nu numai aici, preluarea puterii de către guverne de coaliție a condus la unele blocaje și chiar crize politice. Având în vedere faptul că în România tradiția guvernării de coaliție nu s-a dovedit viabilă, va trebui să se găsească formule de compromis care să evite eventuale crize guvernamentale. Acest lucru este posibil prin consolidarea partidelor – la nivel programatic și cel al resurselor de lideri –, dar și prin clarificarea unor mecanisme funcționale la nivelul instituțiilor de putere. În mod firesc, statuarea unor relații coerente și precise între instituțiile statului va contribui nu doar la ordonarea scenei politice, ci și la stimularea jocului democratic. Iar consecința logică va fi constituirea unor partide puternice și capabile să gestioneze coerent și eficient politica românească.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 43

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: