Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Limitele puterii PD

Cristian BANU

Începutul lui decembrie a marcat momentul în care Partidul Democrat și-a atins limitele puterii. Marți era pe cai mari, marele câștigător al împărțelii de după plecarea conservatorilor de la guvernare, miercuri rămăseseră cu buza umflată și au trebuit să se mulțumească să-și împartă firimiturile cu UDMR-ul. Ce s-a întâmplat?



Cheia a fost cererea lui Traian Băsescu de a trimite noii miniștri în Parlament. Așa cum am spus, acest lucru nu trebuie neapărat interpretat ca o solicitare anti-PNL. Pur și simplu, Traian Băsescu nu avea ce să facă. Dacă nu ar fi făcut-o el, în mod cert ar fi făcut-o cineva de la conservatori și lucrurile ar fi arătat altfel. Speranța lui Traian Băsescu a fost - cred - că liberalii vor merge și ei în Parlament cu miniștri lor. Când însă au descoperit că singurul care se va prezenta în fața parlamentarilor va fi ministrul lor și toate semnalele indicau că acesta nu va trece, au renunțat la ministerul Economiei și Comerțului, invocând celebra Ordonanță a lui Tăriceanu (despre care însuși Adriean Videanu a spus că era pe agenda executivului de vreo 2 săptămâni și că era una din măsurile prevăzute în planul de guvernare!). Au preferat însă să fie prezentați drept fripturiști care renunță la un minister când acesta rămâne fără câteva agenții "suculente" decât să sufere umilința respingerii în Parlament.

Astfel, democrații au văzut cu ochii lor cât de izolați sunt pe scena politică românească și pentru asta trebuie să-i mulțumească lui Traian Băsescu. Desigur, lor le-ar rămâne varianta de a anunța că sunt singuri împotriva grupurilor de interese, însă ideea nu rezistă atâta vreme cât și democrații au grupurile lor de interese bine configurate și arhicunoscute. Numai ce a apărut în presă despre contractele de la Primăria Capitalei este suficient pentru a demonta această idee.

În weekend, democrații au mai făcut o greșeală strategică lansând semnale de apropiere de PLD. Argumentul lui Emil Boc (cel care, culmea, este și jurist de meserie) că la PLD se află cei care au semnat acordul pentru formarea Alianței D.A. este absolut ridicol. Stolojan nu a semnat acel acord în calitate de Theodor Stolojan, ci în calitate de președinte al PNL, mandatat de structurile de conducere ale partidului. Alianța D.A. s-a construit între PD și PNL, nu între PD și Theodor Stolojan. Faptul că democrații calcă în picioare un acord nu este în măsură să ajute la creșterea încrederii în acest partid. Fiindcă aceasta este cea mai mare problemă în momentul de față: nimeni nu are încredere în ei și nu cred că cineva se va mai încumeta să facă un acord cu ei (desigur, PLD-ul, însă ei sunt o cantitate neglijabilă și nici nu cred că vor apuca să se înființeze ca partid).

Sprijinind pe față o grupare disidentă din partidul aliat, democrații își dau singuri cu stângul în dreptul într-un moment de cumpănă pentru ei. În momentul de față posibilitățile lor de acțiune sunt limitate:

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">         Nu se pot retrage de la guvernare fiindcă asta ar însemna provocarea unei crize (încă una) și pierderea unor resurse importante. Deja democrații și președintele Băsescu încep să-și contureze imaginea de provocatori de crize. Ceea ce s-a întâmplat la conservatori când din 13 persoane și-au dat demisia doar 7 (și valul de plecări este la început) ar trebui să fie o lecție pentru democrați. În plus, dacă ei s-ar retrage, Tăriceanu ar conduce bine-mersi un guvern minoritar până la alegerile la termen fiindcă democrații nu pot strânge în parlament o majoritate favorabilă alegerilor anticipate.

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">         Au pierdut avantajul psihologic inițial. Până acum, i-au tocat pe liberali cum au vrut ei transformându-i în "ciuca bătăilor". Este prima dată când liberalii au reușit să-i învingă pe democrați "în luptă dreaptă", ceea ce-i conferă un avantaj lui Tăriceanu. În plus, săptămâna trecută liberalii au reușit o primă acțiune de PR de succes, lăsând să scape în presă "stenogramele PNL", stenograme din care liberalii ies bine în vreme ce platformiștii ies cam prăfuiți.

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">         Sprijinind gruparea disidentă din PNL își fac un deserviciu de imagine semnificativ. În primul rând, confirmă ceea ce spunea toată lumea, că disidenții sunt "coloana a cincea a lui Băsescu în PNL" (deși, personal, rămân la părerea că demersul lui Stolojan nu a fost declanșat de Băsescu, care doar s-a folosit de slăbirea PNL, ci de ura pe care i-o poartă lui Tăriceanu, o ură care i se citește pe chip la fiecare apariție). Acest lucru le face un deserviciu și platformiștilor, limitându-le posibilitatea de a efectua o breșă semnficativă în PNL, dar și limitând electoratul potențial al acestui posibil partid. În al doilea rând încalcă fățiș un contract. Până acum, deși s-au ciondănit permanent, ambele partide au respectat în linii mari protocolul Alianței. Acum avem de a face cu prima încălcare fățișă a acestui protocol.

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">         Partidul Democrat se găsește complet izolat pe scena politică ceea ce îi aduce dependența de PNL și de Tăriceanu. Practic, orice ar voi să facă în momentul de față democrații depind de liberali și de propria lor capacitate de negociere. Faptul că nu pot trece nici măcar un ministru prin Parlament le creează o problemă gravă.

Specialiști ai crizelor, democrații se dovedesc incapabil să reacționeze inteligent în fața primei crize majore pe care o suferă. Acum ar fi fost momentul să întindă o mână PNL, singurul lor lor aliat posibil, și să antameze un "gentlemen's agreement" care să-i ducă împreună la alegerile la termen. În loc de a face asta, ei au preferat să mizeze pe gruparea disidentă din PNL, arătându-și limitele. Ținând cont că peste câteva săptămâni vom avea un Congres al PNL, cred că este momentul în care trendul de declin al liberalilor și creștere a democraților se va inversa. Numai că până la alegeri mai este ceva.

Publicat în : Cover story  de la numărul 43

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: