Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Tabloidizarea politicului și apatia socială: o radiografie a presei și a puterii politice

Ana-Maria TĂNASE

Tot mai îngrijorător, asistăm la o stare de amorțire a electoratului care evoluează parcă invers proporțional cu puterea președintelui. Jurnaliștii tratează din ce în ce mai fragmentar subiectele, abordându-le preferențial și din ce în ce mai previzibil.



Practic, se produce o defragmentare semnificativă a agendei media și a celei publice în același timp cu dezinteresul tot mai manifest al politicienilor de a “masca” măcar mizele jocurilor de culise.

Starea de interimat continuu, la toate instituțiile relevante din punct de vedere al securității naționale, legile-cadru ale securității naționale sau suspendarea lui Teodor Atanasiu par să fie doar câteva subiecte care să certifice autoritatea, tot mai pregnantă, a președintelui Traian Băsescu, care evoluează în același timp cu apatia publică.

Dacă am corela cele două teme, am putea spune că puterea generează o stare de amorțire a populației. Lipsa de reacție înseamnă un vid al opoziției interne și externe a opțiunilor și convingerilor. Dincolo de toate acestea, președintele conduce în toate sondajele cu peste 50%. Concluzia nu poate fi decât una singură: românii au o apetență sporită pentru tipurile de conducere autoritară, iar contestările, și așa destul de vagi, ale ieșirilor prezidențiale își diminuează tot mai mult consistența argumentației.

 

(De)fragmentarea presei

 

În ultimul timp, asistăm la o fragmentare excesivă a agendei mediatice. Ziarele tratează prefențial teme de primă pagină, de cele mai multe ori prea puțin relevante pentru agenda mediatică dintr-o zi. În general, este vorba de atacuri izolate, la adresa unor politicieni. De exemplu, „Ziua” s-a consacrat în atacuri la Adriean Videanu, iar „Jurnalul Național” s-a profilat pe criticarea problematicilor de mediu. Chiar și atunci când apare o știre aparent interesantă (de genul intrării în posesie a unui document-bombă), ea este tratată de o singură publicație timp de o zi, maxim două. Chiar dacă jurnalele de seară încearcă să transforme tema într-un subiect de talk-show (așa cum a fost întâlnirea de la Potcoave), el nu rezistă foarte mult în presă și are cu atât mai puține șanse să ia amploare mediatică.

Aș putea spune că, spre deosebire trecut, media reușește din ce în ce mai greu să provoace crize mediatice și imagologice, așa cum a fost scandalul mătușii Tamara.

Problema care se pune este în ce măsurăpresa mai este un formator de opinie și în același timp care mai este ponderea ei în calitate de a patra putere în stat.

În continuare, voi încerca să demonstrez prin exemple modul în care presa reușește să-și piardă tot mai mult aceste atribute definitorii.

 

Formator de opinie

 

În multe situații, temele considerate ca fiind relevante au fost simplificate exclusiv la nivelul conflictelor dintre președinte și premier sau dintre PNL și PD. Este cazul unor subiecte ca retragerea trupelor din Irak sau suspendarea lui Teodor Atanasiu. În schimb, un subiect ca verdictul CNSAS în cazul Monei Muscă a rezistat o singură zi pe agenda media. Orice subiect politic ar fi fost, dacă nu s-a transpus la nivelul tensiunilor dintre liberali și democrați, el nu a reușit să domine agenda media.

În același timp, teme mai puțin relevante, de tipul întâlnirii de la Potcoave, au fost forțat întreținute în presătocmai pe marginea tensiunilor dintre PNL și PD.

Nici nu este de mirare de ce mesajele de atac ale liberalilor sau cele ale președintelui devin subiecte de primă pagină și reușesc să se mențină destul de mult pe agenda media.

Minimalizarea temelor importante  

 

Există multe situații când teme importante încep să facă parte exclusiv din instrumentarul de atac al democraților, al liberalilor sau este folosit în interese personale de către anumiți oameni cu putere financiară și influență în presă.

A fost cazul parcului Herăstrău, despre care s-a scris fragmentar în presă, fără ca subiectul să izbucnească propriu-zis până la apariția unor alți actori din zona politicului, respectiv Dumitru Dragomir și Andrei Chiliman.

Un alt subiect relevant, aproape ignorat de către presă, este Catedrala Sfântul Iosif. Se pare că există la mijloc o miză politică și financiară extrem de importantă de vreme ce, în ciudaprotestelor Vaticanului, MAE evită tranșarea problemei, iar primarul Capitalei este dispus să-și ducă proiectul până la capăt, așa cum a fost stabilit inițial.

Un alt subiect controversat este Roșia Montană. Subiectul a fost întreținut artificial și eterogen în presă de către părțile implicate în conflict, când de către ONG-urile ecologiste, când de către Gold Corporation. Este mai mult decât evident că, în spatele acestui proiect, există interese transpartinice care opresc mediatizarea lui și îl simplifică la dimensiunile unor luări de poziție inconsistente și fragmentare.

Raportul de țară este, fără doar și poate, cea mai importantă știre a sfârșitului de septembrie. Mult prea rar am văzut un ministru care să prezinte un raport „în oglindă” al performanțelor, în același timp cu recunoașterea problemelor pe care le mai are de rezolvat. Rezultatul? Sunt semnificativ mai mulți oameni care au auzit de Sommet-ul Francofoniei decât de Raportul de țară din 26 septembrie. Chiar și Sommet-ul Francofoniei s-a banalizat într-un eveniment care nu provoacă decât blocaje de trafic sau dimpotrivă prilejul unui weekend prelungit.

Și exemplele pot continua...

 

„Câine de pază” al societății

Sunt însă alte câteva subiecte prin care putem demonstra modul în care presa își pierde rolul de critic al deciziilor politice, reducând totul la dimensiunile unui conflict derizoriu între partide și politicieni. Am ales ca studii de caz menținerea stării de interimat la cele mai importante instituții, legile securității și suspendarea lui Teodor Atanasiu.

 

Starea de interimat

 

Deși fostul șef al Statului-Major General, Eugen Bădălan, este cercetat pentru fapte de corupție și ministrul Apărării a fost suspendat din funcție și cercetat penal, populația continuă să-și exprime încrederea în cele două instituții de autoritate supremă de necontestat, respectiv Armata și Biserica.

În situația actuală, șeful statului întreține o stare de interimat în trei dintre cele mai importante instituții legate de securitatea națională, respectiv la SRI, SIE și Parchetul General. În loc să zdruncine instituții, fuga lui Omar Hayssam a creat două situații instituționale, extrem de convenabile din punct de vedere al manipulării autorității de care se bucură președintele: pe de o parte, așezarea unor lideri interimari, nesemnificativi pentru opinia publică, dar utili președintelui și, pe de altă parte, provocarea isteriei legate de deconspirarea Securității, imediat după fuga sirianului.

În acest moment însă, nimeni nu-și mai pune problema de ce a fugit Omar Hayssam și cine ar fi vinovat.

 

Legile securității: o pledoarie a luptei pentru putere

 

Legile securității propuse de Traian Băsescu conservă, cu bună-știință, ambiguitatea echilibrului instituțional și delimitarea atribuțiilor între instituțiile cu responsabilități în apărarea securității naționale. Aceasta dovedește încă o dată că, în fapt, un proiectpolitic și legislativ poate să dea cu atât mai multe atribuții de putere celui interesat cu cât el reușește să lase un spațiu de interpretare a legii, pe care nici măcar împătimiții în apărarea drepturilor omului sau avocații de notorietate nu ar putea să-l conteste.

Legile-cadru al securității naționale, propuse de președinție, au fost tratate de către presă ca un nou instrument de exercitare a puterii de către Traian Băsescu, prin dezechilibrarea raporturilor dintre executiv și legislativ și între legislativ și judecătoresc.

Oricum, confruntarea președinte-premier este și rămâne una extrem de inegală, mai ales că proiectul guvernamental a venit mai degrabă ca o replică la cel prezidențial și a avut o structură oarecum similară legilor-cadru propuse de Cotroceni.

În mod curios, Opoziția, în special PSD, nu a venit însă cu nici o contrapropunere, iar criticile, fie pe marginea proiectului propus de Cotroceni, fie pe marginea celui guvernamental, au fost formulate mai degrabă de către ONG-uri decât de către social-democrați.

 

Suspendarea lui Teodor Atanasiu

 

Reacția unei părți a presei, cu precădere și mai ales agresivitatea mesajelor promovate de către Crin Antonescu, președintele grupului parlamentar liberal din Camera Deputaților, nu au făcut decât să redimensioneze gestul președintelui la raporturile dintre liberali și democrați. Din nou, decizia lui Traian Băsescu a devenit mai interesantă din perspectiva conflictului dintre PNL și Traian Băsescu.

La nivelul presei, Traian Băsescu a fost tratat ca un lider care ia decizii tranșante, pe când liberalii, doar ca niște tipi “subțiri”, care “vociferează”.Așa se și explică reacția extrem de ponderată a președintelui, dar și a Partidului Democrat, în urma deciziei de suspendare a lui Teodor Atanasiu. Nu mai era nevoie ca Traian Băsescu să-și justifice gestul, de vreme ce o făcuse presa suficient de mult.

Cele de mai sus, nu fac decât să arate că președintele are abilitatea de a manipula în așa fel temele și a-și crea toate pârghiile necesare astfel încât reușește, inclusiv asupra presei, să-și impună o calitate de supralider, primul indiciu fiind acela că este tot mai rar criticat că ar fi partizan sau ar încălca Constituția.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: