Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

UDMR – în pragul unor noi reforme interne

Mihaela ENACHE

Frământările care s-au produs în mediul politic românesc în ultimii ani par să afecteze într-o măsură considerabilă și o structură care a reușit să reziste pe parcursul a trei mandate ale mai multor guvernări – UDMR. Folosindu-se cu multă abilitate de conjunctura și contextul politic, prin diverse construcții și alianțe care să-i permită accesul la putere, UDMR a reușit nu doar să-și creeze un statut confortabil – de reprezentant constant și eficient al minorității maghiare –, dar și un electorat relativ ordonat și stabil.



Deși au existat o serie de mișcări și noi formațiuni ale minorităților care criticau activitatea UDMR, acestea reproșându-i fie „colaboraționismul” cu partidele românești, fie ineficiența unor acțiuni în favoarea maghiarilor, UDMR era considerată principala reprezentantă a intereselor maghiare în România. Astfel, o serie de noi formațiuni -Uniunea Civică Maghiară, Consiliului Național Secuiesc (CNS), condus de Jozsef Csapo si Csaba Ferencz, Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania – au început să conteste activitatea UDMR, acuzând-o că a deviat de la interesele comunității, devenind o structură închisă, condusă de un grup care urmărea propriile sale interese. Situația a devenit mai complexă, începând cu anul 2003, când problema pierderii electoratului tradițional a început să preocupe Uniunea, în condițiile în care noile formațiuni veneau cu propuneri și proiecte mai radicale, mai populiste iar riscul fragmentării acestuia a devenit unul real. De asemenea, o altă vulnerabilitate pentru UDMR generată de această situație provenea din slăbirea poziției și a capacității sale de negociere în raport cu partidele românești. Faptul că aceste formațiuni urmăreau să se consolideze și să se transforme în partide politice, spărgând în acest fel monopolul Uniunii putea fi o amenințare și un motiv de presiune asupra acesteia. În fapt, în toți acești ani, partidele românești au abordat relația cu UDMR având ca raționament argumentul că UDMR este o organizație moderată, în raport cu celelalte formațiuni ale maghiarilor. Spre deosebire de aceste grupări care solicitau măsuri radicale – autonomia etnică și administrativă a Ținutului secuiesc bunăoară – UDMR și-a asumat o metodă graduală, legalistă de îndeplinire a obiectivelor sale. Această atitudine i-a permis cooptarea în diverse variante guvernamentale. Pe parcursul a două mandate – când s-a aflat la guvernare în alianță sau colaborare cu CDR și PSD – Uniunea a reușit să-și realizeze o parte din obiective, fie prin negociere cu partidele românești dar și în contextul în care, ca semnatară a unor legi și a Convenției Cadru privind protecția minorităților, România a trebuit să introducă o serie de reglementări și să acorde o serie de drepturi pentru minoritatea maghiară, în învățământ, educație, administrația locală. În mare parte, cadrul legal de reglementare a drepturilor minorităților a fost realizat, însă adoptarea unei legi speciale a acestora nu a reușit să fie adoptată în Parlament. Astfel, principalalege cadru, respectiv Legea privind statutul minorităților se află acum în negocieri și datorită unor neînțelegeri cu partenerii din coaliție, discuțiile nu au condus încă la un compromis în vederea adoptării ei.

Presiunile pe care noile formațiuni ale comunității maghiare le exercită asupra Uniunii reprezintă doar unul dintre motivele reformării UDMR, un al doilea rezidă în actualul context politic și în demersurile care se fac pentru reîmprospătarea clasei politice din România.

Noile evoluții politice susțin nevoia unei reorganizări

Pentru UDMR perioada de după alegerile din 2004 a fost una de adâncire a conflictelor interne și asta s-a datorat în mare măsură și evoluției situației politice din România, în general. În anii imediat următori formării guvernului, pe fondul neînțelegerilor dintre partidele aflate la putere, pentru UDMR a devenit clar faptul că actualul mandat va fi unul complex. În mod special, adversitatea cu PD a creat o serie de probleme Uniunii. În fapt, spre deosebire de mandatul precedent, când puterea era deținută de un partid, de această dată, realizarea unor proiecte ale UDMR este mai dificilă în condițiile unei coaliții de partide la putere, dată fiind existența unor interese și puncte de vedere multiple.

Conflictualitatea la nivelul coaliției de guvernare a generat și o tergiversare a proiectelor pe care UDMR și le-a asumat ca reprezentant al minorității maghiare. Se poate aprecia că pe fondul unor tensiuni deja existente la nivelul comunității maghiare legate de măsura în care UDMR îi reprezintă interesele, tensiunile din Coaliție și întârzierea îndeplinirii unor obiective ale minorităților, au amplificat aceste nemulțumiri. Astfel, semnalele relative la oportunitatea unor reforme în interiorul Uniunii au devenit din ce în ce mai frecvente, deopotrivă din partea unor lideri din interiorul Uniunii, dar și al unor organizații ale comunității maghiare.

Susținătorii reformării Uniunii argumentează că actuala structură internă a fost statuată în anul 1993, iar realitățile socio-politice au cunoscut o serie de transformări care solicită o nouă abordare, deopotrivă în relația cu electoratul și cu celelalte formațiuni politice.

Principalele direcții ce trebuiau vizate în vederea reformării UDMR se referă la structura sa internă, dar și la conținutul mesajului politic.Între membrii care au susținut reforma internă în UDMR se numărăZsolt Nagy, vicepreședintele xecutiv al Uniunii și ministru al comunicatiilor si tehnologiei informației, precum și deputatul UDMR Kelemen Hunor, cei doi propunând chiar un model concret de restructurare a UDMR. Reprezentanții UDMR au propus ca, în ceea ce privește actul decizional în interiorul Uniunii, ar trebui înființată o structură intermediară mai flexibilă, care să se poată întruni mai ușor, în scurt timp și care să poată lua repede decizii eficiente. În formula actuală, forurile decizionale ale UDMR sunt Consiliul Operativ și Consiliul Reprezentanților Unionali (CRU), care se întrunesc destul de rar. În opinia celor doi, reforma UDMR ar putea viza și CRU, care prezintă o structură eficientă pentru deciziile strategice, dar în cadrul său ar trebui să acceadă și membri ai altor organizații care reprezintă interesele comunității maghiare, cum ar fi, bunăoară Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania.

În fapt, principala problemă o reprezintă nevoia unei noi deschideri către alte formațiuni ale comunităților maghiare și realizarea unei diversificări a canalelor de acces a Uniunii la propriul său electorat. Pe de altă parte, schimbarea de mesaj vizează o extindere a problematicii și obiectivelor abordate de Uniune, printr-o mai mare preocupare față de celelalte minorități dar și printr-o creștere a interesului față de chestiuni ce privesc întreaga societate românească în ansamblul său. Putem constata că aceste noi propuneri de reformare ale Uniunii nu pot fi separate dediscuțiile și demersurile ce prefigurează noi schimbări la nivelul întregii clase politice românești. Interesul UDMR pentru o reformare în sensul unei mai mari deschideri și transparențe față de electoratul său poate fi încadrat într-o mai cuprinzătoare tendință a partidelor și a formațiunilor politice de a se apropia mai mult de cetățean.

Este previzibil ca în urma Congresului de anul viitor, echipa de lideri a UDMR să cunoască modificări substanțiale, iar noile dezvăluiri legate de relația unor personalități din Uniune cu structurile regimului comunist – într-o formă sau altă – să susțină procesul de reformare a acestei organizații. Reforma internă și adaptarea la noile evoluții socio-politice reprezintă, de fapt, principala soluție pentru menținerea UDMR ca reprezentant al minorității și pentru păstrarea electoratului său tradițional.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: